|
|
EDITIA DE VINERI COTIDIAN NATIONAL
Anul V, Nr. 34 (215) 10 SEPTEMBRIE 1999
Stat nu avem, insa de Patrie nimeni nu ne poate lipsi
Mai la deal de Pafada s-o dischis un Protava
Stat nu avem, insa de Patrie nimeni nu ne poate lipsi
Boris Vieru
Titlul de mai sus citeaza de fapt un indemn la speranta, pe care il face unul dintre cititorii nostri in pagina a 10-a. Indemnul lui se suprapune pe o serie de deplasari dramatice in constiinta publica, pe care nu le putem trece sub tacere.
Noi am stiut intotdeauna ca acest stat este o minciuna si este o caricatura - am scris-o in repetate randuri. Puterea si vointa politica a respectivului stat si, implicit, suveranitatea ostilor de flamanzi si desculti care scormonesc astazi gunoaiele "tarisoarei", au fost reduse la dimensiuni caricaturale dinadins, planificat si metodic cum s-ar spune, tocmai pentru a fi dominati in continuare mai usor de Rusi, pe de o parte, iar pe de alta - pentru ca mana grasei provincii sa sature pantecurile nesatule si hulpave ale atator guverne de agraroizi.
Iata ca acum si cititorii nostri cetateni incep sa se dumereasca de ce a fost nevoie, in 1991, de "acest stat".
Saracia a intrat atat de adanc in casele basarabenilor, disperarea, lipsa unor orizonturi clare de existenta, tragicul zilei loveste atat de crunt faptura descarnata a "tarisoarei", incat solutiile nu mai sunt cautate acasa, ci chiar Acasa, poate ca ultima si definitiva solutie. Semnele unor atare stari de spirit delincvente in raport cu viziunile stataliste ale guvernelului Sturza, "eroul acordurilor cu FMI", se manifesta in medii tot mai diferite si in arii tot mai vaste. In august, de exemplu, un grup de primari din lunca Prutului - comunele Slobozia-Mare, Valeni, Branza, Colibasi, Vadul-lui-Isac si Giurgiulesti, de la frontiera cu Romania - a expediat presedintelui, Parlamentului si Guvernului o declaratie in care avertiza conducerea statului ca, daca nu se va raspunde revendicarilor lor, "populatia satelor din lunca Prutului si primarii acestor localitati isi rezerva dreptul de a decide asupra apartenentei lor de mai departe la actualul judet Cahul. In situatia in care ne-am pomenit, populatia din lunca Prutului se vede obligata sa faca o alegere intre raul in care traieste si binele pe care il poate castiga in urma unei separari de Republica Moldova". Avertismentul ni se pare mai mult decat transparent, pentru ca, daca acesti romani moldoveniori din romanele lui badea Mior nu pot scapa de asuprirea gagauzilor cu ajutorul autoritatilor de la Chisinau, singurul aliat geografic al lor ar fi prefectul de... Galati.
Un alt caz s-a produs la numai doua zile diferenta de primul, tot in binecuvantata luna a lui august. Profesorii de la scoala medie din satul Sireti, judetul Chisinau, daca au vazut ca guvernelul ii duce cu presul din anotimp in anotimp, s-au adresat guvernului Radu Vasile, solicitand "alocarea fondurilor necesare pentru salarizarea celor 100 de angajati ai scolii".
In fata unor asemenea decizii dramatice, luate de intregi comunitati de oameni, ramai "mut ca o lebada" si interzis la comentarii. Ce se intampla totusi in inima si in mintea acestor comunitati, care, la opt ani de la proclamarea independentei, refuza sa recunoasca faptul ca "mai" au deasupra lor stat, sef de stat, parlament, guvern, adresandu-se peste capul lor "de varf" guvernului statului vecin, fie el si in presupuse relatii speciale cu noi?
Mai simptomatic insa este ca, fata cu aceste deplasari masive ale constiintei publice, "mute" raman si cele trei guvernele "de varf" ale noastre, Presedintia dlui Lucinschi, Parlamentul dlui Diacov, cabinetul dlui Ionel Sturza. Lipsa lor de reactie la gesturi ce impieteaza asupra "statalitatii" lui Darmancev si Tabunscik, de asta data venite, culmea, din sanul natiunii titulare, pe oasele careia se construieste insasi aceasta "statalitate", sugereaza ori ca autoritatile respective se afla intr-un lesin ideologic adanc, ori ca au schimbat, fara sa-si incunostiinteze forurile tutelare, "orientarea politica" a statului, acum asteptand, asa ca in 1989 ceceul lui "niet, niet i escio raz niet", ca aceasta mutenie stralucitoare a lor sa fie acoperita de norii imaculati ai adeziunilor in masa ale satelor, comunelor si judetelor privind "aderarea" la Romania romanilor de pretutindeni.
ŻŻŻŻŻŻŻŻŻŻ
Mai la deal de Pafada s-o dischis un Protava
(Un indemn constructiv catre capii republicii noastre)
Constantin Tanase
Si pentru mine Patria mea este Limba Romana. De aceea, am s-o pornesc, autocritic: nu-mi cunosc bine Patria si legile ei. Uneori, mai comit cate o greseala gramaticala, mai bag cate o expresie calchiata din mareata limba rusa sau un pleonasm si, a doua zi, cand citesc ziarul si vad ce trebusoara am facut, rosesc in fata Patriei mele, imi cer iertare de la ea si-i promit ca nu voi mai gresi. Dar, din pacate, ajung la vorba poetului: Faci alte greseli, fiule, altele faci. Inteleg, niciodata nu voi ajunge sa-mi cunosc bine aceasta Patrie, insa niciodata nu ma consolez cu acest adevar si, daca nu pot sa-i sporesc frumusetea, am grija ca sa nu i-o slutesc macar.
Acum voi trece de la autocritica la critica, fiindca aici ma simt mai bine. E adevarat, avem destule argumente pentru a ne justifica de ce scriem si vorbim pocit. Dar mai exista si alt adevar: pentru multi limba romana, desi e limba lor materna, e o patrie straina si umbla prin ea ca niste cetateni straini sau ca niste apatrizi. Am zis "pentru multi" si ma vad obligat sa fac o precizare de principiu - nu vom ajunge niciodata la aceea ca toti cetatenii acestei Patrii sa vorbeasca corect, conform gramaticilor si dictionarelor. Limba e un cazan care forfoteste in continuu, permanent, in acest cazan ceva moare si ceva se naste, maria sa Viata arunca in el, zilnic, cuvinte si termeni noi si nu exista nici un vorbitor, NICI UNUL MACAR! care s-ar putea lauda ca stie macar jumatate din cuvintele acestei limbi. Vorbim despre altceva: despre cunoasterea limbii romane la nivelul manualelor scolare. Si aici se cere o precizare: niciodata limba literara nu e cunoscuta in egala masura de toti vorbitorii ei. Exista partea culta a societatii - savantii, scriitorii, jurnalistii, politicienii, artistii s.a. -, care sunt datori sa vorbeasca corect limba literara, si exista poporul care, traditional, vorbeste o limba mai putin literara, o limba mai populara. Asa a fost si asa va fi si aceasta se intampla nu numai la noi, dar in toate limbile si in toate tarile. Marea problema a tuturor culturilor nationale a fost ca distanta dintre limba vorbita de popor si cea vorbita de elitele lui sa fie cat mai mica, in caz contrar se poate ajunge ca sa se vorbeasca limbi diferite.
La noi situatia in acest sens este cu adevarat dramatica. Distanta dintre limba literara si limba vorbita este atat de mare incat - daca nu vom reduce din ea - vom alimenta mereu credinta rauvoitoare ca exista doua limbi - romana si moldoveneasca. Vina pentru situatia respectiva o poarta nu poporul "prost", cum cred unii "destepti". Sa nu uitam un adevar fundamental: anume acest popor "prost" care vorbeste stricat limba romana a creat si a pastrat aceasta limba in conditii istorice cu adevarat vrajmase. Anume el, acest popor "prost" si-a vorbit limba in conditiile cand feciorii lui "destepti" de la Chisinau trecusera la limba rusa fara nici o mustrare de cuget. Bineinteles, poporul trebuie luminat, trebuie adus spre limba literara, dar uite asta e problema - cine sa-l aduca? Si aici trec cu adevarat la critica.
In mod firesc poporul trebuie sa vada un model de vorbire romaneasca frumoasa si corecta in elitele lui stiintifice, culturale si politice. Fiindca asta-i situatia - poporul nu are timp sa citeasca gramatici si sa consulte dictionarele ortoepice. El are grijile lui. Si normal ar fi ca acest popor, cand serile sau duminicile, frant de oboseala, ia un ziar in mana sau se asaza in fata aparatului de radio sau a televizorului, sa intre in contact cu o limba romana frumoasa, corecta si accesibila. (Anume ACCESIBILA, deoarece maimutareala "neologica" si cea "pa romanasta" numai il indeparteaza pe popor de Patria lui - Limba Romana). Dar ce se intampla in realitate? Vorbitorul simplu, de cele mai multe ori, este pus in situatia ca sa asculte la radio si televiziune o limba stricata pe care el si-o insuseste fara rezerve. Protagonistii acestui spectacol periculos de stricare a limbii romane sunt politicienii si ministrii, adica oamenii "culti" care ar trebui sa fie model de exprimare romaneasca corecta. Ei sunt acei care au rasadit in limba noastra monstruozitatile lexicale gen A PRECAUTA, DATI SA NE APRECIEM, SA NU RETRAIM etc. Pe timpul deputatilor agrarieni s-a mai bagat in limba noastra cea romana inca o monstruozitate - A ACHITA care, fiind intoarsa pe fata si pe dos, a dat expresii gen NOI VREM SA-I ACHITAM PE BATRANI (adica noi vrem sa le platim pensiile). Si aceste uratenii semantice ies din gura ministrilor ca apoi sa fie preluate de poporul "prost".
Multe din greselile de limba aparute in acest deceniu sunt pe constiinta elitei noastre politice. Anume politicienii, avand acces la radio si televiziune, distrug fara rusine si responsabilitate Patria noastra - Limba Romana. Ei inca n-au inteles un lucru simplu ca abecedarul: un om politic trebuie sa fie un om cult, iar un om cult este acela care vorbeste corect si frumos limba lui materna. Si punctum! Din pacate, multi dintre politicienii nostri isi permit sa vorbeasca in public mai urat decat taranii "prosti" de la piata. Si nu rosesc. Nu au complexe. Ii poti numara pe degete pe deputatii si ministrii care vorbesc frumos si corect limba romana. Ceilalti - pazeste-ne, Doamne! Si iata acesti "pazeste-ne, Doamne", apar la televiziune si "cultiva" poporul. Tot atat de grava e situatia si cu conducerea noastra de varf. Primele persoane din stat umbla prin Patria lor, Limba Romana, ca niste indivizi fara pasaport, carora li s-a retras cetatenia. Nu voi aduce lista exemplelor, caci ar ocupa prea mult loc. Si nu ma refer la rostirea lor lata, "taraneasca", pe care eu o accept pana la un punct anume si care chiar imi place, ci la incapacitatea lor de a formula propozitii clare, coerente, cu cuvinte rostite corect si folosite la locul lor. (Multa lume s-a simtit, eufemistic vorbind, usor jenata, cand vineri seara, la lansarea postului PRO TV CHISINAU, Lucinschi si-a confirmat vocatia lingvistica, rostind PROTAVA, in loc de PROTEVE). Dumitru Diacov este mai scolit decat Lucinschi la acest capitol, oricum, e fost jurnalist, si a mai si locuit catva timp la Bucuresti, insa l-am auzit si pe el o data rostind PAFADA, in loc de - PeFeDe. (Daca o tinem tot asa, putem ajunge si la crearea folclorului in aceasta limba - Mai la deal de Pafada s-a deschis un Protava).
O placuta exceptie in acest sens o constituie premierul Ion Sturza, care poate intra in istorie ca primul premier moldovean care nu-si bate joc de limba romana.
Acum, cand si Petru Lucinschi, si Dumitru Diacov, au recunoscut in public ca limba oficiala a acestui stat este limba romana, si nu "limba moldoveneasca", conducerea de varf a acestui stat, elita lui politica, trebuie sa se puna pe carte. Mi se pare incorect sa-i indemnam pe rusi sa invete limba noastra, cand noi insine o cunoastem aproximativ. Ba mai mult chiar, ar trebui sa le interzicem demnitarilor rusofoni sa vorbeasca in public limba romana, daca nu cunosc varianta ei literara, ci o "stiu numai aleaci". Sa nu-i silim sa strice si ei limba romana, caci aceasta trebusoara o facem noi cu destul succes. Iar demnitarii nostri ar fi cazul sa-si angajeze cate un profesor de romana si cu incetisorul, zi de zi, azi aleaci si maine aleaci, sa inceapa a invata limba romana literara corecta. Fiindca limba este un element esential al culturii si civilizatiei, iar conducerea unui stat, elitele lui, trebuie sa fie promotoarele culturii si civilizatiei, dar nu dusmanii lor.
... Eu cred ca nu numai primele persoane din stat, dar si unii ministri, si unii deputati ar gasi un ban ca sa plateasca un profesor de romana. Ca profesori de romana, slava Domnului, s-ar gasi cu atat mai mult cu cat "gratie" celor de mai sus, nu o duc chiar atat de bine si ar fi bucurosi sa castige un ban si concomitent sa faca o treaba patriotica si de cultura - sa-i readuca pe acesti fii ratacitori la sanul Patriei lor - Limba Romana.
P.S. Mi se pare ca astazi am scris un material suficient de critic si de autocritic si destul de constructiv. Sper ca indemnul meu sa fie auzit de capii acestei republici. Caci asta-i toata filozofia - pestele de la cap se strica.
Are ceva Politia din Iasi cu Guvernul Sturza, de i-a luat la arestat demnitarii?
Romanii de pretutindeni sunt tot romani
Are ceva Politia din Iasi cu Guvernul Sturza, de i-a luat la arestat demnitarii?
Raspunsul la intrebare ar trebui sa ni-l dea totusi presedintele Lucinschi
Politia din Iasi pare sa se fi specializat pe demnitarii Guvernului Sturza. Iata ca, dupa rasunatoarea afacere cu tigarete de contrabanda, in care a fost implicat dl Vladimir Filat, actualmente ministru de stat, inca un demnitar din Executivul de la Chisinau, diplomatul C.Soltan, face obiectul unui dosar penal deschis de aceeasi Politie ieseana. Culmea coincidentei este ca subalternul dlui Tabacaru pica la acelasi articol... din codul penal: contrabanda cu tigari. Nu ne-am explicat inca aceasta slabiciune a membrilor cabinetului Sturza pentru contrabanda cu iarba dracului, cert este insa faptul ca daca presedintele Lucinschi nu se autosesizeaza rapid si energic, Guvernul centrist al dlui Ionel Sturza risca sa intre in corpore in scurta istorie a tarii drept un cabinet de contrabandisti cu tigari. Nu mai spunem ca la aceasta se adauga si un risc doctrinar - eticheta de "contrabanda" s-ar putea transfera asupra intregului curent politic numit centrism, compromitand in buna parte sansele lui pentru anul 2000 si, poate, pentru 2002.
Lasand jovialitatea la o parte si trecand la actul grav de conducere a statului, am fi totusi curiosi sa aflam ce prerogative nu-i ajung dlui presedinte Lucinschi pentru a actiona cu mana tare si fulgeratoare impotriva unor demnitari care raspandesc, iata, o atat de trista faima despre conducerea statului departe de hotarele lui.
FLUX
ŻŻŻŻŻŻŻŻŻŻ
Despre soarta dosarului penal, intentat actualului ministru de stat Vladimir Filat de catre organele de drept ale Romaniei privind implicarea lui in afacerea cu tigaretele moldovenesti, deocamdata, nu se cunoaste nimic nici la Procuratura Generala, nici la Ministerul de Interne. Dosarul urma sa fie remis, cu cateva luni in urma, organelor de ancheta din R.Moldova (care, de altfel, au confirmat disjungerea lui) pentru a instrumenta mai departe cazul.
Astfel, am incercat sa aflam la ce etapa de cercetare se afla dosarul penal al dlui Filat si daca s-au adeverit ori nu acuzatiile aduse de partea romana. In lipsa ministrului de Interne, Valeriu Catan, aflat acum in spital, am contactat mai multi oficiali de la MAI care ne-au declarat ca responsabila de examinarea unui dosar penal, intentat pe numele unui cetatean al R. Moldova de catre organele de drept ale altor state, este Procuratura Generala a republicii. Prin urmare, dosarul ministrului de stat ar trebui sa fie acolo.
Cornelia Vitleanschi, ajutorul superior al procurorului general pentru relatii internationale, a confirmat ca reluarea urmaririi penale este doar de competenta Procuraturii Generale. Dna Vitleanschi ne-a declarat, insa, ca in ultimele luni aici nu a fost inregistrat nici un dosar impotriva dlui Filat, ea presupunand ca partea romana nu a transmis deocamdata respectivul dosar catre partea moldoveana.
Alina Anghel, FLUX
ŻŻŻŻŻŻŻŻŻŻ
Chiar si la ... pasapoarte diplomatice
Orasul mioritic, situat pe sapte coline, devenit, printr-un ciudat concurs de imprejurari sau un capriciu al soartei, locul unde se petrec lucruri imposibile la ele acasa. Orasul in care politia prinde hoti si deschide anchete, orasul cu ghinion pentru viitori sau actuali demnitari de stat, care isi castiga painea practicand, in sudoarea fruntii, traficul de tigari...
Am in vedere Iasul, ca doar nu v-ati gandit la altceva...
Recent, inca unul dintre acesti mult truditi traficanti autohtoni a fost prins in acel mioritic oras, cu un portbagaj plin de tigari fara timbre de control. Acesta s-a legitimat cu un act care ii certifica statutul diplomatic, in vadita si scandaloasa contradictie cu continutul portbagajului. Luat la intrebari, secretarul Sectiei de pasapoarte a Directiei consulare a Ministerului Afacerilor Externe, Constantin Soltan, si-a recunoscut vina, iar autoritatile au decis sa-l cerceteze in stare de libertate.
Ciudata insiruire continua cu confidentele unor surse care au solicitat anonimatul si care au declarat ca protagonistul "afacerii Soltan" detine, de fapt, doua pasapoarte diplomatice, cu numerele 0000422 si, respectiv, 0000155, rodul a doua misiuni in care a fost delegat diplomatul moldovean, in 1995 si 1998.
Fiind angajat al sectiei de pasapoarte, omul si-a facut parte. Sie si familiei sale. Sotia diplomatului Soltan, Ana, detine si ea un pasaport diplomatic, cu numarul 0000102. Si fiul dlui Soltan are un pasaport diplomatic, al carui numar deocamdata nu-l cunoastem.
Aceleasi surse afirma ca, folosind aceste acte, persoanele respective treceau, pe timp de noapte, de regula in jurul orei 2, frontiera cu Romania, pe la punctele vamale Leuseni, Sculeni si Oancea, alternandu-le astfel incat sa nu atraga atentia.
Intrebat de reporterul AP FLUX daca MAE este la curent cu aceste fapte, ministrul Nicolae Tabacaru a declarat ca nu cunoaste detalii ale arestarii la Iasi a lui Constantin Soltan. "MAE nu detine alte informatii decat cele prezentate de presa romaneasca, suntem in asteptarea unei decizii a organelor de ancheta din Romania", a declarat ministrul Tabacaru. El a mentionat insa ca, indiferent de gravitatea acuzatiilor care vor fi aduse angajatului MAE, acesta va fi eliberat din functie, pe motivul "prejudicierii grave a imaginii MAE".
Din alte surse am aflat ca legislatia in vigoare obliga diplomatii si membrii familiilor acestora sa depuna pasapoartele diplomatice la MAE, a doua zi dupa revenirea din misiunea diplomatica. Pentru urmatoarea misiune, pasapoartele sunt eliberate, in baza unei cereri, de Directia consulara a MAE, unde sunt pastrate si care este proprietarul de drept al acestora. Potrivit aceleiasi surse, foarte putini sunt cei care respecta acest regulament, de cele mai multe ori angajatii MAE pastrandu-si acasa pasapoartele diplomatice.
Intrebat de ce pasapoartele membrilor familiei Soltan nu au fost depuse la MAE dupa revenirea din misiunile diplomatice, dupa cum o cere regulamentul, si de ce actele cu pricina nu figurau pe lista pasapoartelor diplomatice declarate nevalabile, lista prezentata in primavara acestui an Parlamentului, ministrul Tabacaru a declarat ca "circumstantele urmeaza sa fie elucidate". El a mentionat ca, odata cu eliberarea din functie, lui Constantin Soltan si membrilor familiei sale le vor fi retrase pasapoartele diplomatice. Deocamdata insa unul dintre pasapoartele pe care le detine Contantin Soltan a fost retinut de Politia din Iasi in timpul arestarii acestuia si urmeaza sa fie restituit MAE moldovean la incheierea anchetei. Celalalt pasaport, potrivit lui Nicolae Tabacaru, este in continuare in posesia lui Soltan.
Lina Grau, FLUX
ŻŻŻŻŻŻŻŻŻŻ
Romanii de pretutindeni sunt tot romani
Interviu cu Antonie Popescu, consilier al presedintelui Romaniei in problemele romanilor din afara tarii
FLUX: Cum se simte un roman de dincolo de Prut la Chisinau, la sarbatorile limbii romane?
Antonie Popescu: Sarbatorile au fost doar un prilej. In aceste zile, la Departamentul Relatii Nationale si Studiere a Limbilor am convenit sa pregatim pentru semnare un protocol de colaborare care ar permite extinderea relatiilor cu romanii din Vest, dar si din Est. La Chisinau am incercat sa stabilim noi domenii ale colaborarii interguvernamentale. Secretariatul de Stat pentru problemele romanilor de pretutindeni este preocupat in special de programele "scoala romaneasca" si "LEX", adica legea. Cu ministrul Justitiei, Ion Paduraru, am convenit sa initiem un program comun prin care ar fi sprijinita initiativa tinerilor specialisti in drept in scopul completarii si armonizarii legislatiei statelor noastre.
FLUX: Remarcati scoala in calitate de domeniu prioritar al colaborarii. Cat de usor se misca aici lucrurile?
A.P.: Cred ca cel mai dificil este in localitatile din stanga Nistrului, controlate de regimul separatist. Situatia de acolo ar trebui sa ne ingrijoreze in mod deosebit. Este salutara deschiderea Universitatii de la Cahul si, mai proaspat, decizia despre initierea Filialei de la Cahul a Universitatii "Dunarea de Jos" de la Galati. Guvernul Romaniei acorda 40 de burse pentru tinerii care intentioneaza sa studieze aici. Pe aceste cai sunt solutionate mai multe probleme ale romanilor din R. Moldova si din Sudul Basarabiei.
FLUX: Cat de aproape sau de departe ramane Bucovina in acest sens?
A.P.: La Cernauti vede lumina tiparului ziarul independent "Lumea", publicatie bilingva a romanilor din Ucraina. Editia apare in limbile romana si ucraineana. Motto-ul ziarului "Lumea" este "Pana unde straluceste soarele, exista speranta!" Incercam sa sprijinim aceasta speranta a tuturor romanilor din Ucraina.
FLUX: Ce eforturi se mai intreprind la Bucuresti pentru eliberarea martirilor romani din temnitele transnistrene?
A.P.: Cred ca toata lumea intreprinde prea putin pentru a-i readuce la lumina pe patriotii grupului Ilascu. Ceea ce am putut face de aceasta data a fost vizita mamei lui Ilie, care se afla acum la tratament la Spitalul "Sf. Spiridon" din Iasi. Acum o saptamana, ea a fost internata in stare grava la acest spital. Astazi se simte ceva mai bine. Este insa foarte trista si tacuta. Poarta grija lui Ilie, dar si a casei si a gospodariei ramase fara supraveghere. Am trecut pe la Toxobeni, am discutat cu oamenii din sat, am fost pe la biserica, am incercat sa inteleg ce se intampla acolo si de ce ii este atat de greu mamei lui Ilie Ilascu.
FLUX: Activitatea Mitropoliei Basarabiei, aflata sub jurisdictia Patriarhiei Romane, mai ramane sub semnul interdictiei in R. Moldova. Cum se vede de la Bucuresti aceasta realitate?
A.P.: Pentru ca am auzit ultimele declaratii facute in aceasta problema de premierul Ion Sturza, nu voi da nici o apreciere situatiei. Consider ca promisiunile prim-ministrului nu pot fi neintemeiate si ca, in scurt timp, problema Mitropoliei Basarabiei, ce-si asteapta solutia de ani de zile, va avea un deznodamant logic.
Interviu realizat de Aneta Grosu, FLUX
ŻŻŻŻŻŻŻŻŻŻ
Accesul la realitate
Vitalie Ciobanu, pentru FLUX
Cred ca cel mai important eveniment al inceputului acestei toamne in Republica Moldova, in general cam lipsit de mutatii politice si economice spectaculoase, l-a constituit lansarea Pro TV Chisinau. Momentul a fost asteptat, putem spune, cu infrigurare de cand s-a anuntat ca cel mai popular post de televiziune privat din Romania a cumparat licenta de emisie in stanga Prutului. Pro TV este preferatul multor locuitori ai capitalei, pentru ca mai reuseste sa contrabalanseze avalansa canalelor rusesti in sistem cablu. Intrarea in functie a statiei locale a cunoscutului post de televiziune transcende in semnificatii simpla aparitie pe piata a unei noi institutii mediatice. Pentru a vedea exact despre ce este vorba sa observam ca faptul se produce intr-un context in care dezbaterile publice pe tema formei de guvernamant din Republica Moldova si a starii deplorabile a limbii romane au atins cote fierbinti. La un deceniu de la adoptarea limbii de stat, au reizbucnit vechile proteste ale rusofonilor: acum in legatura cu proiectul de modificare a Legii cu privire la publicitate - prima actiune guvernamentala salutara in aceasta directie, venita tardiv, la capatul unui deceniu in care limba rusa a cucerit tot ce misca in economie. Sunt elemente ce atesta ca ne aflam la o raspantie in configurarea destinului nostru national.
Noul post TV de la Chisinau va crea cu siguranta o bresa in blocada informationala mentinuta de o televiziune de stat azi total deprofesionalizata, transformata in servantul docil si aseptic al unei anumite portiuni din zona puterii, mai exact a celei grupate in jurul sefului statului. Schimbarea de-a lungul ultimilor ani a administratiei televiziunii publice nu a provocat mult dorita schimbare de mentalitate, un simplu vot parlamentar nu avea cum sa anihileze o gandire captiva, sa ridice nivelul de calificare al angajatilor actuali. Or, atata timp cat un post ca Pro TV, emitand de la Bucuresti, nu staruia asupra realitatilor moldovenesti, monopolul TVM-ului asupra informatiei si, pe cale de consecinta, libertatea sa discretionara de a intoxica publicul in functie de comandamentele politice ale momentului erau asigurate. O data cu lansarea noului post de televiziune la Chisinau, institutia oficiala isi vede serios periclitata ipostaza de vataf mediatic.
Consemnam de cateva zile la televizor doua realitati distincte: una natang-folclorica, a reportajelor de la palat si melodiilor la cerere, si alta dura, incomoda, oripilanta, dar mai apropiata de existenta cotidiana a oamenilor. Jurnalul de stiri Pro TV Chisinau, pe care l-am urmarit in prima saptamana de emisie, produce in constiinta spectatorului declicul contactului cu "viata pur si simplu", cu existenta lipsita de fardurile propagandei si ale decupajului insinuant. Sunt scene de groaza, prim-planuri de o infinita tristete: murmurul gatuit al celor ce si-au pierdut rudele in recentul cutremur din Turcia, copii invatand cate patru dintr-un manual intr-o scoala ce sta sa se naruie peste ei, sau bolnavi tintuiti pe un pat de spital, relatand crime comise la betie de parinti impotriva propriilor copii si viceversa. Urmaresti asemenea secvente, si in prima clipa te intrebi stupefiat daca realizatorii lor nu impartasesc cumva o suspecta predilectie pentru detalii morbide, daca nu cultiva cu buna stiinta o cine stie ce "estetica a uratului", intrucat ceea ce vezi nu poate sa existe! Refuzi sa admiti ca pana acolo am ajuns. Obisnuit cu o alta realitate, de fapt cu o anume imagine a realitatii furnizata de televiziunea de stat, nu e deloc simplu sa depasesti schizofrenia clivajului - o data constientizat - dintre ceea ce contempli pe micul ecran si faptele netrucate ale vietii. Sa iesi, cu alte cuvinte, din prizonieratul tehnicilor manipularii, la care ai fost supus in continuu ani de zile, ca un cobai. Nu vei realiza aceasta falie atata timp cat iti lipseste un termen de comparatie. Aparitia unui post independent de televiziune are darul sa spulbere imensa inselaciune etatista, ofera o punte de acces catre lumea de dincolo de camerele de luat vederi filtrata cu grija de ochiul vigilent al politrucilor din dealul Schinoasei. Spectatorul are acum posibilitatea sa confrunte cele doua imagini televizate si sa-si formeze un punct de vedere propriu. Pentru moment este de ajuns. Asa se intampla in statele cu o puternica retea media. Concurenta mai multor institutii de presa face imposibila aproprierea, confiscarea realitatii de o unica grupare politica sau financiara. Democratia inseamna mai ales o competitie, cu reguli bine stabilite, a imaginilor si viziunilor multiple asupra lumii. Echilibrul care rezulta de aici asigura stabilitatea sociala si garantia evolutiei unei natiuni. Atentie: polifonia reprezentarilor despre realitate, nu monotonia unei singure voci autoproclamate ca detinatoare exclusiva a "caii juste" care ne recomanda fericirii! Faptul ca asemenea tendinte politice (cu iz de pater familis) recolteaza numerosi aderenti, unii dintre ei bine platiti sa le propage in presa si la TVM, denota caracterul eminamente primitiv, subdezvoltat al comunitatii care prefera comoditatea discursului unic pluralismului de opinii. Primul te invita la o deresponsabilizare colectiva, pliindu-se pe reflexele crescute sub comunism, celalalt iti cere un exercitiu de incordare mentala, o asumare individuala a realitatii. Am vazut la stirile Pro TV Chisinau oameni loviti de necazuri, inhibati in fata microfonului. Li se oferea pentru prima data in viata prilejul sa vorbeasca "la televizor" despre ce-i doare si puteai citi deruta in ochii lor. Libertatea de a marturisi ii gasea total nepregatiti s-o uzeze. Am descoperit ceea ce stiam de fapt, dar nu avea inca pregnanta unui adevar dezgolit pana la ultima zdreanta: majoritatea moldovenilor nu stiu sa se exprime, sa-si formuleze gandurile intr-un limbaj inteligibil. Este insasi emblema mutilarii fizice si spirituale careia i-a fost supus acest popor vreme de 50 de ani de regim sovietic, iar mizeria din "independenta" azi Basarabie ii perpetueaza tarele.
Diversificarea mass media in Republica Moldova va impune un nou model de presa intr-un domeniu in care legile pietei au intarziat prea mult sa-si faca intrarea, promovand o alta modalitate de redactare a informatiei si o noua filozofie a relatiei cu publicul: una mai sincera, mai directa, capabila sa influenteze viata oamenilor, sa le descatuseze constiinta. Accesul la realitate - a nu se uita! - este singura cale de schimbare a acesteia.
Fondul Milei Crestine al fostilor si actualilor conducatori de stat
Patru tineri din Olanesti mai ca au ars de vii
PERSONAJELE BIBLICE COBOARA IN BASARABIA
Fondul Milei Crestine al fostilor si actualilor conducatori de stat
Intram in toamna. Iar de aici iarna e peste deal. Se apropie brumele, frigurile, gerurile. Usor le-a fost vara, daca le-a fost, celor care cu truda silnica isi castiga o bucata de paine. Mai lesnicioasa a fost, sub razele soarelui ce nu trebuie sa le ceri de la guvern, si viata cersetorilor, a sarmanilor fara capatai, a copiilor vagabonzi si a atata amar de lume pusa pe drumuri. Ce vor face ei insa pe vreme de frig? Cine se gandeste la ei si la inima care tremura in ploaie?
Un mare parinte spune ca cersetorii sunt personaje biblice. Ele nu dispar niciodata, pentru ca Iisus Hristos le trimite pentru a trezi in noi dragostea si mila, facandu-le prilej de mantuire a noastra a tuturor, care raspundem mainii intinse. Si daca in Basarabia cersetorii au devenit atat de multi, se poate ca acesta sa fie si un semn ceresc, legat de o mai mare nevoie de mantuire, hotarat anume pentru acesti ani de rascruce, fata de care nu trebuie sa avem o atitudine de nesimtire.
De aceea, gandindu-ne si la raspunderea cu care nu se poate sa nu fie inzestrat fiecare om, fata de aproapele sau, si cu atat mai mult la raspunderea tuturor fostilor conducatori ai Moldovei, ca si actuali, propunem ca ei sa fundeze Fondul Milei Crestine. Bine ar fi si drept ar fi ca in acest fond, ce poate deveni o mare lucrare a dreptatii si a ajutorarii, sa-i regasim pe toti cei care au condus republica de la 1990 incoace: presedintele Mircea Snegur, prim-ministrii Mircea Druc, Valeriu Muravschi, Andrei Sangheli, Ion Ciubuc, Ion Sturza, presedintii parlamentului Alexandru Mosanu, Dumitru Motpan, Dumitru Diacov, seful statului Petru Lucinschi. Avandu-i ca fondatori pe acesti oameni de stat, iar ca membri lucratori poate si pe unii prieteni, cunoscuti ce au fost ajutati la vremea lor, rude cu dare de mana, ca si pe toti cei ce simt chemarea catre acest gen de lucrare, Fondul ar avea sansa de a deveni cel mai mare si mai eficient act de binefacere crestina din istoria statului. FLUX
ŻŻŻŻŻŻŻŻŻŻ
Patru tineri din Olanesti mai ca au ars de vii
Patru tineri, avand intre 14-20 de ani, din Olanesti, judetul Causeni, sunt intre viata si moarte in urma arsurilor grave provocate de explozia unei butelii de gaz defectate. In seara zilei de marti, 7 septembrie, ei au fost internati in stare foarte grava, de soc, cu arsuri de gradul IV, la spitalul de sector din Stefan Voda. La insistenta parintilor, trei dintre ei au fost transportati la Centrul republican de leziuni termice, iar al patrulea, ai carui parinti nu au avut bani pentru a plati combustibilul necesar pentru masina salvarii, a ramas la Stefan Voda.
Gazul nu putea sa se aprinda in lipsa unei surse de foc
Unul dintre tinerii internati la Centrul republican de leziuni termice, Marin Stepanenco, desi in stare grava, a acceptat sa ne povesteasca ce s-a intamplat in seara zilei de marti, in casa Svetlanei Netelea, la care venise in ospetie, impreuna cu doi tineri din mahala, Vladislav Moiseev si Natalia Lozovan. Fiind in asteptarea parintilor care se aflau in camp, Svetlana le-a pregatit cina la plita de gaz. "Dupa ce a inchis butelia, Svetlana a auzit un fasait la robinetul acesteia, ceea ce insemna ca el lasa sa se scurga gaz. Vlad a incercat sa-l repare. Pentru ca fasaitul se auzea in continuare, au apelat la ajutorul meu. N-am reusit nici sa pun mana pe robinet. L-am vazut zburand in aer si m-am trezit izbit de perete. O para de foc s-a ridicat in sus, a spart acoperisul casei, iar tavanul s-a naruit peste mine si Svetlana, care se afla in spatele meu. Am vazut apoi para iesind pe usa. In prag se aflau Natalia si Vlad...". Cu arsuri mari, care le-au mutilat corpurile, ei au reusit, totusi, sa iasa din curte la drum si sa opreasca o masina care i-a dus la spital. Marin nu intelege cum s-a aprins gazul, caci plita era inchisa. Specialisti de la Departamentul de protectie civila si situatii exceptionale sustin ca gazul putea sa se aprinda fie de la o tigara, fie de la scanteile care puteau sa apara in urma frecarii fierului de fier.
Pentru cei patru tineri, aflati in stare de soc, nu erau paturi libere de spital si medicamentele necesare
Ilie Vasiliev, seful Sectiei anestezie si terapie intensiva de la spitalul de sector din Stefan Voda, ne-a spus ca atunci cand au fost adusi tinerii, sectia nu avea paturi libere pentru toti patru. "Am fost nevoiti sa mutam in alta sectie cativa bolnavi gravi. Nu aveam aproape deloc medicamente. Zilnic, sectia primeste doar doua sticlute: una - cu solutie de natriu clor, iar alta - cu glucoza. Am ridicat in picioare administratia. O asistenta medicala specializata trebuia sa li se acorde la spitalul de la Causeni. Dar sefa Directiei sanitare a judetului Tighina, cu sediul la Causeni, ne-a spus ca nici acolo situatia nu e mai buna. Am cautat, cu ajutorul rudelor, medicamentele necesare".
Ilie Vasiliev ne-a mai adus la cunostinta ca, nu cu mult timp inainte, la judet, se pusese problema reducerii numarului de paturi si a personalului acestei sectii care este, de fapt, bine dotata cu aparataj medical necesar ajutorului de urgenta. Reducerea paturilor de spital este un obiectiv al reformei sistemului medical din republica.
Mama Nataliei nu are bani pentru a o interna intr-un centru specializat
In aceeasi noapte, parintii ingrijorati ai lui Vladislav Moiseev au insistat ca fiul lor sa fie transportat la Chisinau, la un centru specializat. A doua zi, aceeasi dorinta si-au exprimat-o si parintii Svetlanei si ai lui Marin. Numai Natalia a ramas la spitalul din Stefan Voda. Mama ei nu a avut cei 100 de lei, pe care parintii Svetlanei si ai lui Marin i-au platit pentru combustibil, necesar masinii de salvare. Spitalul de la Stefan Voda dispune numai de masini, nu si de combustibil. Speriata ca a ramas intr-un spital de provincie, in timp ce prietenii ei se afla intr-u centru specializat, Natalia plange si asteapta ziua cand mama ei va vinde la piata marfa in valoare de 100 lei.
Anatol Cociorva, seful sectiei leziuni corporale a Centrului republican de leziuni termice, nu ne-a putut spune nimic sigur despre sansele de insanatosire ale lui Marin si Vladislav. El ne-a comunicat ca Svetlana Netelea, in varsta de 15 ani, cu arsuri de 75 la suta din suprafata corpului, are foarte putine sanse sa ramana in viata. Am aflat ca parintii ei nu dispun de banii necesari pentru tratament, ceea ce micsoreaza si mai mult sansele Svetlanei de a supravietui. Mama ei, venita la Chisinau, a avut, pentru medicamente, doar 50 de lei. Ea a plecat acasa, cu gandul la fiica, la bani si la casa arsa, fara usi si ferestre, in locul carora hotarase sa puna niste scanduri.
Dupa cum ne-a informat Rubina Bubuioc de la Serviciul de presa al Departamentului protectie civila si situatii exceptionale, acesta este al treilea caz in acest an de explozie a buteliilor de gaz, insa cu cele mai grave urmari.
Natalia Cojocaru, FLUX
Ion Creanga este un mare necunoscut...
Contrar opiniei general acreditate, el a fost un om grav, atasat valorilor bisericii ortodoxe romane
Interviu cu Constantin Parascan, directorul Muzeului "Bojdeuca lui Ion Creanga" din Iasi
FLUX: Domnule Parascan, in cadrul Salonului National de Carte, desfasurat recent la Chisinau, ati lansat volumul "Ion Creanga si lumea in care a trait". E a patra carte pe care o consacrati marelui povestitor din Humulesti. Ce aduceti nou prin aceasta carte?
C.P: Creanga este pasiunea mea pe viata. Aceasta carte este una speciala si mai putin obisnuita pentru literatura romana. Este in acelasi timp un dictionar, un calendar pe 52 de ani din viata lui Ion Creanga, o carte de istorie literara, o colectie de documente sugestive care vorbesc intr-un mod cu totul deosebit despre Creanga, o antologie cuprinzand toate scrisorile trimise si primite de scriitor. Intr-un cuvant, daca deschidem paginile cartii, il respiram pe Ion Creanga in spatiul humulestean, in spatiul scolirii sale pana la 18 ani, in spatiul iesean, apoi in spatiul literaturii romane si universale. Tot aici, in paralel cu viata lui Creanga, am urmarit biografiile celor apropiati lui - Eminescu, Veronica Micle, Alecsandri, Slavici, Caragiale, cei de la "Junimea". Totul te cuprinde, te inlantuie si te absoarbe in acel flux al timpului, creandu-se impresia ca traiesti o data cu Creanga, participi o data cu el la toate evenimentele pe care el le-a parcurs si, in acelasi timp, ii vezi adevarata dimensiune in raport cu ceea ce se intampla in lumea romaneasca si in lumea culturala europeana.
FLUX: Ati incercat sa puneti capat disputei iscate in jurul datei nasterii marelui humulestean? La Chisinau unii o sarbatoresc la 1 martie, altii - la 10 iunie...
C.P.: Si dincolo de Prut s-a facut si se mai face inca aceasta greseala. In cartea mea dovedesc ca data nasterii lui Creanga este 1 martie 1837, si nu 10 martie 1839, cum sustin cei care nu se duc direct la documente si se iau dupa ceea ce au spus altii. Aceasta confuzie este cauzata de harababura care este de gasit in documentele de demult. Actul adevarat, autentic de care trebuie sa tinem cont este cel descoperit intre hartiile lui Creanga la moartea sa in 1890, unde este scris de mana lui: "Sunt nascut la 1 martie 1837...".
FLUX: Sunteti persoana cea mai indicata sa scrieti o carte despre Creanga, fiind director al Muzeului "Bojdeuca lui Ion Creanga". Cum e cand respiri permanent aerul marelui povestitor?
C.P.: Intr-adevar, este un mare privilegiu. La Bojdeuca sunt tocmai din 1972. Pe parcursul anilor am facut multe transformari in bine. Peste 50 la suta dintre obiectele originale pastrate astazi in muzeu sunt aduse in ultima perioada. In curtea Bojdeucii s-a construit un complex expozitional dedicat vietii si operei lui Creanga, iar insasi casa a ramas sa pastreze numai aerul original. Dar nu m-am oprit doar la activitatea de muzeograf. Inca din 1983 mi-a aparut o monografie in imagini dedicata lui Ion Creanga (numai M. Eminescu mai are o asemenea monografie). Am mers pe urmele lui Ion Creanga la propriu si la figurat - atat pe locurile unde a umblat, dar si in arhive si documente. Acea pasiune a continuat si mi-au mai aparut pana acum inca trei carti despre Creanga, iar "Ion Creanga si lumea in care a trait" si teza de doctorat, care urmeaza s-o sustin in curand, incununeaza activitatea mea de-o viata.
FLUX: Cat de adevarata este imaginea lui Creanga cunoscuta de toata lumea?
C.P.: Ce este interesant, chiar si la admiterea la doctorat pe care am facut-o acum patru ani la Universitatea "A.I.Cuza" din Iasi, profesorii se mirau ce mai poate fi spus despre Ion Creanga: parca totul este stiut, amintirile unde el isi povesteste viata sunt simple, povestile, la fel. Ciudat, surprinzator pentru cei care au crezut asa pana acum este ca, de fapt, Creanga este un mare necunoscut. In realitate, el a fost altfel decat este stiut si prezentat in majoritatea monografiilor. Nu neg sau nu distrug toate cartile scrise despre Creanga, inclusiv cea a lui George Calinescu, care are cele mai stralucite afirmatii, dar, in acelasi timp, contine pasaje intregi preluate de la Nicolae Iorga sau Garabet Ibraileanu. Calinescu are niste viziuni extraordinare asupra vietii celebrului humulestean, dar ele sunt, totusi, ale unui romancier. Pe cand adevarul este putin altfel. Si acest adevar reiese din documente.
Demersul meu de istoric literar se sprijina numai pe documentul original. Nici o afirmatie nu este facuta in gol, fara ca sa vin cu dovada: asa este si cu data nasterii, si cu numele lui Ion Creanga, si cu asa-crezuta jovialitate a sa. De fapt Creanga a fost un om de o gravitate mare si a avut de chinuit toata viata. Despre aceasta ne vorbeste si faptul ca a suferit de epilepsie - cadea in clasa, permanent statea cu spectrul acesta al nelinistii, al disperarii ca un incident de acest fel i se poate intampla in orice clipa. Nu mai vorbim de alte atacuri si injurii de care trebuia sa scape sau de prezentarea falsa a iesirii sale din cler. Vreau sa va spun ca, de fapt, Creanga a fost inlaturat din cler nu pentru ca era un ateu sau certat cu Biserica si Dumnezeu. Motivatia principala a rupturii sale cu biserica este plecarea sotiei sale de acasa, el ramanand un preot fara sotie. Foarte putina lume stie argumentul esential in aceea ca Ion Creanga era atasat de valorile bisericii ortodoxe romane: el a scris doua articole cu caracter ecleziastic: "Misiunea preotului la sate" si "Iezuitismul in Romania", pe care le-a semnat "Preot Ion Creanga". Aceste articole au fost scrise si publicate exact in anul cand a fost judecat si dat afara din preotie. Este un raspuns subtil al lui Creanga in ce priveste atitudinea sa fata de religie.
FLUX: Ca obiectiv turistic, Bojdeuca lui Creanga mai denota interes pentru personalitatea povestitorului?
C.P.: Este cel mai vizitat muzeu din Iasi si cautat de oameni de toate varstele. Nu ne plangem de lipsa vizitatorilor. Suntem cam tristi pentru ca numarul basarabenilor ce vin la noi este din ce in ce mai mic. Acest lucru, probabil, este in consonanta cu micsorarea monedelor din buzunare. Speram, insa, ca oamenii vor gasi resursele financiare - pentru ca cele sufletesti, bineinteles, exista -, ca sa vina la Bojdeuca din Ticau. Exista o vorba pe care n-am lansat-o noi, ci cei din afara: cine vine la Iasi si nu vede Bojdeuca lui Creanga, degeaba a mai venit in acest oras.
Dialog realizat de Silvia Bogdanas, FLUX
Corina Danila: "Venirea la Chisinau, ca si intreaga munca la PRO TV, a fost o provocare..."
BRAVO, romani de pe ambele maluri!
Corina Danila: "Venirea la Chisinau, ca si intreaga munca la PRO TV, a fost o provocare..."
Corina Danila s-a nascut la 24 ianuarie 1972 la Pascani, Romania. A absolvit Academia de Teatru si Film din Bucuresti, Facultatea de Teatru, in 1994, la clasa lui Ion Cojar. In aceasta perioada s-a produs in doua filme de lung metraj si, timp de un an si jumatate, a jucat pe scena Teatrului National din Bucuresti. Totodata, a activat in calitate de prezentatoare la Televiziunea Romana. In 1996, a devenit prezentatoare de stiri la postul privat de televiziune PRO TV din Bucuresti. Din 3 septembrie 1999, odata cu lansarea PRO TV Chisinau, vine in casele noastre cu stirile din Republica Moldova.
Este casatorita cu Valentin Moraru, prezentator de stiri sportive la PRO TV Bucuresti.
Parintii mi-au spus ca ma dezmostenesc...
- Cine este Corina Danila din fata camerei de luat vederi?
- Corina Danila e un om normal care, din intamplare, a ajuns sa faca televiziune, dupa ce, o perioada de patru ani de zile s-a pregatit pentru teatru si film. Sunt moldoveanca, din Pascani. Mai am un frate, care este cu zece ani mai mic decat mine. Parintii mei sunt absolut disperati din cauza noastra, pentru ca ne-am aruncat in extreme: eu sunt actrita, iar fratele meu va fi preot...
Am facut liceul la Pascani, apoi am plecat la Bucuresti, unde am reusit, din prima, la Facultatea de teatru la ATF. Nici eu nu credeam ca voi intra, cu atat mai mult parintii mei, care, in momentul cand au aflat ca vreau sa dau la teatru, mi-au spus ca ma dezmostenesc... De parca aveau de ce. In ultimii ani de facultate am avut ocazia sa fac doua filme de lung metraj, cu doi regizori pe care eu ii apreciez foarte mult - Andrei Blayer si Mircea Veroiu, ultimul, din pacate, nemaifiind printre noi. Am fost angajata, timp de vreun an si jumatate, si la Teatrul National din Bucuresti.
- Cum ati ajuns la PRO TV?
- In paralel cu teatrul - deoarece nu reuseam sa ma descurc financiar in Bucuresti - am dat concurs la televiziune, pentru un post de prezentator. Intamplarea a facut ca iarasi am luat - probabil, Cel de sus ma iubeste foarte tare - si asa am pus piciorul in televiziune. Televiziunea pentru mine a fost un miraj, care mai continua si acum. Ma fascinau, in special, stirile, cu toate ca la inceput am fost doar prezentatoare de programe. La vremea aceea nu stiam exact ce inseamna o televiziune, nu stiam care este diferenta de machiaj, de exemplu. Eram stresata din cauza camerei: ea vede absolut totul si nu o poti pacali. Plus la aceasta, in facultate am fost invatata sa vorbesc cu un partener concret, real, or, in televiziune m-am trezit ca este absolut invers, una la una cu gaura aia neagra... Se pare, insa, ca am trecut peste aceasta, cu toate ca telespectatorul trebuie sa o stie mai bine...
La un moment dat a aparut in peisajul televiziunilor din Romania PRO TV si am inceput sa-l urmaresc. Mi-a placut foarte mult - era dinamic, cu multa lume tanara. Am hotarat sa merg incolo si am reusit. Am prezentat, din start, stirile. Aceasta - si pentru ca, la TVR International, am lucrat la stiri. Deci, mana mi-o facusem deja acolo.
"Acuma sunt si "doamna profesoara"..."
- Ce inseamna PRO TV?
- PRO TV inseamna provocare. Cred ca acesta este si principiul de functionare a postului nostru. Si pentru mine munca la PRO TV a fost si continua sa fie o provocare. Cel putin, nu am reusit niciodata sa ma plictisesc.
Eu intotdeauna mi-am dorit o asemenea activitate. De aceea, faptul ca am reusit sa intru in echipa PRO TV este, poate, intamplarea cea mai fericita din viata mea. Nu as putea afirma ca exista niste rigori, dar sunt lucruri care tin de profesionalism, pe care, daca nu le ai, nu merge.
- Venirea la Chisinau a fost o optiune personala sau un "ordin de partid"?
- Mai intai, tin sa va spun ca nu sunt pentru prima data la Chisinau. La 1 decembrie 1998 PRO TV a obtinut licenta de functionare la Chisinau. Tot atunci la PRO TV Bucuresti s-a organizat un foarte mare spectacol, la care a fost inclus si PRO TV Chisinau. Asadar, si pentru faptul ca sunt moldoveanca - ceea ce a fost criteriul principal, dar in nici un caz rau - la 1 decembrie 1998 am venit la Chisinau anume eu. Probabil ca deja dupa acele transmisiuni pe care le-am facut din casa familiei Chiosev-Relea, dupa acea zi realmente extraordinara, pe care am petrecut-o aici la Chisinau, in capul dlui Adrian Sarbu a incoltit ideea ca as putea sa fac treaba buna aici. In tot cazul, mie dl Sarbu nu mi-a spus nimic pana acum o luna, cand m-a chemat si m-a intrebat daca mi-a placut sau nu la Chisinau. I-am raspuns ca mi-a placut foarte mult, dupa care m-a intrebat daca nu vreau sa vin incoace...
Venirea la Chisinau a fost si ea o provocare... Initial nici nu stiam cat timp voi sta aici. Stiam doar ca trebuia sa intre stirile de la Chisinau, ca fusesera alese patru fete pentru prezentare, care au fost vazute si cu care s-a lucrat la Bucuresti. Dar, deoarece fetele nu au mai facut pana acum televiziune, am fost trimisa sa ma ocup de ele la Chisinau. Mai intai, pentru ca sunt actrita, stiu sa fac cursuri de vorbire, dar si pentru ca stiu sa lucrez cu oamenii. Dupa care, dl Sarbu mi-a zis ca i-ar placea sa mai raman aici, sa prezint un timp stirile si, totodata, sa continuu sa lucrez cu fetele. Asa ca acuma sunt si "doamna profesoara"... Le invat sa stea in fata camerei, sa-si puna in valoare particularitatile. Aceasta iti da siguranta, hotarare, determinare. Si-apoi, in televiziune trebuie sa prinzi niste secrete, uneori chiar sa le furi.
- De la cine ati furat dumneavoastra?
- De la Barbara Walters. Si in TVR si in PRO TV au existat niste oameni de la care am furat si continuu sa fur secrete. Persoana pe care, insa, o "fur" cel mai mult, nu este nici de la TVR, nici de la PRO TV si nici de la Televiziunea de la Chisinau, si de aceea nu o voi numi.
"Stiam de la bunici ca peste granita sunt oameni care vorbesc aceeasi limba ca si noi..."
- Ati avut emotii cand ati aparut pentru prima data in fata camerei?
- Da, si continuu sa le am de fiecare data. Nici nu este bine pentru mine daca nu am emotii. Aceasta nu tine neaparat de varsta si nici de profesionalism, ci de fiecare in parte. Pentru mine prezentarea stirilor este o misiune foarte importanta si o foarte mare responsabilitate.
- Cand ati auzit pentru prima data de R. Moldova si ce stiati despre ea?
- La mama acasa, eram copil. Eram curioasa sa stiu ce-i cu aceasta Moldova. Stiam de la bunici ca acolo, peste granita, sunt oameni care vorbesc aceeasi limba ca si noi, stiam ca sunt romani si nu intelegeam de ce eu nu am voie sa ma duc la ei.
- La serviciu, la Bucuresti, se spune ca sunteti plecata intr-o misiune in strainatate?
- Da, in sensul bun al cuvantului. Pentru ca asa si este.
- Care este doza de spectacol, de teatralitate in relatiile dintre membrii echipei PRO TV?
- Intre voi cat teatru se joaca?.. Cred ca este o chestie general valabila: unde sunt oameni foarte multi - inevitabil apar si neintelegeri.
- Intre prezentatoarele de la PRO TV Bucuresti exista concurenta?
- Da, exista o competitie continua si vreau sa cred ca e o competitie pozitiva. Dar cea mai buna colega, pe care eu o apreciez foarte mult, este Andreea Esca. Si pentru ca este cineva de la care poti sa inveti, si pentru ca este un om extraordinar, un caracter deosebit. Esca nu te vorbeste pe la spate, ea iti spune in fata: "Nu-mi place si gata..."
- Ce credeti despre sloganul "Te uiti si castigi!"?
- Eu zic ca este interesant. In ziua de astazi - si acest lucru e valabil si pentru R. Moldova, si pentru Romania - este atat de multa tristete, omul nu mai are nici bani si nici timp pentru a merge la teatru sau la concerte, incat cel mai simplu mijloc de a te simti bine e sa stai acasa si sa urmaresti televizorul. Deci, din acest punct de vedere, "Te uiti si castigi!" pare un slogan interesant: castigi relaxare, castigi timp, castigi buna dispozitie... Chiar daca la inceput mi s-a parut ciudat, nu l-am simtit. Sigur ca exista si celalalt aspect, al castigului material. Dar eu, in principal, ma refer la cel de suflet.
"Important este ca telespectatorul sa se simta bine chiar si atunci cand stirile nu sunt foarte vesele..."
- Lucrand la un post de televiziune comercial, ceea ce faceti este apreciat doar conform criteriului cat de bine se vinde?
- Asta nu e treaba mea. Treaba mea este ca telespectatorul sa se simta bine atunci cand deschide televizorul si se uita la PRO TV. Chiar si atunci cand stirile nu sunt foarte vesele sau cand aduc o veste nu prea buna. Mie imi place ceea ce fac eu si echipa cu care lucrez.
- In ce a constat lucrul de reporter pe care l-ati facut si cum colaborati acum cu reporterii?
- A fost in perioada cand am lucrat la TVR International. Am fost reporter pe cultura. In prezent, comunic mai putin cu reporterii de la PRO TV. Comunicarea de baza cu reporterii se face prin intermediul editorului, care preia de la ei informatiile.
- Nu veti regreta ca ati parasit teatrul?
- Eu regret ca am lasat teatrul si filmul, dar, atentie!, eu nu l-am parasit. Nu am pus punct in aceasta activitate, ci numai punct si virgula.
Cred ca la ora actuala, si pentru o buna perioada de timp inainte, televiziunea va avea un impact foarte mare in societate. Si aceasta din cauza banilor. Uitati-va cat de putine filme se mai fac... Totodata, am certitudinea ca ma voi intoarce candva in teatru. Si poate nu atat in teatru, cat in film. Eu iubesc foarte mult filmul. Si din acest punct de vedere televiziunea imi este usor mai apropiata.
- Dar televiziunea nu va face o frumoasa papusa mecanica?
- Exista acest risc. Dar acest risc se realizeaza doar in momentul in care nu te mai intereseaza ceea ce faci, cand ajungi sa consideri munca pe care o faci o rutina. PRO TV nu-ti permite asa ceva.
- Cand ati venit la PRO TV, echipa era deja formata. Cum s-a produs integrarea dvs acolo?
- Echipa era formata, dar nu era completa. Si nici acum nu se poate spune ca este completa. Exista o maleabilitate, nimeni nu este de neinlocuit.
"La inceput, nu stiam ce inseamna verbul "a retrai"..."
- Cum ii vezi, ca reprezentant al presei de la Bucuresti, pe basarabeni? De multe ori, acolo, suntem prezentati intr-o lumina nefavorabila...
- Ei bine, nu sunt de acord cu lucrul acesta. Am spus ca bunica mea imi vorbea mult despre basarabeni si inca de atunci stiam ca ei sunt oameni exact ca noi. Practic, nu exista diferente, decat poate acea diferenta majora ca dumneavoastra, cei de aici, ati fost mult mai inchistati decat noi, cei de dincolo. Dar, in esenta, si aici, si acolo s-a intamplat acelasi lucru.
- Dar ce supara la Chisinau?
- Faptul ca oamenii sunt tristi din cauza saraciei.
- Ati intalnit bariere de comunicare?
- Nu intelegeam la inceput ce inseamna verbul "a retrai". Nu stiam ce se avea in vedere... Deunazi a intrat colega mea Angela Gonta la stirile de la ora cinci. Eu stateam in spatele camerei si eram moarta de emotii. La un moment dat, operatorul s-a intors spre mine si m-a intrebat: "Si tu retraiesti?"...
Apropo, am si inceput sa invat limba rusa... Si cred ca este normal ca aici, unde majoritatea locuitorilor vorbesc si limba rusa, sa fie si un jurnal in limba rusa. Tot asa cum, spre exemplu, la Targul Mures, unde populatia majoritara vorbeste limba maghiara, exista un jurnal in limba maghiara.
- O televiziune trebuie sa fie in primul rand comerciala?
- Cred ca o televiziune trebuie sa aiba si de una, si de alta. De exemplu, eu urmaresc cu foarte mult drag emisiunea "Profesiunea mea, cultura". Desigur ca ea nu are audienta pe care o au telenovelele, dar important e ca exista si ca exista la PRO TV. Nu sunt de acord cu acei care afirma ca PRO TV este o televiziune pentru oameni mai putin elevati.
- Descrieti-ne o zi din viata Corinei Danila.
- Mai intai, depinde de ora la care ma culc in ajun. In general, nu adorm mai devreme de miezul noptii. Ma trezesc pe la 8.30 - 9.00. Urmeaza stirile, dusul, cafeaua... Am un program mai de voie. De regula, la serviciu ajung in jur de ora 13.00, pentru a participa la sedintele de sumar pentru ziua in curs. Urmaresc stirile, citesc informatiile agentiilor de presa. Uneori am "directuri", cum s-a intamplat vara aceasta in timpul vizitei lui Solana sau a examenului de capacitate. In general, zilele mele nu sunt batute in cuie. Dar sunt si din acelea in care nu fac nimic si, practic, zac.
"Camera nu iarta atunci cand nu esti stapan pe tine si cand nu stii despre ce vorbesti..."
- Cum se lucreaza cu invitatii pe care-i aveti in direct in studio?
- Nu este deloc simplu. In primul rand, inevitabil, trebuie sa stii cat mai multe despre subiectele pe care le abordezi, pentru ca, de obicei, nu este un singur subiect. Trebuie sa existe o modalitate cat mai politicoasa si cat mai draguta ca sa-l intrerupi daca incepe sa bata campii. Sau sa-l faci sa-ti raspunda la intrebarea pe care i-ai pus-o. De regula, nu sunt niste invitati foarte comozi, cum a fost, de exemplu, dl ministru Gremalschi. A fost un invitat exact... ideal.
- Din modelele de vorbire romaneasca, dincolo de profesorii pe care i-ati avut la facultate, care e etalonul de rostire pentru crainicii din Romania?
- Nu cred ca am un raspuns la aceasta intrebare. Stiu, insa, ca in ceea ce priveste linia melodica a PRO TV, ea este imprumutata, preluata. Noi, in limba romana, cand punem punct, vocea coboara. La PRO TV se intampla contrariul. Am intrebat si eu, cand am venit la inceput, de ce nu se pune punctul ca la TVR. Mi s-a spus ca anume din aceste considerente, ca sa nu fie ca la TVR. Pentru ca omul este obisnuit cu un anumit stil si, in momentul in care ii aduci ceva nou, ce nu a mai vazut, imediat ii trezesti interesul. Depinde, de asemenea, si de fiecare prezentator in parte: fiecare pune virgula in felul sau. Acest drum spre neobisnuit l-am insusit, insa, pe parcurs.
- Ati spus: "Camera nu iarta". In momentul in care camera n-o sa va mai ierte ceva, o sa renuntati la televiziune?
- Cand am spus asta, nu m-am referit in special la exterior. Poti sa fii in varsta si sa fii un foarte bun moderator de televiziune. Nu mi-e frica de varsta. Camera nu iarta atunci cand nu esti stapan pe tine si cand nu stii despre ce vorbesti.
"Nu mi s-a intamplat sa fiu indragostita de doi oameni odata..."
- Unde l-ati cunoscut pe sotul dvs?
- La PRO TV. M-a pacalit Valentin Moraru, care prezinta stirile din sport, si m-a luat de nevasta. Dar cred ca l-am pacalit si eu pe el...
- Cum suporta acum lipsa dumneavoastra?
- Greu. Pentru ca avem un catel care trebuie scos afara de doua ori pe zi, iar masina de spalat nu functioneaza singura - ea trebuie bagata in priza. De aceea, dar nu numai de asta, va trebui sa fac niste drumuri acasa din cand in cand... Deocamdata, nu stiu exact cat voi mai sta la Chisinau, dar cred ca nu e vorba doar de o saptamana sau doua.
- Si daca va indragostiti de un basarabean?
- Eu imi iubesc foarte mult sotul. Poate ca e posibil sa fii indragostita de doi oameni odata, dar mie nu mi s-a intamplat.
- Cu un sot-comentator sportiv in casa, faceti sport?
- Nu mai fac decat gimnastica de inviorare, dimineata. Recunosc ca mai am mobilitate, mai pot sa fac podul din picioare, roata. Spagatul, insa, nu-mi mai reuseste atat de bine.
- Munca la PRO TV, in ce categorie a populatiei va plaseaza, din punct de vedere financiar?
- Ar fi pacat sa ma plang...
"PRO TV Chisinau este, intr-un fel, copilul meu..."
- Prin ce se deosebeste viata de la Bucuresti de cea de la Chisinau?
- Chisinaul este mult mai curat decat Bucurestiul. M-a uimit acest fapt si m-a facut sa ma simt foarte bine. Strazile, aici, sunt ca si la Bucuresti - cu gropi, adica. Mi-a mai placut nespus faptul ca exista foarte multa verdeata, si e ingrijita. Din acest punct de vedere, Chisinaul mi-a amintit de Budapesta. Daca n-ar fi totul chiar atat de gri si de trist, ar fi chiar foarte bine.
- De cand sunteti la Chisinau, vi s-a intamplat ceva deosebit?
- Am descoperit cu uimire ca in magazinele in care am intrat majoritatea vanzatoarelor nu cunosc aproape deloc nu numai limba engleza, franceza sau italiana, dar nici limba romana. Atunci, ele ori chemau o colega care stia romaneste, ori recurgeam eu la tot felul de trucuri actoricesti. La inceput m-a mirat acest lucru, apoi m-am obisnuit. Dar iata ca acum doua zile am intalnit un domn care vorbea cursiv engleza. Si mi-a placut teribil.
- Sa fii vedeta PRO TV e placut sau e deranjant?
- Mie nu-mi place cuvantul "vedeta". Vedete sunt cei care fac filme, duc un mod de viata iesit din comun sau cei dupa care, intr-adevar, alearga paparazzii pe strada. Eu ma consider, mai degraba, o persoana publica, ceea ce este complet diferit. As fi ipocrita sa spun ca nu-mi place faptul ca sunt cunoscuta. Imi place. Dar au existat si momente mai putin placute.
- Ce v-ar placea sa faceti in cinematografie?
- Imi place foarte mult Shakespeare. Iar la el - personajul Ofelia, care mi se pare foarte complex. Daca stii sa cauti si stii cum, poti gasi o groaza de modalitati ca sa joci nebunia Ofeliei. Mor dupa actrita Meril Streep. Este o actrita complexa si simpla in acelasi timp. Din regizori imi place mult Luc Besson. Din filme - "Satra" lui Emil Loteanu si "Fata fara zestre" cu Nikita Mihalkov.
- V-ar tenta o afacere personala?
- Poate ceva in domeniul modei, dar nu m-am gandit inca la modul serios la aceasta. Vreau sa spun, in acest context, ca din 3 septembrie prezentatoarele de la PRO TV sunt imbracate de Jeanine, una dintre primele creatoare la zi din Romania.
- Faceti o cariera de succes. V-ati gandit in ce moment sa o sacrificati pentru a naste un copil?
- M-am gandit, era deja in plan si... daca nu aparea PRO TV Chisinau, ar fi aparut un copil in familia mea. Pana la urma, insa, si PRO TV Chisinau este, intr-un fel, copilul meu. Si cred foarte mult in el si in viitorul lui.
O cafea de Sorina Stefarta
Au participat: Constantin Tanase, Rodica Mahu, Gheorghe Budeanu, Silvia Bogdanas, Alina Anghel, Natalia Cojocaru, Rodica Trofimov, Ina Prisacaru, Natalia Costas, Inga Dohotaru, Boris Harea, Vitalie Munteanu s.a.
ŻŻŻŻŻŻŻŻŻŻ
BRAVO, romani de pe ambele maluri!
Grupa 3-a Germania-Irlanda de Nord 3:0 Moldova-Turcia 1:1
Dorian Jereghi, FLUX
Optimismul celor care sperau sa-l vada pe Sandu Curtian in teren la meciul cu Turcia a fost spulberat chiar la inceputul jocului, cand capitanul reprezentativei noastre n-a aparut nici macar la incalzire. Potrivit antrenorului Ivan Daneliant, Sandu trece pintr-o perioada extrem de dificla dupa experienta nereusita din Germania. In plan psihologic, Sandu este la pamant, la problemele avute adaugandu-se si mai vechile accidentari. Cu o zi inaintea meciului, mijlocasul nostru avea temperatura extrem de ridicata, totusi medicii sustineau ca, pana la ora meciului, Sandu va putea fi recuperat. Dupa ce a avut o convorbire tet-a-tet cu Curtianu, Ivan Daneliant a decis sa nu riste trimitandu-l in teren, fiind de parere ca un jucator chiar si mai putin talentat, dar sanatos din punct de vedere fizic si psihic va evolua cu mult mai bine.
Fiind intr-o forma foarte buna, atat Dinov cat si Romanenco aveau sanse egale de a sta intre buturi la meciul cu Turcia. Antrenorul secund, Nicolae Cebotari, chiar si jucatorii erau de parere ca ambii merita sa joace. S-a mers pe varianta Dinov mai mult din considerentul jocului foarte bun al goalkeeper-ului nostru in meciul tur de la Istanbul.
Nu va voi sustrage cu amanunte privind desfasurarea meciului. Ma voi opri doar la cele mai semnificative momente.
Profitand de relaxarea turcilor de la inceput de meci, Epureanu speculeaza o "balbaiala" a defensivei turce, inscriind cu un sut din apropiere. Cine s-ar mai fi gandit ca vom conduce Turcia chiar din min. 2.
Elevii lui Mustafa Denizli sunt vadit debusolati de golul din debutul partidei, nefiind in stare sa intreprinda nimic concret in primul sfert de ora. Primul sut la poarta lui Dinov se produce abia in min. 20, fiind mai degraba un gest de disperare a lui Arif.
Repriza a doua debuteaza cu sutul aceluiasi Arif in transversala. Raman inca 15 minute pana la sfarsitul meciului si, incredibil, continuam sa conducem liderul grupei cu 1:0. Dupa parerea multora, ploaia torentiala care a scaldat Republicanul in repriza secunda ne-a fost un aliat, deoarece pe un teren greoi e mai usor sa "distrugi" decat sa "construesti". Inca din timpurile lui Stefan cel Mare toate bataliile moldo-turce erau insotite de ploi torentiale, nici confruntarea de miercuri seara n-a fost o exceptie.
Din nefericire, turcii isi materializeaza dominarea teritoriala prin golul superb inscris de Tayfur. Este de remarcat marcajul bun a lui Hacan Sucur, care nu si-a putut crea practic nici o ocazie pe tot parcursul meciului. Fistican, Oprea sau Stroenco sunt "vinovatii" care, dublandu-se reciproc, nu i-au oferit spatii de manevra atacantului turc.
Spre regret, in aceasta partida s-a observat lipsa de fair-play a turcilor care, in cateva randuri, uitau sa intoarca balonul jucatorilor nostri, dupa ce acestia il trimiteau intentionat in aut din cauza accidentarilor ce surveneau in timpul meciului. Turcii au dat-o definitiv in bara prin neprezentarea antrenorului principal la conferinta de presa de dupa meci.
Infuriat la culme de jocul practicat de discipolii sai, Mustafa Denizli a uitat probabil ca fiecare antrenor e obligat dupa meci sa faca declaratii pentru presa. Asteptam raspunsul forurilor internationale la gestul inacceptabil al turcului.
Antrenorul principal al selectionatei Moldovei, Ivan Daneliant a declarat dupa meci:"Cred ca suporterii au primit o adevarata placere de la acest meci, in care victoria ne-a scapat printre degete. Sunt foarte multumit de prestatia discipolilor mei. Baietii au aratat ca au invatat multe lucruri bune. Sunt extrem de bucuros ca am iesit invingatori din aceasta confruntare, o victorie asupra noi insine".
Referindu-se la viitorul lui de mai departe, Daneliant a spus ca "voi ramanerea mea la nationala Moldovei depinde in mare masura de familia mea. Este foarte greu sa fii despartit de cei dragi timp de doi ani..."
Grupa 7-a Romania-Portugalia 1:1, Slovacia-Lihtenstein 2:0, Ungaria-Azerbaidjan 3:0
Pentru a se califica la Campionatul Mondial din 1970, in toamna lui 1969, nationala Romaniei avea nevoie de victorie in meciul cu Portugalia de la Bucuresti. La o faza frumos lucrata de Dumitrache, Dobrin inscrie golul calificarii. Pe langa vedetele Dumitrache si Dobrin, din acel lot mai facea parte si Mircea Lucescu care considera acel meci ca cea mai frumoasa amintire.
Spre deosebire de meciul de acum 30 de ani, actualei selectionate a Romaniei ii era de ajuns sa joace la egalitate cu discipolii lui Umberto Coelho, sarcina cu care elevii lui Victor Piturca s-au achitat cu brio. Deschizand scorul prin inegalabilul Gica Hagi, care a deviat balonul in poarta lui Baia de la un sut-centrare, venit de la Adrian Ilie, romanii se vad egalati de mijlocasul Barcelonei, Luis Figu.
Astfel, fotbalul romanesc va fi prezent la cel de-al 5-lea turneu final al acestu-i deceniu. Pentru cel mai bun fotbalist roman din toate timpurile, EURO-2000 va fi cel de-al 6-lea turneu final, Gica fiind singurul jucator din actualul lot care a participat la Campionatul European din 1984 din Franta.
Grupa 1-a
Elvetia-Bielarus 2:0, Italia-Danemarca 2:3
Conducand cu 2:0, italienii pierd intr-un meci dramatic de la danezi cu 2:3. Italienii au deschis scorul printr-un gol senzational marcat de Fuser. Ambele echipe au terminat partida in zece oameni.
Grupa 2-a
Norvegia-Slovenia 4:0, Georgia-Letonia 2:2, Grecia-Albania - amanata
Grupa 4-a
Islanda-Ucraina 0:1, Andorra-Rusia 1:2, Armenia-Franta 2:3
Grupa 5-a
GOOD BYE, EURO-2000 ?
Polonia-Anglia 0:0, Luxemburg-Suedia 0:1
Pentru a lasa Anglia in afara Campionatlui European, polonezilor le ajunge si un rezultat egal in ultimul meci cu Suedia. Arbitrul le-a refuzat un penalty clar englezilor in meciul de miercuri seara.
Grupa 6-a
Spania-Cipru 8:0, Israel - San-Marino 8:0
Pentru a se califica la baraj, Israelul poate sa joace si egalitate cu Spania, cu conditia ca Cipru sa invinga in Austria.
Grupa 8-a
Malta-Irlanda 2:3, Macedonia-Iugoslavia 2:4 Alarma la Zagreb. Calificarea se va decide in ultimul meci, dintre Croatia si Iugoslavia.
Grupa 9-a
Cehia-Bosnia 3:0, Insulele Feroe-Lituania 0:1 Estonia-Scotia 0:0
inapoi la indice / acasa la ob
