web hosting short URLs photo sharing

EDITIA DE VINERI         COTIDIAN NATIONAL

Anul V, Nr. 34 (216)   17 SEPTEMBRIE 1999

PASTELURI IN LACRIMI

Anotimpul suferintelor necesare

Constantin Tanase

Motto: Si trebuie sa suferim. Nu se poate altfel. (Nae Ionescu)

Toamna aceasta a venit peste mine cu o misiune divina - vrea sa ma impace cu suferinta si sa ma rastigneasca pe crucea batuta de bruma a unor dimineti pe care nu mai am dreptul sa le impart cu nimeni. Caut azil in mine insumi, ca o metafora disidenta, expulzata dintr-un imn pagan, cantat in delir, de un asasin care si-a inmormantat rugaciunile in lutul unei credinte straine. Ma agat disperat de aceasta metafora, musc flamand din carnea ei, imi infig dintii pana la samburul ei metafizic, dar sensurile imi scapa si ma las invins si simt ca pentru toamna asta nu mi-au mai ramas puteri si ca din tot ce a fost sa fie, m-am ales doar cu pasaportul de emigrant intr-o romanta straina, cantata de un nebun la marginile timpului.

Tremura cerul, stelele se scutura si pica pocnind prin iarba, timpul face bube pe pielea toamnei, rosturile lui se sinucid chiar in pragul romantei, spanzurandu-se de sensurile lui fara sens. Timpul de fapt nici nu mai exista pentru mine; obosit mortal, el a demisionat din functie, si s-a inchis in sine ca o vaduva care n-a vrut sa asiste la inmormantarea sotului, iar acum si-a pus sentimentele in garderoba, le-a dat cu naftalina si asteapta ceva care nu se va mai intampla niciodata. Timpul ma ataca neregulamentar, fluiera galben-ruginiu anii uscati in glastra, carduri de iluzii roiesc deasupra unei vieti traite pe datorie; diminetile vin sleite ca niste paduri dupa furtuna - versuri uscate le suna prin crengi, vanturi ametitoare rasfoaie florile pornite spre abator, luna ajunsa in delir isi reduce timpul de emisie - totul este tragic de vechi si de nou, totul este catastrofal de simplu si de inteles, totul este periculos de posibil in zona de acces la ceea ce a fost si va mai fi.

... Nimic nu mai are valoare si sens: valorile au degradat si sensurile au degenerat. Si numai diminetile incearca sa ramana competitive in economia de piata a metaforelor imprumutate dintr-un imn pagan cantat de un tradator la marginile lumii. Diminetile sunt tot ceea ce mi-a mai ramas si pe care le voi lasa ca mostenire, prin testament. Sa nu va imbulziti insa ca la targul de vechituri, sa mi le cumparati la pret redus, caci ele-s putine si nu vor ajunge pentru toti amatorii de relicve sentimentale...

Ies aburit din noapte cu spuma diminetii pe frunte si pasesc direct in tristetea acestei toamne drogate, si sunt pregatit psihologic sa schimb o toamna intreaga pe o singura dimineata. Dar nu mai pot face acest lucru, caci toamnele au devenit neconvertibile, iar casele de schimb si-au suspendat activitatea. De fapt de-acum toate organizatiile spirituale s-au inchis, peste tot numai zabrele si lacate grele. Ma aflu in zona moarta a demisiilor totale. Visurile si-au scos viza de repatriere, iluziile au emigrat deja, metaforele au fost impuscate si acum zac, neidentificate, in morga, culorile si-au depus mandatele si s-au retras din prezidiul toamnei - timpul a falimentat total. Nimic nu a mai ramas din lumea de ieri pentru lumea de maine, nimic in afara de aceste dimineti in care incerc sa previn unica mare catastrofa ce ni se mai poate intampla - dusmania dintre Dumnezeu si Fiul sau.

De aceea apar cum pot aceste dimineti ce se zbat in bratele acestei toamne neurastenice, in care s-au inversat rosturile si perspectivele lumii - poetii s-au lasat de baut, filozofii s-au reciclat in contabili, puscariasii nu mai vor in libertate, prostituatele canta neprihanirea, armatele isi impusca maresalii, criminalii bat matanii la portile manastirilor, pasarile naucite nu mai vor sa zboare in tarile calde. Nimic n-a disparut, dar nici nimic n-a mai ramas in aceasta toamna - intre ceea ce a fost si cea ce va fi nu mai exista nimic, a disparut chiar si golul metafizic, controlat de mafia iluziilor, iluzii care ar fi trebuit sa mai ramana, pana ce depaseam si aceasta toamna cu ochi insangerati ce se zbate in bratele unui timp invins. Dar nu a ramas. Si daca nu ar mai fi ramas si aceste dimineti neconvertibile si rugaciunea unui nebun pentru o lume intrata in eclipsa, nimic nu ar mai fi ramas.

Si de ce sa mai ramana, de ce la o adica timpul ar trebui sa se gudure umil la picioarele noastre? Oare nu e bine ca macar o data in an, toamna, sa ramanem singuri intre ce a fost si ce va fi, sa muscam cu dintii din metafore, sa sarutam pe ochi poetii morti de betie, sa punem in icoane amantele pocaite, sa bagam iluziile la puscarie pentru abuz de serviciu, sa ne dam foc la autobiografie si sa publicam un aviz la ziar prin care sa anuntam ca ne-am pierdut viata si rugam ca ea sa fie considerata nevalabila? (Chiar asa sa scriem in aviz: Subsemnatul, am pierdut ieri, in zona timpului mort, viata mea. Semnalmente: culoare cenusie, pe partea din interior are multe urme de pacate. Rog a fi considerata nevalabila. Cine o gaseste, este rugat sa nu mi-o inapoieze). De ce sa nu facem asa ceva acum cand a venit toamna si cand fiecare este obligat sa-si acopere inima cu ceva, sa se protejeze de agresiunea metaforelor si a golurilor metafizice? Paganii sa-si acopere inima cu rugaciuni de credinta, criminalii - cu o romanta a pocaintelor tarzii, cersetorii - cu o declaratie de venituri...

Eu nu-mi mai pot acoperi inima cu nimic, o las deschisa ca sa poata trece prin ea, cu parul despletit in vant, iluziile blonde ale unor timpuri pe care le declar nule, hergheliile regretelor, turmele de remuscari pentru niste toamne pe care le-am vandut cu mult sub pretul lor de cost. Imi las deschisa inima, sa viscoleasca in ea, cu cruzime, petalele unei filozofii pe care o caut de-o viata, dar n-am descoperit-o inca, pe care insa numaidecat voi descoperi-o, undeva la marginile lumii si ale timpului, acolo unde nu exista riscul ca Dumnezeu sa se certe cu Fiul sau, intr-o toamna ce va fi a tuturora, intr-o dimineata ce va fi numai a mea...

Curatenia generala a parlamentului a costat "copeici"

ELEMENTUL FUNDAMENTAL AL CRESTIN-DEMOCRATIEI: AFIRMAREA VALORILOR MORALE IN ACTUL GUVERNARII

Dragoste la ordin

Curatenia generala a parlamentului a costat "copeici"

Prima sedinta din sesiunea de toamna a parlamentului R. Moldova va fi convocata pe 23 septembrie.

Dupa cum ne-a comunicat Stefan Scutelnic, seful Directiei administrative a parlamentului, inainte de a pleca in vacanta deputatii si-au primit indemnizatiile pentru concediu si au ridicat un salariu. Restantele, insa, nu au fost lichidate, atat aparatul, cat si corpul parlamentar trebuind sa primeasca salarii inca pentru cateva luni.

Cat timp parlamentarii s-au aflat in concediu, in cladirea legislativului s-a facut curatenie generala. "In toate birourile deputatilor s-au facut reparatii curente, s-a curatat si s-a spalat. Odata cu profilaxia cabinetelor, in doua din ele s-a dat cu var si in trei cu vopsea", ne-a informat Stefan Scutelnic. "Dar, pentru aceasta s-au cheltuit, practic, copeici. Adica, in parlament, braurile s-au tras cu eforturi si cheltuieli minime", a mentionat el.

Inainte ca deputatii sa se intoarca la serviciu, in birourile acestora s-au adus pixuri, creioane si hartie, iar pentru faxurile si calculatoarele aflate in dotarea fractiunilor parlamentare s-au cumparat cele necesare. La dispozitia parlamentarilor sunt doar cinci masini de serviciu. Pentru ca, dupa cum ne-au spus surse din Directia administrativa, in prezent garajul parlamentului duce lipsa de benzina.

Rodica Trofimov, FLUX

¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯

ELEMENTUL FUNDAMENTAL AL CRESTIN-DEMOCRATIEI: AFIRMAREA VALORILOR MORALE IN ACTUL GUVERNARII

Temeiul pe care ar putea fi construita coeziunea societatii civile este religia crestin-ortodoxa

Iurie Rosca, presedintele FPCD

In opinia mea, ierarhii celor doua mitropolii trebuie sa fie ceva mai prezenti in dezbaterile publice. Chiar ieri am vorbit cu un alt ierarh, monseniorul Cosa, care reprezinta catolicii in Republica Moldova. I-am spus si dansului, si am vorbit si cu IPS Vladimir, si cu IPS Petru in acest subiect: Biserica trebuie sa iasa din edificiul bisericii, sa nu astepte sa vina crestinii la biserica, pentru ca asa este situatia de astazi. Sa iasa la marile dezbateri publice care vizeaza sufletul omului. De aceea, eu, nu cu titlu de repros, ci cu titlu de insistenta, de fiecare data, rog pe toti ierarhii care reprezinta bisericile crestine traditionale in R.Moldova, sa aiba o prezenta mai dinamica, asa cum se intampla in alte tari. Si atunci, politicienii nu vor putea sa nu tina cont de opinia Bisericii. Macar si din ratiuni electorale, cum se intampla deseori, sa zicem, in Romania - sa nu se supere nimeni din prietenii mei de la Bucuresti. Acolo, Biserica Ortodoxa are o prezenta activa.

La noi, din pacate, fetele bisericesti, ierarhii sunt invitati la diferite solemnitati ca sa faca impresie buna electoratului care ii vede pe ierarhi in vecinatatea politicienilor. Pentru a reusi sa adoptam (legea privind predarea religiei in scoala), noi, crestin-democratii, nu vom reusi sa convingem de unii singuri pe colegii nostri de coalitie chiar sa accepte o varianta mai buna decat cea votata in prima lectura. De aceea, eu voi continua sa insist pe langa ierarhii nostri sa se faca simtiti prezenti in viata publica. Astazi, preotul, misionarul, trebuie sa fie cel care ne ia de mana si ne arata unde gresim.

...Primele intrebari pe care mi le-a adresat la Aeroport (presedintele Senatului R.Polonia, dna Alecja Grzeskowiak) au fost "Cum stati cu avorturile? Sunt legale sau sunt interzise?" - un subiect care nu intereseaza aproape deloc nici pe politicieni si nici presa. "Aveti sau nu aveti cruce in Parlament?" Zic: "Nu avem". "Dar cel putin ati incercat sa o instalati?" Eu am cautat cumva sa ies din aceasta situatie penibila. "Noi am incercat, am luat crucea, am luat ciocanul si tintele si am instalat-o. Si nimeni n-a indraznit sa o dea jos", a spus dumneaei. La noi nimeni nici nu a incercat.

Iata niste preocupari fundamentale ale unui om politic, care a fost ani de-a randul vicepresedinte la Consiliul Europei. Mi se pare ca la noi clasa politica se preocupa foarte putin de acest aspect. Si chiar daca ar face-o din ratiuni electorale, efectul tot ar fi benefic.

Haideti sa incercam impreuna - si Biserica, si politicienii, si presa - sa repunem in discutie publica aceasta problematica. Marele avantaj al R. Moldova, poate cel mai de pret capital pe care il are, este ideea fundamentala pe care se poate baza consolidarea societatii civile: majoritatea absoluta sunt crestini si majoritatea absoluta a acestei majoritati sunt ortodocsi. Potrivit unei statistici pe care am mai citat-o, 98,5 din cetatenii R.Moldova ar fi botezati in credinta crestin-ortodoxa. Este o majoritate absolut coplesitoare. Si faptul ca si romanii, si rusii, si ucrainenii, si gagauzii, si bulgarii sunt ortodocsi este un capital foarte important, care face imposibila aparitia unor conflicte pe temeiuri religioase. Pentru ca divergentele dintre cele doua mitropolii sunt tranzitorii. Eu sunt convins ca chiar daca la 14 septembrie s-a marcat o trista aniversare - 7 ani de la reactivarea Mitropoliei Basarabiei, in conditiile in care aceasta Mitropolie nu se afla in legalitate, eu consider ca acest conflict va fi depasit si factorul religios si omogenitatea confesionala a cetatenilor trebuie puse in valoare.

(Conferinta de presa consacrata rezultatelor forumului pan-european

al crestin-democratilor, 15 septembrie)

¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯

FIRUL CU PLUMB

Dragoste la ordin

Vitalie Ciobanu pentru FLUX

Guvernul Republicii Moldova se arata in ultima vreme tot mai framantat de chestiunea formarii personalitatii tinerei generatii. In acest scop, va introduce in scoala generala, la propunerea Ministerului Apararii, un curs de pregatire militara. Masura face parte din cadrul "Programului de actiuni pentru realizarea conceptiei educatiei militar- patriotice a tineretului pentru anii 1999-2002". Titulatura evoca, sa recunoastem, vechiul tipic comunist de mobilizare a populatiei in vederea atingerii unor obiective trasate de partidul unic. In general, foarte multe din activitatile social-politice din Republica Moldova ascund sub un pospai national-patriotic un calapod de imprumut. Responsabilii moldoveni cu propaganda se dovedesc in continuare foarte atasati modelului sovietic. Astfel, de exemplu, "idolul" Lenin a fost inlocuit cu Stefan cel Mare, insa fara ca din aceasta ingenioasa rocada domnitorul roman sa aiba de castigat ceva, din contra: dupa ce a servit cu franchete ideea de unitate si renastere nationala, el este transformat azi intr-un soi de "strabunic" al Republicii Moldova, adica instrumentat politic. Reactiile elevilor si ale multor pedagogi ba chiar si parlamentari, chestionati de presa pe marginea ultimei initiative "educationale" a guvernului, au exprimat nedumerire si respingere instinctiva. Se pare ca nimeni nu are chef sa piarda timpul cu o atare materie indigerabila, de vreme ce discipline precum istoria si educatia fizica, evident daca sunt predate ca lumea, indeplinesc cu succes misiunea de a cultiva elevilor constiinta identitatii lor nationale si un mod de viata sanatos.

Pe timpul URSS copiii abia iesiti din clasele primare erau antrenati in activitati zise militar-patriotice carora li se exalta spiritul romantic, pentru asigurarea unei indoctrinari cat mai eficiente. Imaginarul tinerei generatii era suprasaturat de eroi martiali cu steluta rosie in frunte, o imensa literatura si o filmoteca de propaganda alimentau marele razboi de infeudare ideologica. Spiritul militarist avea si in universitate o prezenta sistematica, unde catedrele militare reprezentau o alta modalitate, pe langa cea a komsomolului, de inoculare in mintea tinerilor a "valorilor" comuniste: devotiunea fata de partid, internationalismul proletar, ura impotriva "imperialismului occidental" - inamicul nr.1 al tarii. Mustruluielii militare ii era rezervata o zi pe saptamana, lectiile se tineau bineinteles in rusa, studentii imbracau uniforme kaki, dadeau raportul si stateau de cart. "Armata" universitara incepea cu un careu pe la 7.30 dimineata, cand se facea strigarea la lumina chioara a unui felinar, ce devenea de-a dreptul cadaverica pe timp de iarna sau toamna tarzie. Transformati in "cursanti", studentii trebuia sa suporte injuraturile unor ofiteri rezervisti, alcoolizati irecuperabil, care nu-si ascundeau placerea de a dispune dupa bunul lor plac de niste oameni cu drepturile civile suspendate cel putin pe durata a cateva ore. La sfarsitul anului patru de studii, studentii mergeau in cantonamente de vara pentru 3 luni, iar mai tarziu pentru o luna si jumatate, unde transpuneau "teoria" acumulata in salile de curs in practica vietii de cazarma, cu toate "dulceturile" ei implicite.

Decizia guvernului de a introduce pregatirea militara in scoli reflecta, in opinia mea, pe langa incapacitatea unor oameni de a gandi altfel decat in conformitate cu sabloanele unui sistem damnat, aceeasi nevoie de legitimare politica ce constituie, la aproape un deceniu de independenta, principala problema a Republicii Moldova. Intr-un asemenea stat nesigur de suportul sau "de masa", educatia tinerilor nu putea fi in nici un caz ignorata. Desigur, a acelor tineri care mai frecventeaza lectiile. Si atunci, asa cum vedem, se recurge la formule vetuste, emanand un puternic damf comunist. Dupa 50 de ani de inregimentare a constiintelor, pentru Moldova, ca fosta colonie sovietica, acest spirit cazon este ultimul lucru de care avea nevoie in invatamant. Cu o ostire flamanda si dezbracata, in care cutumele mostenite de la fosta Armata Rosie au supravietuit, fiind vizibile in manifestarile de intimidare fizica si psihica la adresa recrutilor, aceste ore de "patriotism obligatoriu" in scoala constituie o impostura de proportii. Mandria nationala se sustine in primul rand prin asigurarea demnitatii individuale a cetateanului, nu prin chemarea lui sub flamurile gregaritatii si uniformizarii mentale, fluturandu-i-se o inepta colectie de sloganuri. Ar trebui sa educam cetateni integri, cu mintea descuiata, nu niste automate care sa raspunda la comenzile "programatorilor", oameni liberi, nu ipochimeni complexati si abulici, cum sunt majoritatea moldovenilor care au apucat neuitatele vremuri de odinioara. In situatia cand problema predarii religiei in scoala inca mai suscita discutii aprinse in societate, introducerea pregatirii militare in institutiile de invatamant, fie si sub forma unui curs facultativ, mi se pare o impietate si, in plus, o derogare a Republicii Moldova de la principiul neutralitatii pe care si l-a asumat pe plan extern. Ca sa nu mai spun ca o asemenea actiune nu are nimic comun cu modelul european pe care am dori sa-l implementam la noi. In aceasta ordine de idei, cred ca mult mai necesare pentru instruirea tinerilor ar fi fost niste ore de initiere in notiunile de baza ale democratiei, cu relevarea experientei sale mondiale - exista o bibliografie exhaustiva in domeniu! - in asa fel ca macar peste 10-15 ani o viitoare generatie de politicieni sa stie ce inseamna cu adevarat statul de drept si separarea puterilor intr-un regim constitutional.

Daca tot vrea sa faca o treaba buna, executivul ar trebui sa orienteze banii disponibili spre redresarea programelor de studii existente. Ameliorarea situatiei materiale a scolilor, deschiderea de clase cu predare in limba romana in localitatile unde acestea lipsesc, procurarea de manuale pentru elevi, aprovizionarea cantinelor scolare si... remunerarea dascalilor constituie alte datorii neonorate ale guvernantilor. Daca neajunsurile crase din invatamant ar fi remediate sau macar daca s-ar arata o preocupare constanta pentru inlaturarea lor, grija fata de gradul de patriotism al copiilor nostri ar deveni cu totul superflua. Inainte de a pretinde devotament fiilor lor, "parintii patriei" ar trebui sa se arate ei insisi niste tati iubitori. Dragoste la ordin nu se poate.

Pentru o tigara, zece ucraineni l-au schingiuit pe un moldovean

Unde au disparut banii deponentilor Bancii "Guineea"?

Disperata, o lucratoare a Parlamentului a ocupat abuziv un apartament destinat... deputatilor

Statistic si stiintific, inca nu s-a confirmat ca ar exista unele schimbari climatice

Un apartament pentru 6 copii cu handicap

Fericitii, bietii studenti

Pentru o tigara, zece ucraineni l-au schingiuit pe un moldovean

Un grup de huligani din Briceni l-au batut pe un adolescent si l-au aruncat intr-un lac. Judecatoarea promite ca huliganii vor fi amnistiati.

Alina Radu, FLUX

De Pasti, Vlad C. din Chisinau a mers, impreuna cu parintii, la buneii din Briceni. Seara, impreuna cu un prieten, baiatul a pornit la un amic din copilarie. Drumul trecea printr-un parc. O ceata de adolescenti le-a atinut calea, cerandu-le tigari. Fiindca cei doi s-au dovedit a fi nefumatori, ceata i-a luat la bataie. Pe Vlad l-au snopit mai crunt, fiindca acesta a incercat sa se apere. Ceata, de vreo 10 tineri, l-a lovit cu picioarele in burta, in spate si in cap. I-au scos un adidas si fiindca nu-l ceda pe al doilea, l-au batut cu gheata peste fata. Apoi l-au imbrancit intr-un lac din preajma. Vlad a reusit cu greu sa iasa din apa, insa a fost iarasi "intampinat", cerandu-i-se bani. Fiindca nu avea nici bani, a fost din nou aruncat in lac.

Batut mar, descult si ud learca, baiatul abia de si-a salvat viata. Prietenul lui fugise sa anunte pe cineva. Fiindca salvatorii intarziau, Vlad s-a tarat singur pana la o gospodarie din preajma, unde stapanii au chemat ambulanta.

"Cineva ne-a sunat si ne-a spus ca baiatul e la spital. Nu puteam sa cred, dar cand am mers acolo si l-am vazut, nu l-am recunoscut", ne-a spus mama baiatului, Maria. Conform spuselor ei, Vlad avea fata mutilata, un ochi nu-l deschidea deloc, iar corpu-i era plin de sange si vanatai. Medicii au atestat comotie cerebrala, fractura nasului, alte leziuni.

Parintii au sesizat politia. "Fiindca nu am mai trecut prin astfel de nevoi, nu stiam cum sa ma comport. Credeam ca politistul va avea grija de toate formalitatile. El insa doar l-a privit pe Vlad, fara sa cheme medicul-legist, fara sa faca expertiza serioasa a hainelor si a locului crimei", ne-a spus mama baiatului.

Fiindca sarbatorile pascale erau pe sfarsite, parintii lui Vlad urmau sa revina la Chisinau, la serviciu. In spital conditiile nu erau dintre cele mai bune si ei au fost nevoiti sa-si ia fiul acasa, cu prescriptiile neurologului. Acasa au descoperit ca baiatul avea o mana prea umflata si nu o mai purta. Chirurgul la care s-au adresat le-a prescris un examen radiografic, prin care s-a stabilit fractura mainii. Mana i-a fost pusa in ghips. Vlad, elev in clasa a 11-a, si-a reluat studiile abia in timpul examenelor. In una din zile s-a simtit foarte rau si a fost dus la spital. Medicii au stabilit o apendicita acuta si l-au operat. Organismul era istovit de stresurile anterioare si ranile operatorii nu s-au cicatrizat saptamani in sir. In toata aceasta perioada, parintii lui Vlad nu au avut nici un apel de la organele de ancheta din Briceni.

Abia la 30 iunie le-a sunat anchetatorul Alexei Blanda (ucrainean si el), invitandu-i la dialog. "Am pornit la drum pe niste calduri insuportabile. Vlad avea ranile deschise, dar spera ca va triumfa adevarul", ne-a spus Maria. De cum au ajuns insa, s-au dezamagit. Anchetatorul le-a propus "sa se impace" cu huliganii, ca altfel o sa umble pe drumuri mult si fara rost. Tot atunci, parintii inculpatilor le-au propus cateva sute de dolari, doar sa-si retraga cererea de la politie. "Cum puteam sa vand sanatatea si viitorul distrus al fiului, agresorii neprimind nici macar o mustrare pentru cruzimea de care au fost in stare?", ni s-a plans mama lui Vlad. Ea a insistat asupra desfasurarii procesului, desi la urechile lor au ajuns zvonuri ca parintii acuzatilor au transmis cele cateva sute de dolari anchetatorului, "ca sa aranjeze totul".

In prima sedinta de judecata, s-au prezentat 6 din cei 10 huligani, cu 5 avocati. Familia victimei nu a avut bani nici pentru un avocat, dupa ce a suportat mai multe cheltuieli pentru tratamentul baiatului si drumurile din capitala la Briceni. Judecatoarea Tverdohleb i-a intrebat pe cei 6 inculpati, care sunt ucraineni: "Vladeete russkim iazikom?" si a declarat ca sedinta se va desfasura in limba rusa. Familia victimei a declarat ca nu poseda rusa. Pentru ei a fost adusa o tanara, care traducea sumar si cu aproximatie depozitiile lui Vlad.

Cei 6 au declarat la judecata ca in seara zilei de Pasti iesisera de la o zi de nastere si au inteles ca cei doi baieti sunt din satul Grimancauti. "Fiindca grimancautenii ii bat deseori pe briceneni, noi am hotarat sa ne razbunam", astfel si-au motivat ei fapta. Ei au mai sustinut ca Vlad a cazut singur in apa, iar ei "l-au scos".

Avocatii inculpatilor sustineau ca bataia nu a fost crunta, deoarece Vlad s-a ales doar "cu leziuni corporale usoare". Ei au contestat faptul ca victima avea mana rupta, declarand ca mana din pelicula radiografica prezentata de parinti apartine altui om. Parintii au fost nevoiti sa mearga cu procurorul la spital, sa repete radiografia. Medicii de acolo au atestat inca o data fractura mainii. Expertul judiciar a luat atunci, la sfarsitul lunii iulie, ambele pelicule ca sa scrie concluzia. De atunci, Vlad nu a mai primit citatie la judecata si nu stie la ce etapa se afla procesul.

Contactata de noi, judecatoarea Tverdohleb ne-a spus, in ruseste, ca mama lui Vlad face panica fara rost. Ea ne-a declarat ca "expertul este foarte incarcat si nu se stie cand va prezenta concluzia despre fractura victimei", iar procesul judiciar se desfasoara in limba rusa "fiindca aceasta este limba pe care o poseda cei 6 inculpati si ei constituie majoritatea participantilor la proces". Ea ne-a mai spus ca a prevenit-o initial pe Maria ca persoanele invinuite vor fi amnistiate, imediat ce li se va stabili vina.

Mihai Busuleac, ministru adjunct al Justitiei, ne-a spus ca judecatoarea Tverdohleb "poseda limba romana", dar a vorbit ruseste la proces fiindca, intr-adevar, Codul de procedura penala prevede ca sedintele judiciare sa se desfasoare in limba majoritatii participantilor. El a mai adaugat ca pentru aceasta in fiecare judecatorie a fost angajat cate un traducator.

Maria C., mama victimei, ne-a mai spus ca este injositor intreg procesul de cautare a dreptatii. Ea considera ca si atunci cand 10 ucraineni vor omori un moldovean, judecatorul va vorbi in limba lor, iar cel cu durerea va cauta traducatori. Ea ne-a spus ca sanatatea baiatului a fost distrusa. Desi a invatat bine la scoala, el nu a putut merge la facultate din cauza spitalelor si judecatilor.

¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯

Unde au disparut banii deponentilor Bancii "Guineea"?

Banca "Guineea" a falimentat, iar directorul ei, Serghei Verbitchi, sustine in fata anchetei ca nu are nici masa, nici casa

Aneta Grosu, FLUX

Banca "Guineea" este una dintre cele sase banci comerciale care au falimentat in ultimii ani in R. Moldova. De pe cele 3.000 de conturi ale deponentilor "au disparut" 19 milioane de lei. Astfel, 1.200 de deponenti aveau depuse in banca sume mai mari de 50 de lei. Acestia nu inceteaza sa-si caute dreptatea si banii.

La insistenta pagubasilor organele de drept au initiat o ancheta. A fost retinut si se afla in detentie preventiva directorul Bancii "Guineea", Serghei Verbitchi. Potrivit anchetatorului Constantin Albu, atata timp cat investigatiile continua, deponentii vor fi nevoiti sa mai astepte si sa bata drumurile, pentru ca cei carora le-au incredintat banii sustin sus si tare ca nu detin asemenea sume. Mai mult decat atat, Verbitchi, desi este cetatean al R. Moldova, nu detine oficial nici macar o locuinta. Anchetatorul sustine ca in asemenea situatii organele de drept sunt in dilema: lipsesc obiectele care ar putea fi sechestrate pentru a se plati datoriile financiare ale invinuitului.

Experti in problema spun ca singura solutie rezonabila ar fi cea la care s-a recurs in cazul falimentarii "Intreprinzbanca". Amintim ca atunci, in urma unei decizii a Parlamentului, Banca Nationala a acordat un credit in valoare de 16 milioane de lei pentru rambursarea datoriilor pe care institutia falimentata le avea fata de deponenti.

Reprezentantul BNM in Comisia de lichidare a Bancii "Guineea", Alexandru Grama, sustine ca solutia ar putea fi gasita in cazul unei cooperari sigure intre organele de ancheta, Comisia de lichidare si judecata. Grama afirma ca declaratiile ex-directorului, potrivit carora el nu detine nici un ban din sumele depuse de deponenti, nu pot fi considerate drept argumente. Doar ancheta este in drept sa stabileasca unde, totusi, sunt cele 19 milioane.

Pe de alta parte, anchetatorul Constantin Albu e de parere ca legislatia bancara de la noi este atat de subreda, incat permite cu greu investigarea unor asemenea cazuri.

Dintre cele sase banci comerciale care au falimentat in ultimii ani doar in doua cazuri deponentilor li s-au intors datoriile: Banca "Basarabia" s-a rasplatit din "resurse proprii", iar "Intreprinzbanca" - prin intermediul creditului acordat de Banca Nationala. Deponentii celorlalte patru banci - "Vias", "Bucuria", "Bankosind" si "Guineea" - continua sa bata pragurile instantelor de drept si ale institutiilor de stat.

Experti in problema sustin ca nu exista modalitati sigure prin care eventualii deponenti ar putea testa viabilitatea unei sau altei banci comerciale. La un singur lucru ar trebui sa fie deosebit de atenti cetatenii: dobanzile exagerat de mari in raport cu cele promise de alte institutii similare sunt suspecte.

¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯

APARTAMENTE ULTRACENTRAL PENTRU ALESUL POPULAR

Disperata, o lucratoare a Parlamentului a ocupat abuziv un apartament destinat... deputatilor

Mai multi parlamentari din fosta legislatura s-au pricopsit ilegal cu apartamente construite pe banii statului

Saptamana trecuta, Valentina Tifin, consultant superior in sectia redactionala a Parlamentului, a trecut samavolnic cu traiul in apartamentul cu nr. 3, de doua odai, din blocul locativ de pe str. Mitropolit Petru Movila, 23/1. Locuinta se numara printre cele 22 de apartamente ce apartin aparatului parlamentului in aceasta casa, in care, de acum incolo, vor trai 10 deputati din fosta legislatura, 2 ai actualei si deocamdata 8 angajati ai corpului administrativ al parlamentului. V. Tifin a intrat in apartament cu de la sine putere, pentru ca din 1991, tot asteptand sa-i vina randul la o locuinta cu 2 sau 3 camere, comitetul sindical al parlamentului o trece cu vederea, desi ea creste singura trei copii si traieste de 12 ani intr-un apartament avariat.

Alina Anghel, FLUX

Deoarece gestul disperat al dnei Tifin tine nemijlocit de modul cum sunt distribuite apartamentele parlamentare, am cautat sa aflam cine sunt norocosii care au intrat in cele 22 de apartamente, "respectand" legislatia in vigoare.

Dar mai intai, va prezentam o scurta informatie despre blocul cu pricina. In anul 1995, Parlamentul a incheiat cu S.A. "Transconstructia" un contract cu nr. 35/95, din 21.10.95, prin care Legislativului, in noua cladire, ridicata de "Transconstructia", pe str. Mitropolit P.Movila, 23/1, ii revin 22 de apartamente. Locuintele urmau sa fie distribuite intre deputatii legislaturii a XIII-a si lucratorii aparatului parlamentului, care nu dispuneau de spatiu locativ sau care necesitau o imbunatatire a acestuia. Banii pentru inaltarea blocului au fost transferati S.A. "Transconstructia" de catre legislativ imediat dupa perfectarea contractului. Incercand sa aflam care a fost suma totala a contractului, Al. Sari, presedintele S.A."Transconstructia", insa, a refuzat sa ne destainuiasca acest amanunt. Cu certitudine se stie ca prin '95-96, un apartament cu o camera in cladirea respectiva costa cam 22 de mii dolari.

Desi blocul inca nu a fost dat in exploatare, comitetul sindical al parlamentului a inceput repartizarea bonurilor de prin 1997. Nu si-au gasit stapanii legitimi doar doua apartamente: cel cu nr. 3 (in care a si intrat V. Tifin) si cel cu nr. 41. Dupa cum ne-a explicat Stefan Scutelnic, seful sectiei administrative de la Parlament, aceste 2 locuinte au ramas in rezerva aparatului.

Astfel, conform deciziei Primariei mun. Chisinau. nr.2/19 din 29.01.98 si in baza Hotararii parlamentului nr. 465-XIII din 18.05.95 ("Deputatul se asigura cu apartament in conformitate cu legislatia in vigoare", ceea ce inseamna pentru totdeauna, si nu doar pe durata executarii mandatului), precum si in conformitate cu extrasul din procesul-verbal nr. 8 - 23.07.97 al sedintei comune a administratiei si a comitetului sindical al Parlamentului, au fost repartizate spatii locative in blocul 23/1, de pe str. P. Movila, urmatorilor deputati de legislatura a XIII-a:

- Eugen Rusu (parlamentar si in actuala legislatura). E. Rusu a primit impreuna cu sotia si fiul apartamentul nr. 46, cu o suprafata totala de 84, 62 m.p. Fiica si sotul ei, Andrei Sosnovschi, au ramas sa traiasca in ap. 24 de pe str. I. Creanga, 9. Documentele necesare pentru repartizarea locuintei (Cerficat de la BIT, cont personal s.a.) au fost prezentate.

- Victor Stepaniuc (parlamentar si in actuala legislatura). Dumnealui i-a revenit ap. 21, cu 3 odai, unde s-a mutat cu sotia, fiica si doi copii. Dl Stepaniuc a refuzat sa prezinte documentele respective din s. Costesti, Ialoveni, unde locuia pana nu demult. In raportul pe care il detinem nu e clar daca V. Stepaniuc a vandut sau nu casa din Costesti.

De asemenea, in blocul cu pricina s-au mai capatuit cu un apartament bunicel ex-deputatii: Gh. Cucu (fara a prezenta toate actele necesare), Iacob Condrea, Mihail Saromeatnicov (si aici documentele sunt lipsa), Stefan Besleaga, Ion Tanase (documentele sunt atestate) si M. Dumbravan (documentele sunt lipsa). Cele mai mari nereguli s-au inregistrat, insa, la repartizarea locuintelor, tot in aceeasi cladire, fostilor deputati S. Jeleapov, D. Uzun, M. Ghimpu, P. Sornikov si P. Nedranco.

Astfel, ex-parlamentarul Semion Jeleapov, cu sotia si fiica, a intrat in posesia ap. 45, constituit din 2 odai. Pentru a primi acest spatiu, fostul deputat a recurs la un divort fictiv, in realitate, continuand sa locuiasca impreuna cu sotia. Astfel, familia Jeleapov a ramas si in posesia vechiului apartament, cu 4 odai, de pe str. I. Creanga, 78, ap. 51.

Fostul legiuitor, Dumitru Uzun, a primit in noua casa ap. 23, cu o singura camera, desi intr-o scrisoare expediata de Primaria Chisinau se arata clar ca familia sa este, conform legislatiei, pe deplin asigurata cu spatiu locativ (fiecarui membru ii reveneau cate 10.2 m.p.). Or, dumnealui nu putea nicidecum pretinde la imbunatatirea conditiilor de trai. Pe langa aceasta, familia Uzun mai dispunea si de o locuinta cu 2 camere, pe str. Trandafirilor 3/2, ap. 17, unde a ramas sa locuiasca soacra, Anastasia Petric, invalida.

Nici ex-deputatul Piotr Sornikov nu putea solicita imbunatatirea conditiilor de trai, fiind deja asigurat cu o locuinta pe str. Dacia 16/2, apart. 29, din trei piese. Cu toate acestea, in noul bloc el a primit ap. 20, cu o camera.

De asemenea, nici fostul parlamentar Mihai Ghimpu nu putea revendica o ameliorare a conditiilor de locuit. Lui i-a fost repartizat pe P. Movila apartamentul cu nr. 14, cu o camera. Pana atunci, M. Ghimpu era domiciliat pe str. M. Kogalniceanu, 80, ap. 8, unde suprafata locativa era de 31,6 m.p. Pentru a nu renunta la vechiul apartament, M. Ghimpu a declarat ca acolo va trai soacra dlui - Elizaveta Gascu -, care la acel moment era deja raposata.

Fostul deputat Pavel Nedranco, s-a ales si el, in proaspat construita casa, cu o locuinta de o odaie (nr.11). Dl Nedranco locuia pana la acel moment pe str. Dacia 3/1, ap. 10, unde detinea 3 camere. Or, Nedranco a ocolit premeditat legislatia.

Printre cei norocosi sa traiasca intr-un bloc atat de frumos, din lista angajatilor aparatului parlamentului, se numara si: Ion Creanga, seful Directiei juridice, Constantin Stratan, seful Sectiei servicii generale, dactilografa Axenia Ciobanu, Olga Chirmidci, inspector superior in Directia administrativa (dansa nici nu a figurat in listele sindicale) s.a. Este regretabil ca administratia parlamentului nu a gasit nici un apartament pentru Valentina Tifin, care de atatia ani tot bate pragul Biroului Permanent al legislativului.

¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯

PNUD: PROIECTUL "SCHIMBAREA CLIMEI"

Statistic si stiintific, inca nu s-a confirmat ca ar exista unele schimbari climatice

Ceea ce nu inseamna ca in conditiile actuale ele nu pot aparea

Interviu cu expertii internationali in problemele schimbarii climei, Serena Adler si Catalin Simota

FLUX: Potrivit Conventiei-cadru a ONU privind schimbarea climei, fiecare stat parte trebuie sa pregateasca un raport national. Dvs aveti deja experienta a doua rapoarte. Va rog sa ne spuneti ce trebuie sa cuprinda in linii generale acest raport?

Serena Adler: In baza Art. 12 al Conventiei-cadru a ONU, fiecare tara parte are obligatia sa prezinte o comunicare nationala. Exista o structura cadru a acestei comunicari nationale, care cuprinde circumstantele nationale ale tarii care face raportul, inventarierea emisiilor gazelor cu efect de sera, analiza vulnerabilitatii si evaluarea masurilor de adaptare a ecosistemelor la potentialele schimbari climatice, diminuarea emisiilor gazelor cu efect de sera si prognoza acestor emisii, care fara indoiala este o prognoza crescatoare, in functie de dezvoltarea economica de pe intreaga noastra planeta. In continuare se va pune accentul pe participarea publicului, sensibilizarea lui in raport cu aceasta problema si contributia lui directa la procesul de luare a deciziilor in procesul schimbarilor climatice. Deci, publicul printr-o informare corecta, trebuie sa-si aduca contributia in sprijinirea autoritatii de mediu, in cazul RM a Ministerului Mediului, pentru luarea unor decizii potrivite.

FLUX: Care este situatia pe plan global, s-au inregistrat unele devieri climatice?

S.A.: Cu totii putem observa ca exista oarecare variatii, dar lumea savantilor nu s-a decis inca in ce masura, in baza datelor analizate pe ultima suta de ani, este vorba de o schimbare climatica sau o variatie climatica.

Catalin Simota: Desi se pare ca in ultima perioada evenimentele extreme, dezastrele sunt mult mai frecvente decat inainte, din punct de vedere statistic si stiintific nu este nici o confirmare a faptului ca ele sunt mai dese decat inainte. Si se atribuie acest lucru faptului ca metodele de informare sunt mai bune azi si planeta, in ansamblul ei, ia cunostinta de tot felul de dezastre mai des, ceea ce creeaza impresia ca s-ar schimba ceva in clima.

Scopul proiectului este de a face o analiza pentru viitor, fiindca, in cazul in care umanitatea va continua o dezvoltare care sa nu tina cont de mediul inconjurator, poate sa se schimbe ceva. Si acest ceva, in cadrul sistemelor atat de complexe cum este atmosfera, se poate intampla de azi pe maine.

FLUX: Care va fi impactul general al schimbarilor de clima si in special asupra agriculturii, biodiversitatii si sanatatii?

C.S.: In cadrul acestor rapoarte un rol important il au schimbarile de vulnerabilitate si adaptabilitate a sistemelor agricole, ecosistemelor naturale si de sanatate fata de impacturile climatice care sunt prognozate. Au fost facute o serie de simulari, in rezultatul carora s-au tras o serie de concluzii privind evolutia acestor ecosisteme in viitor. Exista o serie de rezultate concrete si sunt incantat sa constat ca rezultatele obtinute de specialistii de la Chisinau sunt egale cu cele pe care le-am facut in Romania.

Se pare ca modificarile de recolta nu vor fi extraordinar de mari pentru zonele noastre, dar factorul care trebuie luat in considerare este metoda de management agricol. Trebuie sa avem in vedere faptul ca programele model de simulare au fost efectuate de specialisti din tari cu economie foarte puternica si, in consecinta, ele reflecta sistemul managementului agricol din acele tari. In contextul RM, Romaniei si altor tari din zona, conteaza foarte mult insa conditiile reale socio-economice care impun sisteme de agricultura departe de optim. In aceste conditii trebuie sa se faca studii care sa ia in considerare diferitele scenarii de evolutie economica, care sa arate modul in care se poate trece de la o economie de supravietuire la o agricultura eficienta.

Deosebit de sensibil este sistemul forestier, care este deja la o limita critica, atat ca urmare a interventiei antropice nechibzuite, cat si a faptului ca in ultima perioada s-a accentuat foarte mult gradul de secetari, care a dus la disparitia unei serii de specii. Astfel, sunt necesare interventii rapide ale factorilor de decizie care sa conduca la reimpaduriri capabile sa atenueze schimbarile climatice.

Din punct de vedere al sanatatii, se poate spune ca din cauza cresterii temperaturii se pare ca agentii patogeni din sud vor putea sa se dezvolte mai bine. Sunt studii care atrag o atentie deosebita asupra cresterii incidentei malariei, care poate sa apara in aceste zone. De asemenea tot felul de boli stomacale pot sa conduca la o serie de epidemii, precum si o serie de probleme legate de deficiente circulatorii si respiratorii provocate in special de acutizarea extremelor de clima.

FLUX: Este bine cunoscut faptul ca tarile cu o economie puternic dezvoltata vor putea, in mare parte, sa faca fata schimbarilor de clima, dar care va fi soarta celorlalte tari?

S.A.: Tarile in curs de dezvoltare nu au obligatii specifice de reducere a emisiilor, aceste obligatii revin tarilor dezvoltate. Ce se intampla in acest moment? Tarile dezvoltate si-au luat niste angajamente politice de reducere a emisiilor cu anumite procente. Desigur ca eforturile respective sunt foarte costisitoare. Astfel, au fost initiate niste mecanisme specifice de colaborare intre tarile dezvoltate, cele cu o economie in tranzitie si cele in curs de dezvoltare. Statele dezvoltate vor propune celor in curs de dezvoltare proiecte indreptate spre reducerea emisiilor de gaze de sera in diferite sectoare, iar beneficiile din acest proiect vor fi pentru ambele parti, pe baza echitatii. Aceasta inseamna ca tarile dezvoltate vor veni cu un transfer de tehnologie, iar RM, de exemplu, va fi dispusa sa imparta din reducerea care va fi facuta cu tara care finanteaza proiectul. De fapt, vor fi proiecte de investitii in domeniul mediului din care RM va putea sa aiba fara dificultate niste beneficii directe asupra mediului si chiar asupra dezvoltarii economice viitoare. Asa cum arata studiile efectuate de specialistii locali, rezulta ca exista un potential de reducere fara dificultate a emisiilor gazelor de sera, ceea ce ar permite ca RM, neavand un angajament concret, sa accepte asemenea proiecte benefice pentru ea.

FLUX: Ce parere aveti despre mersul pregatirii raportului national al R.Moldova?

S.A.: In ultimele zile, de cand lucrez cu specialistii dvs, am putut sa constat progrese foarte mari si vorbesc acum despre sectiunea de diminuare. Cred ca in cel mai scurt timp vor putea fi furnizate rapoartele finale si in baza lor vom avea deja o evidenta a masurilor posibile, care pot fi luate pe sectoare, inclusiv propunerea de proiecte prioritare.

Anatol Caslaru, FLUX

¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯

Un apartament pentru 6 copii cu handicap

Salariile pe care le plateste UNICEF-ul angajatilor centrului sunt impozitate cu 47 la suta

Acum un an, o familie din Chisinau, care are 2 copii cu handicap fizic, a facut un lucru neobisnuit: in propriul apartament cu doua odai a deschis un centru de zi pentru reabilitarea copiilor cu infirmitate motorie cerebrala. Centrul se numeste "Speranta" si este, intr-adevar, o reala speranta pentru alte 5 familii care isi duc copiii acolo. Cu toate ca experienta sotilor Gavrilita s-a dovedit a fi pozitiva, nici o alta familie nu i-a urmat exemplul, pentru a-si ajuta copilul handicapat sa se integreze in societate.

Natalia Cojocaru, FLUX

In fiecare dimineata, la ora 8.10, zbarnaie soneria de la usa apartamentului Lucicai si al lui Mihai. In odaia dotata cu un complex de aparate de gimnastica intra o femeie cu un baietel in brate. Acesta e Artur. Apoi vin, pe rand, parintii lui Vasilica si ai Masei, care, si ei, isi aduc copiii in brate. Nici Diana, cu mamica ei, nu intarzie sa apara. Iar Calin si Lenuta sunt gazdele. Cu exclamatii de bucurie, ei ii intampina, taras, pe cei veniti.

Cine a vazut copiii de la centrul "Speranta" acum jumatate de an, i-ar recunoaste cu greu astazi. Sunt plini de viata, sunt cu totul altfel decat cum se obisnuieste sa se creada ca este un copil cu infirmitate motorie cerebrala. Ei stiu poezii, au inscenat si o poveste despre ridiche. Masa a invatat sa stea "ca turculetul". Calin a scris, zilele trecute, cifra 1. Lenuta poate deja sa-si tina echilibrul pe picioare. Diana, de 5 anisori, se initiaza in engleza, caci stie de-acum sa citeasca in romana si rusa. Artur alcatuieste povestioare. Logopedul Zinaida Novoloaca, unul dintre cei 5 angajati ai centrului, se ocupa de copii din ianuarie. Spune ca a acceptat "din curiozitate" invitatia insistenta a Lucicai. Dupa jumatate de an de activitate, ea e convinsa ca intre centrul "Speranta" si un centru similar de stat e o diferenta ca de la cer la pamant. "Stiu ca acesti copii vor putea, in viitor, merge si vorbi aproape ca niste copii sanatosi. Asta se va intampla cu ajutorul persoanelor deosebite pe care le-am gasit aici".

Neurologul Mariana Jalba este de neinlocuit la centru. Si ea, ca si Lucica, are un copil cu infirmitate motorie cerebrala. Dorinta de a o vedea pe Diana integrata in societate, a determinat-o sa mearga in biblioteci si sa studieze literatura in domeniu. Mariana a absolvit Universitatea de Medicina din Chisinau in 1996, Facultatea neurologie, specialitatea kinetoterapie. Prin efortul pe care l-a depus, azi Diana poate merge. "Din carti, am aflat despre inot, ca modalitate de a invata copiii sa mearga. A fost o minune pentru medici, cand la varsta de trei ani Diana a inceput a pasi", ne-a spus Mariana. Ea a propus ca toti copiii de la centru sa faca inot. Unii dintre micuti au inceput deja sa paseasca prin apa. Va trece timpul si acesti pasi vor putea fi facuti si pe uscat.

Ceilalti lucratori ai centrului sunt studenta Olga Plesca, Lica Bolea si Stela Tacu. Lucica afirma ca succesul obtinut se datoreaza angajatilor care tin cont de personalitatea copilului, o cultiva, dar nu o anihileaza.

In Elvetia e cu totul altfel

Roza Boesch, expert din Elvetia, care se gaseste la Chisinau de doi ani de zile, afirma ca in Vest statul este responsabil de ingrijirea copiilor handicapati. Ba mai mult, in Elvetia i se da o ingrijire buna oricarui copil. "Aici am descoperit ca statul nu-si asuma aceasta responsabilitate. De aceea, m-a uimit mult inactivitatea parintilor care au astfel de copii. Ei spun doar: "Lucica, ajutati-ma..", cand ar trebui sa dea dovada de multa initiativa". Roza Boesch a intreprins mai multe vizite la domiciliu si s-a convins ca parintii nu fac nimic, pentru ca ei nu stiu cum sa activeze. Iar timpul pierdut micsoreaza posibilitatile de recuperare efectiva a copiilor handicapati, ne-a spus Roza.

Desi a aparut la televiziune si s-au facut prezentari in presa, experienta Lucicai a ramas, deocamdata, unica in republica. Nici o familie cu copil handicapat nu a urmat exemplul ei, iar in municipiu sunt peste 2000 de astfel de copii. Putinele persoane, care s-au entuziasmat de aceasta idee, au renuntat la ea, pentru ca locul de trai crea dificultati la organizarea unui centru de zi. Lucica este gata sa dea consultatii doritorilor, dar ea nu mai are forte pentru a crea o retea de astfel de institutii la domiciliu. "Greutatile pe care le-am intalnit cu un centru de numai 6 copii m-au facut sa nu mai fiu optimista. Salariile pe care le plateste UNICEF-ul angajatilor centrului sunt impozitate cu 47 la suta, din care 32 la suta sunt varsate in Fondul Social. Guvernul a anulat inlesnirile pentru familiile cu copii handicapati si suntem nevoiti sa platim sume enorme, pentru posibilitatile noastre, ca sa acoperim cheltuielile comunale. Centrul are datorii de 7 mii de lei, pe care trebuie sa-i platim pana in octombrie. Altfel, vom fi actionati in judecata. Legislatia in vigoare pune o sumedenie de piedici in activitatea unui astfel de centru", ne-a spus Lucia.

Institutiile de stat nu au acordat centrului nici un sprijin. In prezent, ii asigura cu produse alimentare organizatia "Salvati copiii"; s-a intamplat ca darul unei tarance din Cristesti, Nisporeni - 3 gaini, un cocos si o gasca - i-a salvat, un timp, de la foame. Lucia ne-a marturisit ca in lunile de vara a cumparat produse alimentare pentru copii pe banii obtinuti din vanzarea unei case mostenite la Calarasi.

L-am intrebat pe Mihai, sotul Lucicai: "Cum rezistati cu acest centru in propriul apartament? Ce faceti, cand trebuie sa stati in liniste?". Mihai mi-a raspuns: "Cat sunt tanar, rezist. Fac acum tot ce pot face pentru copii, caci peste cativa ani va fi tarziu. Ii iubesc foarte mult pe Lenuta si pe Calin".

¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯

GANDURI IN CHENAR

Fericitii, bietii studenti

Viorica este studenta in anul II la Facultatea de limbi moderne - una din cele mai solicitate in ultima vreme. A reusit la facultate datorita ambitiei de a se vedea studenta - nu avea absolvit un liceu de prestigiu, nu luase nici bacalaureatul. A trecut peste toate meditatiile, cursurile de pregatire, mituirile si intelegerile dintre profesori si parinti si s-a vazut studenta din contul statului care rezervase pentru bugetari 20 la suta din toate locurile. Parintii - intelectuali, care mai aveau alti trei copii, au rasuflat usurati - copila lor i-a scutit de cheltuielile contractului.

In primul an de studii mitul despre anii studentiei frumoase a fost adumbrit de crunta realitate din camin si Universitate. La camin au fost cazate cate patru fete in camera - doua din centrul si doua de la nordul Moldovei. Primele se duceau mai des acasa ca celelalte si aduceau de-ale gurii te miri ce. Pe cand cele de la nord, cand plecau, reveneau cu gentile pline de stateau proviziile si se stricau pe geam. Si ca sa fie o "echitate" sociala, cele de la nord s-au dat de o parte cu mancarea. Dar nu a fost sfarsitul lumii pentru cele doua prietene.

La Universitate diferentele de "potential social" au fost accentuate si mai mult, atunci cand colegele - si ele impartite in fete de oras si fete venite de la tara - veneau imbracate bine. Dar... nu a avut ce sa faca - a purtat tot anul o pereche de blugi, care i-au fost credinciosi si pe la o serata din camin si la vreo discoteca in oras. In plus, nu-i ajungeau cronic bani de copii, manuale - putinii bani de buzunar ii rezerva strict pentru cele necesare si de drum acasa.

In acest an, insa, nu numai Viorica, dar si toti studentii nu vor mai calatori privilegiat. Aceasta inseamna ca isi vor vedea parintii din ce in ce mai rar, vor face economii pentru a-si putea lua bilet acasa sau vor incerca, in continuare, sa se certe cu controlorii de la gari si vor injura statul, care, capac la toate, i-a lasat fara bursa si camin. Din indemnizatiile pentru concediu ale parintilor, Viorica a platit acum 400 de lei pentru cazare in camin, unde conditiile de trai nu s-au imbunatatit in nici un fel. Dar ea este optimista - cu banii de la o sora mai mare - se va inscrie la Biblioteca Nationala si la Alianta Franceza si isi va petrece timpul acolo. "Asa nu voi avea treaba cu mizeria din camin", ne spune Viorica. In timp ce alti colegi inchiriaza apartamente, vin la lectii in propriile masini...

Si asa vor trece anii. Cu sute de noduri legate de viata saracacioasa pe care o avem. Unii din studenti reusesc sa se angajeze la lucru. Altii, mai banosi, isi gasesc un serviciu bun si invata, prin corespondenta, la vreo institutie din California, spre exemplu. Mai sunt si dintre acei care cauta infrigurati vreo bursa de studii pe INTERNET, pentru a putea scapa in acest fel de realitatile din Moldova. Alte deschideri au tinerii care valorifica sansa de a invata in Romania.

Ca mai apoi studentii sa devina tineri specialisti. Unii din ei iau calea Greciei sau Italiei. Altii, cu rezultate frumoase la facultate, sunt solicitati in strainatate. Iar cei ramasi incearca sa supravietuiasca. Unii - asa cum a facut-o un tanar profesor luand mita de la studenti pentru a-i promova dintr-un an in altul.

Rodica Trofimov, FLUX

CULTURA IN COLAPS

In R.Moldova arta supravietuieste vanzand salam

De o vreme incoace cu totii traim in tara tuturor posibilitatilor. Nu stiu ce ne mai poate mira. Dar ceea ce se intampla de mai bine de un an in sediile institutiilor de cultura de la noi ar trebui sa socheze orice om normal.

Saracia a transformat intreg Chisinaul intr-o piata imensa. Ca sa-ti cumperi un kilogram de salam, un ruj sau o pereche de chiloti nu mai mergi la magazin sau la piata - poti s-o faci direct in teatru ... Prin trista experienta de a organiza expozitii comerciale au trecut aproape toate localurile de cultura de importanta nationala - Palatul National, Teatrul de Opera si Balet, Teatrul de papusi "Licurici", Circul, Sala cu Orga. De la 1 septembrie, acest sir a fost completat de prima scena a republicii, Teatrul National "Mihai Eminescu".

Pentru a intelege cauzele care au impins chiar si Teatrul National sa-si sacrifice incinta pentru o expozitie comerciala am discutat cu Vitalie Caraus, directorul teatrului.

Un an de zile am tinut piept acestei tentatii, ca pana la urma sa cedam

"Inchirierea spatiului TN pentru desfasurarea unor asemenea "ciudatenii" nu inseamna decat un gest de disperare provocat de lipsa mijloacelor financiare. Din pacate, in acest an financiar, teatrele, inclusiv TN, au ajuns la limita - nu mai avem bani sa intretinem edificiul si sa-i platim pe angajati. Din suma promisa de la buget, anul acesta ni s-a repartizat doar o treime. Nu s-a tinut cont nici de faptul ca la inceputul lui 1999 tarifele la agentii termici si energie electrica s-au majorat aproape de trei ori. Ma gandesc cu groaza ca vine iarna. Daca nu gasim banii necesari pentru incalzire, aceasta cladire, care s-a aflat in reparatie ani de zile si a costat enorm, se va deteriora - va cadea tencuiala si aurul de pe poduri se va risipi. Deci, daca nu facem rost acum de cateva sute de mii de lei, mai tarziu vom avea pierderi de milioane. Din aceste considerente am apelat la o expozitie comerciala. Facand calculele financiare, ne-am dat seama ca din arendarea timp de o luna a holului TN, putem acoperi 80 la suta din suma necesara pentru un salariu pentru intreg colectivul teatral. Chiar daca vom juca foarte mult - iar spectacolele se monteaza din surse extrabugetare - nu vom fi in stare sa castigam banii de care avem nevoie.

Sa nu transformam teatrul in bufet

Desi targul a fost programat pentru o luna, in ziua cand am discutat, Vitalie Caraus ne-a asigurat ca luni, 13 septembrie, expozitia va fi inchisa - "Experienta de aproape doua saptamani ne-a determinat deja sa intrerupem expozitia, pentru ca "nu costa pielea cat dubala" si "nu vrem sa transformam teatrul in bufet". Caraus era nemultumit ca organizatorii au instalat in fata teatrului niste boxe care intoxicau lumea cu muzica ruseasca si s-a incalcat conditia de baza - de a interzice comercializarea produselor alimentare. Adevarul e ca la National nu se vinde salam ca la Sala cu Orga, dar nu a lipsit cafeaua (care tot produs alimentar ramane), preparata chiar in teatru. Directorul ne-a marturisit ca ii pare rau ca a acceptat acest compromis: "Personal, ma simt vinovat ca am admis aceasta colaborare. Un an intreg am tinut piept tentatiei, ca pana la urma sa cedam. Daca e tot sa organizam expozitii, ar fi bine sa fie de alta natura (artizanat, arta plastica etc.), desi ne dam prea bine seama ca acestea nu ne vor aduce nici un profit. Daca nu ma simteam vinovat, nu inchideam expozitia, mergeam inainte".

Intr-adevar, muzica ruseasca nu se mai canta, prepararea cafelei a fost interzisa, dar expozitia este deschisa in continuare. Probabil nevoia de bani a fost mai puternica decat sentimentul de vinovatie al conducerii teatrului.

Ministerul Culturii nu poate face fata misiunii sale

Constantin Cheianu de la Departamentul Teatru-Muzica al Ministerului Culturii este de parere ca "In RM, aceasta modalitate de a cauta surse extrabugetare reprezinta una din "grimasele" tranzitiei. In niciuna din tarile centrale si est-europene, nici macar in fostele republici sovietice prima scena a tarii, dar si alte institutii de rang national nu gazduiesc asemenea "manifestari". De vina nu sunt teatrele, ci, in primul rand, modul in care a fost gestionata pana acum economia republicii, incapacitatea guvernantilor ei de a stabili niste prioritati, inclusiv in domeniul culturii si de a le promova in mod consecvent. La noi se subventioneaza in mod egal totul - si institutiile de valoare nationala, si cele locale, dar si cele lipsite de orice importanta. In acest sens TN, la fel ca si celelalte institutii de cultura, este o victima a acestui mod vicios de a "sustine cultura". Fiind puse in situatia de a supravietui si de a-si salva trupele, teatrele sunt nevoite sa recurga la asemenea forme.

Nu stim la ce sa ne asteptam in continuare. Am admis in teatrele noastre cazinouri, acum admitem expozitii comerciale, faza urmatoare ar fi, probabil, sa admitem casele de toleranta.

In conditiile presiunii crescande a pietei, ma tem ca Ministerul Culturii este pus in situatia de a nu putea face fata misiunii sale - de a proteja si impulsiona artele si cultura. Situatia creata este consecinta directa a mentalitatii celor care au guvernat si guverneaza in prezent, prestanta carora ne face sa credem ca s-ar descurca de minune si fara cultura".

La 25 septembrie, Teatrul National isi deschide stagiunea. Sa speram ca vom asista la inaugurarea unui sezon teatral, si nu a unuia comercial si ca Nationalul va gasi alte modalitati de a supravietui.

Silvia Bogdanas, FLUX

Ce cred oamenii de cultura despre expozitiile comerciale desfasurate in institutiile de cultura?

Veniamin Apostol, actor, regizor: "In suflet sunt impotriva acestor actiuni, pentru ca intotdeauna am considerat teatrul un sanctuar. Dar, in acelasi timp, intelegand situatia grava in care s-au pomenit teatrele la ora actuala, nu pot acuza conducerea acestora. Teatrele sunt obligate sa faca acest lucru, pentru ca nu au incotro. Totusi, cred ca ar trebui admise expozitii de alt caracter - industriale sau de opere de arta, dar nicidecum de salamuri si bauturi".

Mihai Munteanu, cantaret de opera: "Sunt profund indignat. Astazi, asistam la distrugerea celei mai frumoase sali cu orga din Europa, iar la Opera se fac zilnic discoteci. Exista niste lucruri sfinte, cu care nu trebuie sa ne jucam. Are loc distrugerea constienta a patrimoniului cultural. Inteleg ca nu sunt bani, dar trebuie, totusi, cautata alta modalitate de a supravietui - aceste edificii s-ar putea folosi in scopuri culturale, in nici un caz 'vandabile'".

Petre Baracci, actor: "Nu invinovatesc conducerea teatrelor, pentru ca cunosc problemele cu care se confrunta, dar nici nu o sustin, pentru ca Teatrul inseamna Cultura. Omul vine la teatru ca sa se imbogateasca sufleteste, nu sa-si cumpere nimicuri".

FISIER BIOGRAFIC

Gabriel Cotabita s-a nascut la 1 noiembrie 1955 la Craiova, Romania. Este absolvent a doua facultati - de electrotehnica si de calculatoare. La 7 ani a urcat pentru prima data pe scena - dintr-o greseala, zice el. Prima aparitie discografica s-a produs in '88, apoi au urmat discuri in '89 si '91. In '93 a lansat albumul "Prizonier" si in '97 - "Viata e un cazinou". Pana in 1990, a lucrat si in calitate de inginer. Este participant si laureat a numeroase festivaluri nationale si internationale. A divortat dupa 16 ani de casatorie. Are trei fiice, de 17 si, respectiv, de cate 14 ani.

CAFEAUA DE VINERI

Gabriel Cotabita: Nu poti sa ai pretentii de performanta culturala atunci cand, adesea, iti lipsesc si cei sapte ani de acasa...

- Domnule Cotabita, in ce a constat acea greseala care v-a urcat pe scena?

- Era spectacolul de terminare a clasei I-a si trebuia sa cante cineva un cantec. Impreuna cu un coleg de-al meu, am cantat o piesa extraordinara pe vremea aceea, "Pescarul amator". Eu eram vocea a doua... El a ajuns medic, eu - uite in ce hal sunt. Cantam si acasa, pentru ca la parter locuia un unchi de-al meu, care avea o mare raritate pe vremea aceea - un pick-up. M-am tot jucat asa pana cand, la 14 ani, am debutat cu o formatie de la Casa de cultura a studentilor din Craiova. Parintii n-au fost de acord cu ceea ce faceam eu, ziceau ca asta nu e o chestie serioasa.

- De ce?

- Tata este inginer, mama a fost functionara o viata intreaga. Am avut parinti normali. Totusi, prin 1975, mi-am facut prima formatie studenteasca. N-avea nici o legatura cu muzica pe care o fac acum: cantam in engleza, ascultam pe furis "Europa Libera"... Acest lucru a avut repercusiuni in cariera mea ulterioara. Mai intai, pentru ca n-am avut viza sa merg in URSS, apoi, pentru ca m-a ajutat foarte mult in momentul in care am intrat in alt gen de muzica. Un moment important l-a constituit colaborarea cu "Holograf", in '83-85, cu care am editat primul album.

- Cei de la "Holograf" mai sunt suparati pe dvs?

- Nu sunt suparati, pentru ca nu m-am certat cu ei. Dimpotriva, ei sunt cei mai buni prieteni ai mei de breasla, cei care m-au recomandat pentru a intra in muzica usoara. Am plecat din trupa, deoarece constituiam o piedica pentru ei - cum am mai zis, eram singurul care nu puteam obtine viza in URSS. Eram o persoana care nu avea garantii de iesire in strainatate din punctul de vedere al Securitatii romane. Nu stiu de ce, pentru ca eram inginer, casatorit, aveam buletin de Bucuresti, casa, serviciu, sotie, copil deja...

- Venirea dvs in muzica usoara a fost o aventura?

- Da. Eu n-am crezut niciodata in acest gen, dar n-am avut alta solutie. Riscam sa raman un erou local in Craiova si sa cant prin restaurante. De aceea, am hotarat sa fac altceva si, astfel, in '86 am inceput cariera solistica. Atunci am incercat Marea Neagra cu degetul - la Mamaia, in '86, cu o piesa a lui Ionel Tudor. Nu am luat nici un premiu, dar am fost remarcat de juriu. In toamna aceluiasi an a aparut "Noapte albastra", primul meu slagar. Tin minte ca inca nu ma mutasem la Bucuresti, cantam la restaurant in Craiova. Deodata, a venit un consumator, mi-a dat 100 de lei si mi-a zis: "Cantati-mi si mie "Noapte albastra". In acel moment mi-am dat seama ca s-a intamplat ceva, de care eu nu stiam.

M-am retras de la Mamaia din cauza jocurilor murdare care era evident ca se vor face acolo...

- Ce credeti despre ultima editie a Festivalului de la Mamaia?

- M-am retras din aceasta editie tocmai datorita jocurilor murdare care era evident ca se vor face. Am sa va spun o lista cu cei care s-au retras si veti vedea ca ei reprezinta niste piloni de forta in muzica romaneasca: "Holograf", "Pasarea Colibri", Gabriel Cotabita, Angela Similea si "Genius". Cinci reprezentanti ai cinci genuri total distincte muzical. Si eu m-am retras de la un festival care m-a creat, la care tin enorm si in care, anul trecut, m-am implicat din punct de vedere al directoratului artistic. Jocurile care s-au facut anul acesta la Mamaia nu se puteau intampla nici pe vremea lui Ceausescu, iar lipsa de profesionalism in organizare si in productie a depasit orice limita.

- De ce nici un basarabean nu a participat la concursul de la Mamaia?

- Anul trecut, producatorul Adrian Stefanescu, care este si organizator al festivalului, a semnat un contract de productie cu detinatoarea trofeului, cantareata din Basarabia Natalia Barbu. Este o fata extraordinar de frumoasa, cu o voce cu totul si cu totul speciala, care a castigat pe buna dreptate.

Si acest Stefanescu n-a facut absolut nimic cu Natalia, ingropand o noua voce extraordinara, dupa cea a Adriei Serban, care acum face canto clasic. Deci, in urma acestui contract neonorat, Stefanescu nu-si mai putea permite luxul de a admite basarabeni la Festivalul de la Mamaia, fara ca sa provoace discutii, pentru ca toate magariile pe care le-a facut fata de aceasta fata ar fi iesit la suprafata. Si atunci, a operat schimbari in regulament, prin care a anulat o participare cu care toata lumea deja se obisnuise. Pentru ca, din '91, la Mamaia participa interpreti din Basarabia, cum e si firesc.

Prezenta mea la festival nu s-a dorit, pentru ca nu avea cum sa-mi ocoleasca piesa la slagare, care fusese deja nominalizata. Si atunci, la fel ca si "Holograf" si "Pasarea Colibri", am retras piesele. Daca ei nu au nevoie de noi, atunci nici noi nu avem nevoie de ei. Calitativ, editia a fost slaba si la interpretare, si la creatie.

- La ora asta, mai exista un festival puternic in Romania?

- Din pacate, nu. In prezent, exista niste discutii, in care sunt implicat si eu, pentru organizarea unui festival de creatie in limba romana, care va include creatori romani atat din Basarabia, cat si din Bucovina, America sau Australia. Pentru ca nu ma intereseaza daca compozitorul Enache traieste in Basarabia, in Bucovina sau la Moscova. El este roman. Tinand cont de faptul ca anul viitor este un an electoral, speram sa gasim si fonduri. Actualul festival de la Mamaia, pentru mine, nu a existat. A fost o manifestare aproape judeteana.

Astazi, multi dintre cei care fac genul numit "dance", nu au terminat nici macar liceul...

- Ce se intampla cu muzica romaneasca? Exista astazi un "Savoy" sau un "Mondial"?

- In acea perioada, oamenii care faceau muzica si aduceau curentul nou muzical in tara, erau oameni de specialitate. Proportia covarsitoare a absolventilor de conservator in trupele pe care le-ati amintit este doveditoare pentru acest lucru. Astazi, multi dintre cei care fac genul numit "dance", nu au terminat nici macar liceul. Este foarte greu sa ai pretentii de performanta culturala atunci cand, adesea, iti lipsesc si cei sapte ani de acasa.

- Cui dintre tinerii de azi le preziceti un viitor in muzica?

- Daca urmaresti ce s-a intamplat intr-un an de zile cu trupele aparute in ultimul timp, constati ca multe din ele au ajuns deja la o etapa de plafonare. De exemplu, al doilea album al formatiei "3 Sud-Est" dovedeste clar ca am asistat la nasterea si la moartea unei formatii, sau "K1", care stagneaza. Singurii care se misca intr-o directie cat de cat convenabila si corecta sunt formatia "No comment", ambii copii de acolo fiind de la Conservator; sau "Babiel Soul", pentru ca stiu cum muncesc si cine ii indrumeaza. Mai cred ca vor reusi cei de la "Genius", care au cel mai bun producator la ora actuala in tara, Sorin Bacerean. In rest, sunt stele trecatoare.

Desigur ca nu studiile de specialitate hotarasc totul, dar trebuie ori sa existe cineva care sa te invete cum sa faci, ori sa fii talentat cu carul. Este relativ simplu sa ajungi in top, sa te mentii, insa, e mult mai greu.

- In ce stare este muzica folk romaneasca?

- Isi cauta drumul. La noi, folkul a aparut ca o necesitate a imbinarii muzicii cu poezia. Sau a fost o muzica angajata, ca in perioada cenaclului "Flacara", care era angajat pe niste directii - din fericire, in multe cazuri, nationale - si care n-au facut rau. Am fost si eu parte din "Flacara" timp de cateva luni, impreuna cu "Holograf", si mi-am dat seama ca, trecand peste zona asa-zisa patriotarda - absolut necesara, pentru ca altfel nu putea functiona - acolo se intamplau lucruri care realizau ceea ce se numeste crearea fiorului national indiferent de teritoriu.

Trecand de perioada post-89, astazi folkul este usor diluat, iar motivele existentei lui ca gen aparte mi se par iesite din comun, pentru ca majoritatea reprezentantilor genului au inceput sa apeleze la orchestratii, trecand din zona baladei protestatare in cu totul alta directie. Cu toate acestea, imaginea cantautorului cu chitara in mana, care transmite ceva, este preferabila unui asemenea fenomen ca "BUG Mafia", care nu face altceva decat sa te injure pe fata.

E greu sa convingi niste oameni care au putere si-si doresc sa fie voievozi, ca trebuie sa o imparta...

- Exista vreo diferenta intre spectatorii din dreapta si cei din stanga Prutului?

- Ultima data la Chisinau am fost in '98, in cadrul "Martisorului". Atunci, am constatat cu placere faptul ca oamenii prezenti in sala descopereau ca exista si la Bucuresti interpreti care se merita ascultati si admirati. Aceasta, pentru ca isi pierdusera, probabil, increderea ca Romania poate sa aduca la Chisinau artisti de valoare, care sa se opuna importului din "soviet", sau din CSI, tot un fel de URSS si asta. Publicul de la Chisinau are o patima a dezradacinatilor, pe care cei din Romania nu o au, o patima a bucuriei de a asculta in limba romana.

- Aceasta venire la Chisinau v-a adus aceleasi surprize?

- De data aceasta, am descoperit niste lucruri care nu credeam sa mi se mai intample vreodata. Datorita campaniei publicitare "Lucky Strike", in care sunt implicat, am fost in mai multe cluburi, foarte frumoase, in majoritatea dintre care, insa, se vorbeste numai in limba rusa, iar meniurile nu sunt cel putin bilingve. Am ramas socat, pentru ca stiam ca, nu de mult, ati serbat Ziua Limbii - romana, moldoveana, nu mai stiu. Am inteles atunci ca acum lupta se duce deja la alt nivel, subliminal, acel al faptului ca, la Chisinau, daca vrei sa te distrezi si sa te simti bine, trebuie sa fii vorbitor de limba rusa.

In pofida acestor lucruri, diferenta dintre anul 1994 si 1999 este evidenta. Lumea e mai destinsa, nu mai sunt persoane care sa se rusineze sa vorbeasca romaneste. Chiar mi s-a parut ca reprezentantii nationalitatilor conlocuitoare nu te mai trateaza atat de dispretuitor daca vorbesti romaneste, ci a aparut un fel de stare de jena, ca nu prea stiu ce sa faca, si acesta e un pas important. Numai ca mai aveti unul de facut: asa cum voi toti stiti ruseste, trebuie ca si vorbitorii de limba rusa sa stie romaneste.

- Cum vedeti viitorul celor doua state romanesti?

- Cum il vad sau cum il vreau? Cum il vreau este imposibil sa fie. Pentru ca e foarte greu sa convingi niste oameni care au putere si-si doresc sa fie voievozi, ca trebuie sa o imparta. Romania are niste probleme majore, voi aveti alte probleme. Si sunt oameni care stiu sa manipuleze aceasta. Dar in Romania, oricat ar fi ea de saraca, nu este diferenta asta ingrozitoare care exista aici. In comparatie cu 1994, la Chisinau proportia dintre masinile straine si cele rusesti este covarsitoare. Or, in Romania, in continuare masina care o vezi cel mai des pe drumuri este Dacia.

- Sa insemne ca Basarabia se occidentalizeaza mai repede decat Romania?

- Nu. Basarabia devine o placa turnanta de masini furate mai rapid decat Romania... Eu, in afara de faptul ca pot sa cant piese facute de autori de aici, ca voi spune cand voi ajunge la Bucuresti despre situatia de aici si voi incerca sa conving oamenii care fac la ora actuala podurile ca trebuie sa schimbe atitudinea, nu am ce face.

Limba engleza vorbita prost risca sa devina cea de-a doua limba a Romaniei...

- Generatia dvs nu risca sa fie eclipsata de noile vedete ale muzicii usoare?

- Nu. Toate concertele pe care le dau ei pe stadioane, sunt date pe gratis. Eu umpleam stadioanele cu platitori. Aceasta a diferenta.

- Ce talente aveti in afara de faptul ca stiti sa cantati si sunteti un foarte bun animator?

- Ce faceti asta seara?..

- Cat de mare este pericolul anglicizarii in Romania?

- Foarte mare. In special pentru ca, gratie acestei "deznationalizari" de limba materna, se ajunge la situatia in care limba engleza devine cea de-a doua limba a Romaniei, dar limba engleza vorbita prost.

- Care sunt defectele dvs?

- Sunt scorpion. Dar am o calitate extraordinara - comunic foarte bine. Am invatat sa cred in cuvant si sa-l folosesc, sa ma pun intotdeauna in postura celuilalt, sa incerc sa-l inteleg, cand imi spune un lucru care, poate, ma deranjeaza si sa incerc sa-l conving ca nu-i asa, daca am argumente. Ma feresc sa trag concluzii nefondate. Am invatat ca orgoliul este o meteahna proasta. Sunt un tip sensibil, timid...

M-am indragostit de vreo trei ori in viata mea, patru ori, cinci ori, sase...

- Cat de des si cat de repede va indragostiti?

- Scorpionii fac pasiuni rapid de fulgeratoare, dar cu conditia sa-l convingi ca meriti devotiune. Cred ca m-am indragostit de vreo trei ori in viata mea, patru ori, cinci ori, sase ori... Din pacate, nu intotdeauna mi s-a intamplat ca persoana de care m-am indragostit sa ma iubeasca la fel cum am iubit-o eu. Fapt pentru care, la un moment dat, a inceput sa se stinga totul. Asta e, nu poti sa le ai pe toate.

- Intr-o piesa, vorbiti de barbatii care gresesc, parasind pe cineva. De cate ori ati gresit?

- Nu era vorba de parasire, ci de o stare pe care eu o presimt ca se intampla cu mine. La un moment dat, datorita ranilor si nemultumirilor pe care le acumulezi in timp, incepi sa-ti creezi un zid de gheata in jurul tau, sa-ti fie teama sa te arunci in valurile iubirii. Si atunci se poate intampla sa ratezi, fara sa-ti dai seama, o mare iubire. Asta e greseala fundamentala si o chestie care mi-e teama ca mi se va intampla.

- In viata, ati avut niste oameni care v-au ajutat si carora le veti ramane recunoscator?

- Am foarte multi prieteni, care m-au ajutat in momentele grele si carora le multumesc. Dar nu mi-am platit drumul pe care am ajuns. Am stat aproape de cineva, am ascultat lucrurile pe care ei mi le spuneau, le-am testat, le-am verificat si, daca au fost bune, le-am folosit. Pentru ca nu poti zice ca urci pe o scara valorica doar pentru ca tu ai fost genial. Cand ma uit in spate si-mi amintesc de pantofii de carton cu care am iesit in scena la Mamaia in 1986 si costumul de o calitate inferioara, imi dau seama ca am evoluat datorita oamenilor pe care i-am cunoscut si care m-au invatat sa ma modelez in asa fel, incat sa ajung sa plac publicului. Si n-am trecut prin viata ca gasca prin apa.

- V-ati dorit vreodata sa emigrati?

- Am avut posibilitatea sa ma stabilesc in SUA sau in Canada. In Australia, anul trecut, am primit o propunere in casatorie numai cu dorinta de a ma opri acolo. Nu am ramas pentru ca nu cred ca e bine. Cel mai important lucru pentru un om este sa inteleaga scopul pe care-l are si sa-l urmeze. Scopul meu este de a face oamenii din jurul meu fericiti. Si nu cred ca as reusi acest lucru intr-o alta tara, intr-o alta limba. Acolo ar trebui sa ma apuc de alte lucruri si as avea o stare de nemultumire interioara care mi-ar fi fatala.

- Ce credeti despre tendinta interpretilor de a-si scrie piesele?

- Mi se mai intampla si mie sa scriu si cred ca este o tendinta foarte buna. Daca ai un moment in care simti ca ai ceva de spus, spune, pentru ca, daca e sincer si coerent, isi va atinge scopul. Asta nu inseamna, insa, ca tot ceea ce scoatem este bun si trebuie luat in seama. In prezent, pe piata romaneasca exista adevarate monumente de vulgaritate si de prost gust in text. Eu raman uluit si distrus totodata, cand aud acest refren "la mare, fetele se-ntind la soare... hai acum cu totii sa dansam"... O asemenea tampenie scrisa si cantata nu am auzit niciodata.

- Cum va protejati copiii de aceste fenomene?

- Nu mi-e frica pentru copiii mei. Ei sunt vorbitori de limbi straine, au avut deschidere pe satelit inca din 1992 si inteleg foarte bine ce se intampla in jurul lor. Si mai cred ca este o chestie genetica, pe care ori o ai, ori nu o ai. Un lucru in care educatia nu poate interveni in nici un fel. La 14 ani eu traiam intr-un mediu destul de ciudat, la 15 cantam in restaurante, unde erau betivi si prostituate, dar nu am luat-o razna.

Sa nu asteptam ca intr-o tara saraca un artist sa o duca mai bine decat publicul

- Sunteti si om de afaceri?

- De afaceri proaste. Afacere buna este sa iei o formatie de genul celei de care v-am vorbit mai inainte si sa-i lansezi, cu succes, pe piata. Dar asta intra in contradictie cu ceea ce consider ca mi-a mai ramas din etica si morala.

- Sunteti un om bogat?

- Da. Pentru ca am prieteni, am copii, am cunostinte si pentru ca mi-a dat Dumnezeu talent. Daca e sa ma refer la bani, niciodata nu am avut atatia bani, incat sa fac tot ceea ce mi-a trecut prin cap, dar foarte rar am fost pus in situatia in care sa nu pot sa-mi permit niste lucruri elementare. Trebuie sa inveti sa nu depinzi de bani, ci sa faci banii respectivi. Si sa nu aduni averi materiale care oricum nu-ti folosesc la nimic. Si inca ceva. Artistul este oglinda societatii in care traieste. Sa nu asteptam, deci, ca intr-o tara saraca un artist sa o duca mai bine decat marea masa a publicului.

- Sunteti la Chisinau pentru campania publicitara a tigarilor "Lucky Strike". Ne indemnati sa fumam aceste tigari?

- Daca va puteti permite... E o tigara foarte buna!

- Femeile din Romania sunt diferite de cele din Basarabia?

- In primul rand, nu am avut nici o relatie cu o femeie din Basarabia. In cel de-al doilea, nu judec despre oameni dupa exterior. Si, in cele din urma, daca-ti place o femeie sau un barbat, nu-ti place in comparatie cu altcineva, ci-ti place pentru ca exista.

- Care credeti ca este viitorul muzicii usoare romanesti de aici si de dincolo?

- La voi sunt probleme mari, pentru ca influenta sovietica mai este foarte puternica in creatie. Iar la noi urmeaza o perioada foarte grea, pentru ca impactul actualei muzici "de gang" este ingrozitor. Ma bucura, insa, ca niste sondaje facute anul trecut in Romania au aratat o inadvertenta de comunicare cu acest gen de muzica, lumea a inceput sa refuze vulgaritatea si cred ca, treptat, acest fenomen se va cerne de la sine si va incepe sa dispara. Pentru ca modalitatea aceasta de expresie este una foarte ingusta, iar limbajul este destul de limitat. Mai departe, trebuie ca acei creatori, capabili sa inteleaga ca traim intr-o noua era, sa-si modifice formele de exprimare.

- Spunea cineva ca urmatorul mare poet roman va fi din Basarabia. Ar putea sa se intample la fel si in muzica?

- Aici este o zona de puritate, de revolta reala. La noi lumea este mai diluata, nu mai stie impotriva la ce sa se revolte. Si mi se pare absolut firesc, pentru ca din punct de vedere national sunteti mai motivati decat noi.

O cafea de Sorina Stefarta

Au participat: Gheorghe Budeanu, Silvia Bogdanas, Natalia Cojocaru, Alina Anghel, Rodica Trofimov, Virginia Prodan, Lina Grau, Elena Carlig, Angela Ivanesi s.a.

inapoi la indice / acasa la ob