|
|
EDITIA DE VINERI COTIDIAN NATIONAL
Anul V, Nr. 40 (221) 22 octombrie 1999
MASTILE POLITICII
Asta-i intrebarea!
Constantin Tanase FLUX
Vladimir Solonari este un personaj cunoscut al tragicomediei care se joaca la Chisinau de mai bine de un deceniu. Solonari este deputat in toate parlamentele de la 90 incoace. Acesta este serviciul lui de baza, iar in timpul liber se manifesta ca analist politic, oracol si enciclopedist. Solonari se pricepe de minune in economie si finante, in macronivel si in micronivel, in situatia externa si cea interna, in politica sociala si in cea privind drepturile omului (femeii, copilului, barbatului) etc., se descurca cu brio in teoria si practica constructiei statale, in politica fata de minoritatile de tot felul, in chestiuni de geopolitica globala si in probleme de strategie politica regionala etc. Intr-un cuvant, le stie pe toate: ce se va intampla cu statul nostru peste o luna sau doua, dar si peste zece ani, cand se va opri inflatia si cand va creste pib-ul, cand vor veni investitiile straine si din care parte vor veni, cum se vor comporta anumite partide politice la viitoarele alegeri etc.
Vladimir Solonari este mascota clasei politice moldovene, cartea ei de vizita, simbolul politicianului de cursa lunga. Lansandu-se in politica la sfarsitul deceniului trecut, el s-a mentinut pe apele ei tulburi si involburate, fiind mereu ales deputat si ocupand functii de raspundere in parlament. Ca sa intelegem enigma acestei performante trebuie sa-i urmarim traiectoria evolutiei lui politice. Fiind ales in primul parlament ca lider marcant al miscarii sovine, fundamentaliste si antinationale pe nume "Interfront", Solonari a trecut prin faza socialismului lui Senik si Krilov ca sa se pomeneasca azi in miscarea "centrista" a lui Dumitru Diacov. Pornind-o de prin optzeci si ceva ca aparator al drepturilor rusofonilor "lezati", el a ajuns azi la faza europeana de aparator al drepturilor omului in general. Anume Solonari a fost delegat la Strasbourg de catre parlamentul nostru pentru a apara drepturile omului si democratia. (In '98, mi se pare, ocupase primul loc in topul deputatilor care cheltuise cei mai multi bani pentru deplasarile peste hotare).
Longevitatea lui politica se explica prin capacitatea sa extraordinara de a se adapta la mediu. Ca deputat in primul parlament el a refuzat sa semneze Declaratia de independenta a R. Moldova, ca astazi sa devina cel mai ardent aparator al acestei independente. Ca deputat in al doilea parlament (cel agrocomunist al lui Motpan-Senik) Solonari a participat la castrarea legislatiei lingvistice prin anularea atestarii la cunoasterea limbii oficiale, ca astazi sa devina aparatorul elevilor din Transnistria carora nu li se permite sa studieze limba romana. In ultima campanie electorala prezidentiala Solonari scria articole inflacarate in sustinerea lui Lucinschi si impotriva lui Snegur, ca astazi sa se pomeneasca in aceeasi tabara cu Snegur si sa scrie articole, la fel de inflacarate, dar de-acum impotriva lui Lucinschi.
Aici se afla dezlegarea "enigmei Solonari" - care a reusit, doar pe parcursul unui singur deceniu, sa penduleze atat de riscant si sa nu pice, ci dimpotriva, sa-si fortifice pozitiile. In doar 10 ani a reusit sa parcurga calea lunga de la teoretician si ideolog al sovinismului imperial rusesc la cea de teoretician si ideolog al prooccidentalismului si al curentului de gandire paneuropean. Astazi Solonari este nu numai eminenta cenusie a lui Diacov, nu numai sfetnicul lui de taina, dar si ideologul majoritatii parlamentare, reprezentata de fostii lui dusmani ideologici de moarte - Snegur, Matei, Mosanu si ceilalti patrioti moldovlahi. Intrand in aceasta dulce coalitie ideologica cu fostii lideri marcanti ai "dreptei nationaliste de la Chisinau" si devenind de fapt liderul lor neformal, Solonari nu are complexe si remuscari - el merge victorios inainte impotriva celor care "se straduiesc din toate puterile sa demonstreze ca R. Moldova nu poate exista ca stat". Am citat din articolul "Dusmanii nostri principali suntem noi insine", publicat in "Nezavisimaia Moldova" din 14 octombrie, articol care mi-a si servit drept imbold pentru notele de fata.
Cu un innascut simt al lipsei bunului simt si cu o inegalabila vocatie demagogica, Solonari se straduie sa convinga cititorul ca in R. Moldova, in sfarsit, lucrurile merg bine, ca majoritatea parlamentara e democratica si progresista, ca guvernul Sturza este reformator si eficient, ca valuta nationala este stabila, ca sporesc vazand cu ochii acumularile la buget, ca au aparut semne clare ale "stabilizarii" in economie etc., etc.. Si aceste nazdravanii sunt publicate joia trecuta, in chiar ziua cand s-au anuntat noi majorari de preturi la paine si lapte... Bineinteles, Solonari recunoaste ca nu toate merg cum trebuie in aceasta tara, ca Moldova este "slaba" si imediat anunta si diagnosticul: cauza principala a acestei slabiciuni" o constituie... "calitatea clasei politice". Va dati seama ca Solonari nu are in vedere intreaga clasa politica, ci numai o parte a ei. Care parte anume, e stiut - comunistii si frontistii. Potrivit lui Solonari reiese ca guvernul este o adevarata academie de filozofi si o adevarata manastire de preacuvioase maicute, deputatii majoritari sunt coboratori din icoane, totul si toti poarta pecetea neprihanirii si a jertfirii pe altarul patriei, cu exceptia frontistilor si a comunistilor care "destabilizeaza situatia", "paralizeaza statul si descompun societatea". Nu incompetenta, coruptia si lacomia guvernantilor "paralizeaza statul si descompun societatea", ci frontistii si comunistii care au declansat un "razboi antimafiotic" "demagogic". Si Solonari scrie aceste lucruri fara ca sa-i tremure nici un muschisor pe fetisoara lui, ca spuma laptelui...
Ar fi nevoie de prea mult spatiu ca sa comentezi, punct cu punct, toate "concluziile" si "previziunile" facute de Solonari in articolul citat. Nu ne putem permite un asemenea lux. O sa ne permitem doar o singura concluzie. Ca si alti deputati "majoritari", oracolul Solonari este gata sa demonstreze prin ziare si la tv cele mai fantastice lucruri, inclusiv ca nivelul nostru de trai si pib-ul national au crescut pana-n ceruri, numai ca sa nu fie deranjati si scosi din fotoliile moi ale parlamentului sa mai schimbe o vorba cu electoratul... Cuprinsi de aceeasi frica, fostii dusmani se solidarizeaza in fata pericolului. Astfel, Matei si Snegur s-au unit strans in jurul lui Diacov si al ideologului sau, Solonari, si s-au pus vartos pe lupta impotriva "opozitiei frontisto-comuniste". Prin gura lui Solonari ei incearca sa rastoarne lucrurile cu picioarele in sus si sa demonstreze societatii ca vina pentru situatia catastrofala creata o poarta nu cei de la guvernare, dar opozitia. Nu cred ca in alta parte, cineva si-ar permite sa palmuiasca atat de impertinent opinia publica, punand esecul guvernarii pe seama opozitiei. In toate tarile normale pentru esecul guvernarii raspund cei de la guvernare si nu opozitia, la noi insa se incearca sa se demonstreze contrariul.
Si aceasta misiune grea a fost pusa din nou pe umerii propagandistici vanjosi ai lui Vladimir Solonari. Dar Dumnezeu cu dansul, cu Solonari. Eu ma gandesc la altceva, la patriotii nostri nationali din parlament. Daca ei vor mai avea curajul sa mai apara in fata alegatorilor, cum vor explica, de ce s-au pomenit in aceeasi companie cu Solonari? In general, toate actualele partide parlamentare - si frontistii, si "randunistii", si perecemistii, si pefedistii - vor trebui sa explice electoratului, de ce in unele chestiuni au votat impreuna cu comunistii. Ei bine, sa admitem ca asa ceva mai poate fi explicat. Dar cum vor demonstra, de exemplu, Snegur, Matei, Mosanu si ceilalti ca Solonari este mai bun decat Voronin, iar Rosca este mai rau decat Solonari? Astept cu emotii s-o mai vad si s-o mai aud si pe aceasta: cum de s-a intamplat asa ca politicienii "de dreapta" Snegur, Matei, Mosanu si ceilalti s-au pomenit purtati de cap de "centristul" Solonari? Asta-i intrebarea!
Dupa ce a ruinat scoala
nationala, Guvernul Sturza impoziteaza si "contributia" data de parinti
Domnii Snegur si Diacov au esuat in incercarea de a-l destitui pe domnul Rosca
O reuniune criminala sub un val de mireasa R. Moldova va fi condusa din Toronto?
Dupa ce a ruinat scoala nationala, Guvernul Sturza impoziteaza si "contributia" data de parinti
Fundatiile scolare s-au transformat intr-un dublu jug pentru parintii-bugetari, pe umerii carora statul a pus intreaga povara de intretinere a invatamantului
Desi Constitutia asigura pentru orice cetatean al R. Moldova dreptul la invatamantul gratuit in toate institutiile de stat, in prezent, sute de tineri de varsta scolara parasesc liceele pentru ca parintii lor nu au bani sa achite taxele instituite de administratiile acestora.
Tudor Ajder, FLUX
Cateva semnale, venite la redactie de la parintii copiilor din mai multe licee si scoli din Chisinau, contin informatii despre unele actiuni nelegale ale administratiei liceelor municipale. Autorii semnalelor sustin ca aceste actiuni contravin prevederilor art.35 (p.4,7) al Constitutiei R. Moldova, care stipuleaza ca invatamantul de stat este gratuit. Acelasi articol spune ca invatamantul liceal, profesional si cel superior de stat este accesibil tuturor, pe baza de merit.
In temeiul ordinului 415/81, din 21 iunie 1999, al Ministerului Educatiei si Stiintei si Ministeruului Finantelor, cu privire la prestarea contra plata a unor servicii educationale in invatamantul preuniversitar, comitetele de parinti din mai multe institutii au creat asa-zisele "asociatii de sustinere a invatamantului". Membrii acestor asociatii sustin ca banii colectati sub forma de taxe sunt alocati pentru reparatii, pentru indexarea salariilor profesorilor, precum si pentru plata orelor suplimentare de care au nevoie liceenii la anumite discipline.
Aderarea la fundatiile scolare este "benevol-obligatorie"
Potrivit sefului Departamentului Educatie, Stiinta, Tineret si Sport (DESTS), Anatol Mocreac, inspectori din cadrul directiei au intreprins o serie de controale la mai multe licee, in urma carora au depistat o seama de incalcari si tratari incorecte ale unor prevederi din ordinul citat mai sus. In asociatia de la Liceul "Gaudeamus" parintii achita o taxa de membru de peste 1000 de lei pe an, neprezentand pentru aprobare suma respectiva la Sectia economico-financiara a DESTS. Desi mai multi parinti nu sunt de acord cu perceperea unor asemenea taxe, in favoarea mentinerii unui echilibru sufletesc al copiilor lor, ei sunt fortati sa o faca.
Pe de alta parte, directoarea liceului, Svetlana Beleaev, ne-a spus ca administratia nu exercita nici un fel de presiuni asupra parintilor "insolvabili". Potrivit directoarei, unii elevi sunt scutiti chiar de o parte din taxa. Totusi, de la inceputul anului de studii, din liceu au plecat 89 de elevi. In cererile depuse de acestia nu figureaza cauza din care s-au decis sa abandoneze liceul. Ulterior, la Sectia licee a DESTS, mai multi parinti ai acestor copii au indicat drept motiv incapacitea lor financiara de a face fata cotizatiilor.
Pe marginea acestui caz, DESTS a inaintat un dosar la procuratura sectorului Ciocana. Ajutorul procurorului, Ion Verdes, ne-a spus ca in conformitate cu ordinul 415/81, activitatea asociatiei este legala si nu va fi intentat nici un dosar. "Nu au fost depistate incalcari ale legii, nu au existat plangeri din partea parintilor, precum ca ar fi fost obligati sa achite taxa asociatiei", a mai continuat Verdes.
Intre timp, la toate liceele din Chisinau, directiile, pedagogii, parintii, dar si elevii incearca "sa se descurce". La Liceul "Gh. Asachi" taxele variaza intre 50 si 70 lei lunar. Tot aici este in vigoare amendarea cu 5, 10 sau 100 de lei "pentru intarzieri, lipse nemotivate si deteriorarea bunurilor materiale".
La Liceul "Ion Creanga" taxa este unica, de 40 de lei. In plus, parintii mai achita lunar cate 2 lei pentru paza institutiei.
Riscam sa ne alegem cu o generatie de tineri necarturari
Fundatii similare sunt instituite si in celelalte licee. Pe de o parte, membrii asociatiilor sustin ca aceasta este singura solutie in situatia deplorabila in care se afla astazi invatamantul. Pe de alta parte, parintii, in special cei din tagma bugetarilor, semnaleaza ca imposibilitatea multor copii destepti de a-si continua studiile in licee ar putea stimula cresterea unei generatii de tineri necarturari.
Neplata cronica a salariilor a condus la demisionarea multor profesori, iar absolventii facultatilor pedagogice prefera sa se angajeze in alte parti decat la scoli. Ca sa supravietuiasca, profesorii ramasi incearca sa gaseasca solutia in asociatiile de sustinere a invatamantului, care sunt legalizate de MES, dar finantate din contributiile parintilor.
Criza acuta de profesori se rasfrange direct asupra performantelor elevilor. Potrivit unor date statistice, anul trecut, in scolile R. Moldova, din cei 556 mii de elevi, 8.805 au ramas repetenti. Potrivit specialistilor MES, una din cauzele cresterii numarului de repetenti este nefrecventarea scolilor din lipsa de mijloace finaciare.
Experti in probleme de invatamant sustin ca, neintarziat, ar trebui batuta alarma, la nivel national, caci in cazul crearii unor astfel de asociatii si in zonele rurale, care sunt mult mai prost asigurate decat cele urbane, s-ar declansa parasirea in masa a scolilor.
O practica monstruoasa: statul impoziteaza dublu "contributiile" parintilor
Dumitru Ivanov, presedintele sindicatelor libere din invatamant, crede ca aceste fundatii nu sunt nicidecum o solutie pentru problemele existente in invatamant.
In plus, pe fundalul unei atitudini intolerabile din partea guvernului fata de soarta profesorilor si a generatiei tinere, apare si mai monstruoasa practica de dubla impozitare a banilor adunati de la parinti "in sprijinul invatatorilor si al studiilor copiilor". Initial, se percepe o taxa a fondului social de 31 la suta, dupa care, din banii ramasi, folositi la indexarea salariilor pentru profesori, sunt percepute impozite pe venit. Astfel, statul, care este dator sa asigure conditii decente de studii pentru copii si de salarizare pentru pedagogi, a pus aceasta sarcina pe umerii parintilor (care, in mare, sunt bugetari si, deci, nu-s prea "alintati" nici ei cu lefuri bune si platite la timp), neuitand insa sa se mai pricopseasca destul de gras din asta.
Parintele unui licean ne-a povestit ca, pana la crearea fundatiei in liceul lor, toti parintii strangeau cate 5-10 lei lunar pentru "ajutor material" profesorului lor, acesta avand in fiece luna un adaos de vreo 300 de lei. Dupa ce "benevol-obligatoriu" s-au intrunit in asociatie, achita deja cotizatii de treizeci si ceva de lei, din care profesorul abia daca are 120 lei suplimentar la salariu. Unde se duc restul banilor, se intreaba revoltati parintii, dar nu prea au ce face, fiindca revolta lor este tratata de administratia liceului drept incercare de "a scoate gunoiul din casa", incercare care, in final, poate avea repercusiuni tot asupra copiilor lor.
ŻŻŻŻŻŻŻŻŻŻ
Domnii Snegur si Diacov au esuat in incercarea de a-l destitui pe domnul Rosca
Desi Murzac si Ursu au clasat dosare de 6 milioane dolari, procurorul general Iuga a obtinut performanta ca unul sa-i fie mana dreapta, iar altul - mana stanga
In deschiderea sedintei plenare de ieri deputatul CDM, Vladimir Ciobanu, a insistat sa fie inclusa pe ordinea de zi a legislativului chestiunea privind demiterea din functie a vicepresedintelui parlamentului, Iurie Rosca, dandu-se astfel curs unei mai vechi initiative a grupului parlamentar condus de Mircea Snegur. Tentativa insa nu s-a soldat cu succes, deoarece "pentru" au votat numai 14 deputati din BpMDP si 15 deputati din CDM.
Solicitat sa comenteze acest vot al legislativului, Iurie Rosca a declarat ca "votul este totusi incurajator, pentru ca demisia sa nu a fost inclusa pe ordinea de zi". "Imboldul l-au constituit, bineinteles, atitudinile mele critice fata de actualul guvern si intentia mea declarata de a vota pentru destituirea Executivului", ne-a spus Rosca.
"Bineinteles ca aceasta atitudine ostila, pe care o manifesta in primul rand partidul dlui Snegur, este determinata in cel mai direct mod de luarile mele de pozitie fata de fenomenul coruptiei si fata de abuzurile pe care le savarsesc o serie de inalti demnitari si nu in ultimul rand atitudinea mea fata de activitatea generalului Alexei", a mai spus Iurie Rosca.
Tot ieri, parlamentul a aprobat componenta Colegiului Procuraturii si a confirmat, nominal, adjunctii procurorului general. In favoarea candidaturilor propuse de procurorul general Mircea Iuga s-au pronuntat deputatii BpMDP, CDM, PFD, precum si deputatul comunist Victor Cecan si deputatul Ilia Stamat, exclus recent din grupul parlamentar al comunistilor. Voturile lor au fost decisive.
Candidaturile lui Mihai Murzac, actualul sef al Directiei urmarire penala, si a lui Nicolae Ursu, seful Directiei judiciare, cele care au starnit cele mai multe discutii, au fost aprobate la limita, cu 48 de voturi contra 47.
Reamintim ca in sedinta plenara de acum doua saptamani, cand procurorul general a venit pentru prima data in parlament cu lista Colegiului Procuraturii, deputatii FPCD, cei comunisti si cativa deputati PFD, au avut numeroase obiectii fata de acesti doi candidati, acuzandu-i de abuz de serviciu si de coruptie. Printre cele semnalate erau si cateva cazuri de clasare a unor dosare de contrabanda cu tigari si alcool, in valoare de peste 6 milioane dolari.
Joi, in plen, procurorul general a anuntat ca a verificat personal acuzatiile aduse celor doi candidati si le considera nefondate. In acelasi timp, presedintele parlamentului, Dumitru Diacov, a supus votului componenta Colegiului Procuraturii fara a-i oferi cuvantul deputatului FPCD, Stefan Secareanu, cel care a formulat anterior indoielile sale in privinta celor doua candidaturi.
Lina Grau, FLUX
ŻŻŻŻŻŻŻŻŻŻ
O reuniune criminala sub un val de mireasa
R. Moldova va fi condusa din Toronto?
La 25 august, in orasul canadian Toronto, in restaurantul unuia dintre hotelurile cu cinci stele a avut loc un eveniment care a beneficiat de doua articole in ziare locale. Evenimentul nu putea fi calificat drept unul iesit din comun. Doi tineri s-au gasit unul pe altul si ceremonia casatoriei lor s-a desfasurat sub exploziile dopurilor de sampanie "Mumm". Parintii fericiti si oaspetii numerosi, dupa obiceiul rusesc, strigau "goriko!" si imbucau din homari dupa vodca.
Incitant este altceva: mireasa, intr-o rochie alba unica si superba, s-a dovedit a fi fiica businessmanului de categorie internationala, fostul prieten al generalului Rutkoi, Boris Birstein, care a cam inceput sa fie dat uitarii in Rusia. Acum cativa ani, firmele "Seabeco", al caror fondator era, aveau "resedinta" in mai toate tarile CSI. Reputatia domnului Birstein este extrem de contradictorie, circulau zvonuri precum ca acesta este direct legat cu structurile mafiote si ca afacerile sale poarta un caracter clandestin. Probabil ca locuitorilor Rusiei el li s-a intiparit in memorie din perioada conflictului din Transnistria, cand Birstein l-a transportat incolo, la bordul avionului sau personal, pe vicepresedintele Rutkoi, care proba pe atunci roba de pacificator.
Un interes mare pentru colaboratorii FBI l-au prezentat, in special, musafirii: reprezentantii insoritei Moldova in frunte cu fostul presedinte al republicii, Mircea Snegur, actualmente parlamentar, un inalt functionar guvernamental. Alte cateva persoane - in aparenta, foarte respectabile - conform declaratiilor unor agenti secreti, apartineau asa-numitei grupari "Solntevskaia".
Ce ar fi atat de interesant aici? Oamenii s-au adunat sa joace la nunta singurei fiice a prietenului lor - un eveniment minunat, pe care ar fi pacat sa nu-l sarbatoresti... Asa ar fi fost in realitate, daca organele competente straine n-ar fi intrevazut in intalnirea acestor domni o reuniune de criminali. Sub "acoperisul" nuntii.
Obiectul discutiilor a fost, nici mai mult, nici mai putin, situatia social-politica din R. Moldova, unde cei din "Solntevskaia" au interese mari. Chestiunea consta in aceea ca actualul presedinte al republicii, P. Lucinschi, ingrijorat de cresterea criminalitatii si de reducerea posibilitatii controlului asupra aparatului de stat, a hotarat sa reconstruiasca treptat schema relatiilor dintre ramurile puterii. Daca Lucinschi va putea realiza aceasta idee, situatia in republica s-ar redresa semnificativ. Lumea interlopa a acceptat provocarea si s-a starnit de-a binelea.
La "nunta" s-a hotarat sa fie intreprinse o serie de actiuni care ar face irealizabile planurile presedintelui. Au trecut insa cateva saptamani, dar nici un fel de intamplari extraordinare in Moldova asa si nu au avut loc. Si cei care erau la curent cu reuniunea erau tentati sa califice informatia in cauza drept un bluf. Prea nereal parea totul.
Dar, la sfarsitul lui septembrie, ministrul Afacerilor Interne al R. Moldova, sub pretextul, considerat de multi ca unul nascocit, il demite pe generalul Alexei, seful Departamentului pentru Combaterea Crimei Organizate. Alexei este un personaj aproape legendar in republica. Acum doi ani, el si colaboratorii sai au neutralizat banda lui Grisa Bulgari, pe seama careia erau 27 de omucideri. Generalul acumula cele mai operative informatii, tinea in maini firele mai multor anchete si chiar avea o influenta stabilizatoare asupra situatiei infractionale. El nu putea fi inlocuit cu cineva de acelasi nivel, mai ales ca, dupa demiterea lui, pe masa ministrului de Interne au depus cereri de demisie 37 de subordonati ai generalului Alexei. Anume pe acesti ofiteri si lucratori operativi se sprijinea toata lupta cu crima organizata din Moldova.
In parlament s-au facut auzite propuneri privind reformarea Ministerului Securitatii Nationale - a doua structura functionala (inca) succesoare de drept. In baza ministerului s-a propus crearea unei agentii de informatii. Si vocile in favoarea unei asemenea transformari se aud tot mai tare.
Daca aceasta se va intampla, vom putea afirma fara dubii ca criminalitatea internationala si-a croit deja drumul spre putere in republica. Iar faptul ca astazi aceasta poarta papion si are in buzunar mandatul de deputat nimic, in principiu, nu schimba.
(Dupa ziarul "Versia", Rusia)
Viitoarele politiste tin pasul cu baietii
Alexandru Ftomovici, seful Directiei energetica a primariei municipiului Chisinau
Politia ii rareste pe strainii care produc bauturi contrafacute
Levinson sta la puscarie si rade de noi
Situatia leului pare sa fie mentinuta fortat, de aceea nu este exclusa o noua depreciere a sa,
sustine presedintele "BCR Chisinau" SA, Mihai Hancu
Astazi, Sucursala Chisinau a Bancii Comerciale Romane (BCR) implineste un an de activitate. Mihai Hancu, presedintele "BCR Chisinau" SA, a mentionat ca, pe parcursul acestui an, BCR si-a consolidat pozitia si si-a confirmat prestigiul de cea mai puternica banca comerciala. La moment, Sucursala Chisinau deserveste peste 350 societati comerciale si detine primul loc la capitolul lichiditati, avand solvabilitatea cu un indiciu de peste 85 la suta, fata de 20 prevazute de legislatie.
Hancu a mentionat ca din momentul inaugurarii a tins spre dezvoltarea relatiilor cu Banca Nationala, cu Ministerul Finantelor. BCR a admis plasarea de capital in alte banci comerciale din Chisinau, in momente de criza ale acestora. BCR Chisinau a investit capital social in hartiile de valoare emise de stat in perioadele de criza. Au fost creditate mii de intreprideri mici si mijlocii, pentru a stimula cresterea productiei si a volumelor de export. Banca dispune de un sistem informational ultramodern pentru executarea operatiunilor si de un sistem avansat de securitate pentru sectorul tezaur al bancii, unde clientii isi pastreaza bunirile, corespondenta de pret sau bijuteriile.
La capitolul incoerente legislative, Mihai Hancu a mentionat cateva regulamente emise de BNM, care vizeaza majorarea capitalului social pentru toate bancile. El a remarcat ca aceasta este o hotarare importanta, dar trebuia sa fie aplicat un model separat pentru fiecare banca in parte. "Noi am venit cu un capital de 4,5 mln dolari si, datorita cursului galopant al dolarului si obligatiei de a converti aceasta suma in lei, am pierdut deja circa 2 mil de dolari", a specificat presedintele bancii. Cu toate acestea, BCR nu detine resurse atrase de la populatie sau de la alte banci, ci dimpotriva, investeste finante venite din afara republcii in economia locala. Desi BCR nu are datorii si nu simte oportunitatea majorarii capitalului social, va fi nevoita sa tripleze acest volum pana la sfarsitul anului 2000, in baza regulamentelor emise de BNM. Totusi, fondatorul, care este BCR Bucuresti, a luat deciziile de rigoare pentru a majora acest capital.
In prezent, a apreciat Hancu, situatia leului pare sa fie mentinuta fortat, deoarece pe piata se simte un deficit de valuta, de aceea o criza valutara ar putea cauza o noua depreciere a leului.
Alina Radu, FLUX
ŻŻŻŻŻŻŻŻŻŻ
Viitoarele politiste tin pasul cu baietii
Fetele care-si fac studiile la Colegiul de Politie (CP) au mai putin timp liber decat semenele lor. Paralel cu studiile, ele isi satisfac si serviciul militar.
Potrivit lui Mihai Ciubaciuc, maior de politie, sef al Statului Major al Colegiului de Politie, hotararea de a inmatricula fete la Colegiul de Politie a fost luata de guvernul republicii si MAI cu scopul de a pregati specialiste in domeniul serviciilor de cadre, pasapoarte, institutii penitenciare si vami. Un argument pentru pregatirea politistelor este si solicitarea lor in cazurile de perchezitionare a persoanelor de gen feminin.
In anul de studii 1998-99, la CP au fost inmatriculate 36 de domnisoare care au si format primul pluton de fete din istoria colegiului. Mai tarziu, ele au fost repartizate cate trei in alte plutoane, alaturi de colegii-baieti. Desi n-au fost cazate in cazarma, fetele sunt obligate sa se prezinte la CP la 7.30, pentru a se pregati de lectii. Cateva fete ne-au spus ca uneori ele incheie programul mult mai tarziu de ora 17.00 si asta le ingreuiaza pregatirea pentru urmatoarea zi. Ciubaciuc a tinut sa mentioneze ca asemenea cazuri fac exceptie, fetele fiind solicitate mult mai rar pentru a fi de serviciu, spre deosebire de baieti. "Regimul e regim, si de el trebuie sa tina cont fiecare dintre membrii colegiului, indiferent de sex", a mai adaugat Ciubaciuc.
Si normativele sportive stabilite pentru fete difera de cele pentru baieti, desi realizarea lor la nivel inalt e o conditie obligatorie pentru toti. Pregatirea fizica a fetelor e destul de importanta, fapt de care s-a tinut cont la inmatriculare. Colegiul se mandreste cu doua judocane, absolvente ale liceului sportiv. Una din ele, de o inaltime de 1,5 m, poate dobori in doi timpi si trei miscari un flacau de vreo 90 de kg. Fetele spun ca ar dori sa practice mai mult luptele corp la corp, ceea ce le-ar permite, in opinia lor, sa se descurce in situatii-limita. Cat priveste echipamentul militar si arma care cantaresc aproape 3 kilograme si jumatate, fetele spun ca aceasta nu e o grea povara pentru ele. Si nici la alergarile de 1 kilometru nu raman in urma.
Deoarece la Colegiul de Politie toti poarta pantaloni, cursantele duc dorul fustelor. Ele cred ca intr-o astfel de uniforma ar arata mai elegant, dar tot ele recunosc ca in fuste nu s-ar simti comod la efectuarea exercitiilor militare. Cat priveste machiajul, regulamentul militar permite doar mici "interventii cosmetice", de aceea la colegiu nici pomina de folosirea din plin a cosmeticii decorative. Fiindca, afirma colegii lor, viitoarele politiste sunt destul de simpatice.
Mariana Braguta, FLUX
ŻŻŻŻŻŻŻŻŻŻ
In perioada 14-21 octombrie, pe teritoriul republicii s-au comis 636 de infractiuni, dintre care 292 - in Chisinau. Au fost savarsite 2 omoruri, 1 viol, 11 talharii, 25 de jafuri, 147 de furturi, inclusiv 58 din apartamente, 13 rapiri de automobile, 24 accidente rutiere, 1 sinucidere. 5 persoane, dintre care 1 minor, au fost date disparute.
A fost omorat un taxist
La 20 octombrie, ora 7.45, in orasul Durlesti, intr-un taximetru a fost depistat cadavrul soferului in varsta de 30 de ani, cu semne de moarte violenta. Inainte de savarsirea crimei, victima a fost solicitata de doi tipi la o cafenea din sectorul Buiucani.
I-au furat dopurile si etichetele pentru falsificarea sampaniei
Tot la 20 octombrie, ora 20, pe soseaua Hancesti, in apropierea magazinului Titan, 5 necunoscuti l-au amenintat cu un pistol pe un tanar de 27 de ani, deposedandu-l de etichete si dopuri de pluta pentru inbutelierea sticlelor de sampanie, in valoare de 3 mii lei. Dupa atac infractorii au disparut cu un automobil de marca "Wolksvagen".
Nu destul ca l-au furat, dar si l-au torturat
In aceeasi zi, pe la 13, trei necunoscuti au patruns prin acces liber intr-un apartament de pe str. Burebista 42, unde au legat stapanul si l-au torturat cu ferul de calcat, apoi au sustras bunuri materiale in valoare de 25 mii de lei.
Sigilati bine usile
Tot miercuri, la ora 9, intr-un apartament de pe str. Trandafirilor 11/2, patru persoane necunoscute, folosind trusa de chei, au patruns in apartament si amenintandu-l pe feciorul stapanului, in varsta 17 ani, au furat bunuri materiale de 14 mii de lei.
Nu purtati bijuterii
In aceeasi zi, pe str. Toma Ciorba 1 din Chisinau, doi necunoscuti i-au luat cerceii si 3 lei unei tinere de 18 ani. In scurt timp politia a retinut un tanar de aceeasi varsta din Hancesti.
Rima Placinta, FLUX
ŻŻŻŻŻŻŻŻŻŻ
Alexandru Ftomovici, seful Directiei energetica a primariei municipiului Chisinau
"Din cauza celor care nu platesc, vor sta in frig si cei care platesc"
FLUX: Cand va incepe incalzirea blocurilor locative din municipiu?
A.F.: Incalzirea centralizata a blocurilor din municipiul Chisinau ar putea incepe la 1 noiembrie, ca si in anul trecut. Deocamdata, problema consta in aceea ca platile consumatorilor pentru apa calda, incalzire si gaze naturale, pentru prima jumatate a anului curent, raman neinsemnate, in timp ce datoriile capata proportii astronomice.
FLUX: Cine este in fruntea rauplatnicilor?
A.F.: Cetatenii de rand sunt vinovati de neachitarea a 80 la suta din platile pentru energia consumata. Impreuna cu agentii economici, municipiul are, de la inceputul acestui an, datorii in suma de 178 milioane de lei fata de "Termocom" si peste 100 milioane de lei fata de "Moldova-Gaz". Si pentru consumul de energie electrica chisinauenii abia de achita 30 la suta din cantitatea utilizata.
FLUX: Vor avea, totusi, caldura in casa cei care nu au cu ce sa plateasca pentru energia termica?
A.F.: Din cauza celor care nu platesc, vor sta in frig si cei care platesc. In prezent, intreprinderile municipale de gestionare a spatiului locativ examineaza posibilitatea deconectarii de la retea a blocurilor locatarii carora nu platesc cu regularitate pentru serviciile comunale. Desigur ca in fiecare bloc exista si oameni care platesc la timp pentru toate serviciile, de aceea ar trebui sa facem ceva ca ei sa nu sufere.
FLUX: Cat este de mare riscul deconectarii de la reteaua termica a intregului oras?
A.F.: Acumularea continua a datoriilor nu va conduce la nimic bun. Deoarece municipiul Chisinau are datorii prea mari fata de Retelele electrice, incalzirea ar putea fi oprita in toiul iernii. De aceea, ne gandim la crearea unor rezerve suficiente de pacura, care ar putea acoperi necesitatile in perioada rece a anului. Dar si achizitionarea pacurii este o problema. Mai intai, pentru ca acest produs s-a scumpit de la 80 de dolari pentru o tona in vara curenta, pana la 100 dolari tona acum. Iar agentii economici, care se angajeaza sa achizitioneze pacura pentru municipiul Chisinau, solicita efectuarea imediata a platilor, ceea ce este imposibil in actualele conditii economice. Deocamdata, doar una din centralele termice din Chisinau are anumite rezerve de pacura. Pentru o siguranta mai mare, insa, e nevoie de cateva mii de tone. Cu toate acestea, zilnic, responsabilii din ramura fac eforturi pentru pregatirea retelelor de incalzire termica si punerea lor in functiune. In ultimele doua zile populatia a inceput sa foloseasca in proportii deosebit de mari aparate electrice. Astfel, in loc de 2-3 milioane kWh, cat se consuma zilnic in municipiul Chisinau, acum se consuma cate 4-5 milioane kWh, ceea ce poate provoca o adevarata criza energetica.
FLUX: Chisinauenii ar putea spera la niste tarife mai mici?
A.F.: Micsorarea tarifelor este posibila. Dupa finalizarea fuziunii intreprinderilor prestatoare de servicii in domeniul energiei termice, problema elaborarii de tarife speciale pentru municipiul Chisinau va fi printre primele pe ordinea de zi. Se stie ca energia termica produsa la Chisinau este cea mai ieftina, de aceea unificarea tarifelor pentru intreaga republica este inconvenabila pentru locuitorii municipiului. Calcularea corecta a tarifelor pentru Chisinau ar conduce la o micsorare a lor, ceea ce ar putea asigura o mai buna disciplina in ceea ce priveste achitarea pentru serviciile prestate.
A dialogat Alina Radu, FLUX
ŻŻŻŻŻŻŻŻŻŻ
REPUBLICA FARA FRONTIERE LA EST
Politia ii rareste pe strainii care produc bauturi contrafacute
La 30 septembrie, lucratorii Directiei politiei economico-financiare din cadrul MAI i-au retinut in flagrant pe patronii unei sectii clandestine de fabricare a bauturilor alcoolice contrafacute. Cei doi sunt cetateni armeni - Camo Pogosean, anul nasterii 1970, si Ghenry Sojoean, nascut in 1967. Cercetarile politiei probeaza ca etichetele si marcile de acciz, necesare la imbutelierea lichiorului si a votcai, armenii le procurau de la unele inspectorate fiscale din republica, de la fabrici de vin si de la agenti economici care presteaza servicii tipar-color.
Alina Anghel, FLUX
Potrivit afirmatiilor lui Gheorghe Movileanu, inspector superior la MAI, cazul retinerii de catre politie a unor caucazieni, implicati in producerea baturuilor alcoolice contrafacute, este primul din anul curent. De regula, majoritatea armenilor, azerilor, turcilor sau curzilor, aflati cu traiul la Chisinau, fac aici "negot", cumparand la preturi scazute tot felul de produse pe care le comercializeaza ulterior la un pret mai ridicat. Gh. Movileanu a precizat insa ca in ultimele luni, in special dupa operatiunile "Musafir", un numar mare de cetateni, reprezentanti ai acestor nationalitati, au parasit Moldova.
C. Pogosean si Gh. Sojoean, ambii sositi din Erevan, dar stabiliti la Chisinau deja de 4 ani, se aflau in vizorul politiei de mai bine de trei luni. Din cauza schimbarii dese a locului unde produceau si imbuteliau bauturile contrafacute, retinerea celor doi armeni era insa problematica. Totusi, de o luna si jumatate, Pogosean si Sojoean inchiriau sura din spatele casei, proprietate a pensionarului Ion Goncear, domiciliat pe strada Podul de flori, 7, angajand in ajutor si 5 minori din Moldova, printre care era si o tanara insarcinata. Politia spune ca cei 5 moldoveni erau remunerati zilnic cu cate 10 lei, adapostul lor de noapte fiind tot sura pensionarului.
Lichior si votca de doua ori mai ieftine
Ion Movileanu ne-a declarat ca in momentul retinerii suspectii incarcau 2.700 de sticle cu lichior, in valoare totala de 9.300 lei. Potrivit unor investigatii prealabile, cei doi armeni fabricau bauturi falsificate, in conditii antisanitare, de o jumatate de an. In urma unor estimari, s-a constatat ca prejudiciul total, adus de catre cei doi cetateni armeni intreprinderilor din domeniu din Moldova, este de circa 150 mii lei.
Astfel, pretul unei sticle de lichior si al unei sticle de votca, produse de ei, era de 4,50 si, respectiv, de 5 lei - de doua ori mai ieftin decat pretul adevarat al acestor bauturi. Politia detine probe care confirma ca etichetele si timbrele de acciz, necesare pentru imbutelierea lichidului, armenii le cumparau de la unele inspectorate fiscale, fabrici de vin, intreprinderi de tipar-color. Movileanu a adaugat ca marfa era comercializata, in majoritatea cazurilor, in orasele Balti si Tiraspol, trecerea frontierei peste Nistru fiind posibila ca urmare a mituirii de catre acestia a unor lucratori ai posturilor vamale.
Impotriva celor doi cetateni straini au fost intentate dosare penale in baza art. 158, Cod Penal, ei riscand o privatiune de libertate de la 3 pana la 7 ani.
Ion Diaconu, seful Directiei combaterea crimelor economico-financiare, ne-a informat ca, pe parcursul acestui an, politia economica a descoperit peste 25 de sectii clandestine de imbuteliere a bauturilor alcoolice. Totusi, lucratorii politiei afirma ca in ultimul timp numarul cazurilor de fabricare a baturilor spirtoase contrafacute este in descrestere. In prezent, loturile de bauturi falsificate se vand, in mare, la periferiile orasului, la pietele en gros sau, in general, sunt exportate ilegal peste hotarele republicii.
ŻŻŻŻŻŻŻŻŻŻ
Levinson sta la puscarie si rade de noi
Timp de 2 ani Igor Levinson, proprietarul intreprinderii individuale "Levinson-sofit", prin escrocherie si abuz de incredere, a jecmanit vreo 800 de persoane si s-a capatuit cu 11 milioane de lei. Desi politia i-a dat de urma, el reusise intre timp sa doseasca "roadele muncii" sale. Pagubasii pierd timpul acum prin judecati si il blestema pe Levinson.
Natalia Costas, FLUX
Valentin Linte ne-a pasit ieri pragul redactiei, dupa ce, timp de 2 ani, a apelat zadarnic la mai multe instante judiciare si chiar la parlament si presedintie in speranta de a a-si recupera cei 7 mii de dolari, care i-a depus, in martie 1997, la Compania comercial-financiara "Levinson-sofit".
Acum 2 ani, el urma sa suporte o operatie pe cord la o clinica din Kiev. A fost anuntat din timp ca pentru aceasta va avea nevoie de vreo 7 mii de dolari. A vandut ce a agonisit o viata, a imprumutat de la fiu si a adunat suma necesara. Dar pana la internare trebuia sa mai astepte. Pentru a pastra banii in siguranta, Linte a hotarat sa deschida un depozit la banca. Sfatuit de cateva persoane, el i-a investit in Compania "Levinson-sofit", despre care se zvonea ca ofera o dobanda mare. Peste o jumatate de an, cand trebuia sa mearga la operatie, Linte a cerut rambursarea banilor cu conditia de a achita amenda pentru ridicarea banilor inainte de termen. Levinson l-a respins categoric.
La cel sarac nici boii nu trag
"Judecatoria sectorului Rascani, unde m-am adresat dupa dreptate, mi-a dat castig de cauza la 14 august 1997, dar banii nu i-am mai vazut nici pana in ziua de azi, pe motiv ca Levinson nu detine nici un bun material. Din aceasta cauza, ma urasc copiii, nu am liniste in casa si intelegere cu rudele", ne-a mai spus Valentin Linte. In asteptarea banilor, el a suportat doua atacuri de cord. "Din cauza tergiversarii indeplinirii hotararii judecatii, Levinson a reusit sa-si instraineze bunurile. Eu banuiesc ca el a avut o intelegere cu judecatorul, pentru ca, altfel, nu inteleg cum a putut dosi o asemenea avere in timp ce se afla in inchisoare".
Valentin Linte nu e singurul deponent inselat. Celelalte 800 de persoane care s-au pomenit in situatie similara au format si un comitet al deponentilor inselati. In mare parte, acestia sunt batrani creduli care i-au incredintat lui Levinson banii stransi pentru moarte, in speranta de a mai adavasi ceva.
Potrivit lui Vasile Ceclu, ajutor de procuror al sectorului Rascani, din Chisinau, Levinson reusise sa atraga mai multi deponenti cu ajutorul unei masive campanii publicitare. Drept momeala, servea promisiunea ca dobanzile vor fi mari si vor fi platite lunar. La inceput, asa se intampla, dar degraba el a insistat ca deponentii sa nu-si ridice dobanda, dar s-o depoziteze si, astfel, vor avea un profit mai mare. Sigur ca deponentii au fost trasi pe sfoara si nu s-au ales nici cu dobanda, dar nici banii nu i-au mai vazut. Levinson si-a extins activitatea, fiind convins ca a descoperit "gaina cu oua de aur", pana cand deponentii l-au actionat in judecata.
Escrocul a stiut cum sa-si salveze chiar si averea sechestrata
La 1 august 1997, judecatoria sectorului Rascani a intentat un dosar penal pe cazul lui Levinson. La momentul intentarii, Levinson nu dispunea de nici o avere personala. Toate bunurile erau inregistrate pe numele fiicei sale, O. Savina. Pe parcursul anchetei, s-a stabilit ca, pe langa sustragerea averii din proprietatea privata, el mai este invinuit si de delapidarea bunurilor sechestrate. Vorba e ca, la 30 iulie 1997, conform unei hotarari a judecatoriei sectorului Rascani, a fost pus sechestru pe averea companiei, in baza numeroaselor petitii ale deponentilor inselati. Dar Levinson s-a aratat mai dibaci si a reusit sa delapideze o parte din avere (automobile, aparataj tehnic).
Ulterior, s-a stabilit ca Levinson are 2 antecedente penale, pentru practicarea ilegala a activitatii de intreprinzator. Dar atunci a scapat doar cu niste amenzi simbolice si i-a fost interzis sa mai practice activitati bancare. Dar el a continuat sa activeze fara licenta pe care o da Banca Nationala.
Acum, Levinson sustine ca, daca va fi eliberat din detentie, el va munci si va intoarce banii deponentilor.
Natalia Mardari, consultant juridic la Comitetul Helsinki pentru Drepturile Omului din R. Moldova, ne-a spus ca, in baza Constitutiei, hotararea judecatii de a i se rambursa lui Linte suma de bani depusa la intreprinderea individuala a lui Levinson, trebuie sa fie indeplinita obligatoriu. Dar problema e ca in contul companiei nu exista nici un ban. Fiind aceasta o intreprindere individuala, Levinson trebuie sa achite banii din averea proprie. Levinson s-a protejat. De vina este legislatia, care nu prevede un mecanism de rambursare a datoriei in cazul in care beneficiarul de credite nu-si poate onora obligatiile. Statul, prin organele sale juridice, se face raspunzator de faptul ca au fost delapidate bunurile sechestrate. In prezent, sunt prregatite materialele pe cazul lui Valentin Linte. Ele vor fi inaintate spre examinare la Curtea Europeana pentru Drepturile Omului.
Zilele filmului romanesc la Chisinau
Zilele filmului romanesc la Chisinau
Astazi, cu proiectia filmului "S-a furat o bomba" (Casa cineastilor, str. Alexandru cel Bun, 18), turnat de remarcabilul regizor roman Ion Popesco-Gopo, se sfarsesc zilele filmului romanesc la Chisinau.
Miercuri, 20 octombrie, in cadrul acestui eveniment cultural de anvergura, cinematograful "Odeon" a gazduit premiera absoluta a ultimei pelicule, realizate de celebrul regizor Sergiu Nicolaescu, filmul "Triunghiul mortii". Pelicula evoca anul 1917, crucial pentru poporul roman, "an care a demonstrat adversarilor si prietenilor ca armata romana desi invinsa si dezorganizata era hotarata sa lupte pana la ultima suflare in apararea pamantului strabun". Despre acest film, autorul lui mai spune ca este o victorie a cinematografiei nationale.
Ieri, publicul cinefil din Chisinau a mai avut prilejul sa vizioneze o pelicula semnata de Sergiu Nicolaescu, filmul "Oglinda", realizat in anul 1994, avandu-l ca protagonist pe insusi regizorul peliculei. Subiectul filmului nareaza despre lovitura de stat din Romania de la 23 august 1944 si abdicarea regelui Mihai.
Desfasurarea la Chisinau a zilelor filmului romanesc a coincis fericit cu redeschiderea, tot la 20 octombrie, intr-o conceptie noua si modernizata, a cinematografului "Odeon". Potrivit lui Valentin Todercan, directorul Studioului "Moldova-film", fosta sala albastra a edificiului a fost renovata intr-un timp record - ceva mai mult de trei luni, pentru reconstructia cinematografului fiind necesar circa un milion de lei.
Alina Anghel, FLUX
ŻŻŻŻŻŻŻŻŻŻ
Noi, mioritici?
Eugen Lungu pentru FLUX
Dupa o perioada de paseista induiosare de tolstoismil avant la lettre al ciobanului mioritic alte condeie, care subliniasera scrupulos citate din Nietzsche, s-au revoltat impotriva blegiei baciului cu oi multe, dar fara ghioaga. Superbia frenetica a tinerilor interbelici facuse din sacralul mioritic un cuvant de ocara. Nu numai ei gandeau asa. Pun acum pe rol un citat din Jurnalul unui jurnalist fara jurnal de I. D. Sarbu: "Am ras, prin 1942, cand bravul nostru profesor de "educatia natiunii" [Onisifor Ghibu] si-a ridicat glasul, ex catedra, impotriva cultului filozofic ce incepea - de la Blaga cetire - a se face baladei Miorita. De ce sa ridicam in slava, zicea Ghibu, o oarecare creatie populara ce nu ar trebui sa ne reprezinte emblematic: o crima intre "frati". Doi romani - din invidie, rautate sau prostie - il ucid pe al treilea: numai pentru ca are oi mai multe, mandre si cornute. Si acest frate mai mic, in loc sa se apere, sa puna mana pe ciomag, se lamenteaza resemnat, pregatindu-se de moarte ca pentru o nunta cosmica. Stupid, chiar daca e frumos din punct de vedere literar. Stupid si absurd, vitupera seful Catedrei Pedagogie.
Cu Radu Stanca si Ion Oana, trantind zgomotos capacele bancilor noastre (sala I a Fac. de Drept), am iesit demonstrativ din sala de curs. Pe loc ne-am dus la Blaga si - revoltati - i-am spus tot ce a spus Ghibu. Blaga nu parea deloc incantat de para noastra, se intrista, cazand intr-o lunga tacere. Tarziu de tot ne-a spus doar atat: - "are si Ghibu dreptate!" Blaga, care poetizase si teoretizase spatiul mioritic se vedea obligat sa adauge resemnat ca balada "este o profetie, o metafora de eschatologie valaha: se prezice in ea moartea satului romanesc. Cei doi ciobani haini (caini) ucid sufletul poporului nostru - caci numai sufletul e fara de aparare, Ghibu a presimtit, vom pieri de mana noastra, ne vom ucide noi intre noi..."
Astea sunt datele problemei. Acum sa le reexaminam. In exegetica baladei s-a mers pe ideea ca ciobanul mioritic e bland, e tolstoist ca factura (nu se impotriveste raului prin rau), accepta senin fatalitatea sortii si alte giumbuslucuri din astea. Poeticescul mioritic echivala, prin urmare, cu supus, tolerant, nezlobiv (va aduceti aminte cu cine asocia cronicarul acest epitet singular in limba? exact, cu oaia!) s.a.m.d., s.a.m.d. Prin marcotaj cultural balada a dat apoi in mit. Mitul a concrescut cu alt mit altoit pe primul: adicatelea, asa suntem noi: blanzi, nu atingem pe nimeni nici cu o floare, nu ravnim ce-i al altuia, nu suntem vindicativi si rai si tot asa pana am facut din Miorita o oglinda cosmica in care ne vedem senini si drepti, si pozitivi, ca tracii din prima parte, doar prima, cea indragita de istoricii nostri, a citatului din Herodot. Mioritic a ajuns echivalent cu nezlobivitatea (daca-mi permiteti substantivul) noastra.
Cand istoria a inceput a ne calari voiniceste, dand cu pinteni de fier in noi, minti mult mai putin lirice, dar ceva mai lucide au realizat ca aceasta autocontemplare in mioritism are ceva sinucigas in ea. Taciturnul Sadoveanu, care tinea totdeauna o pusca in casa, se vedea somat de o genealogie ancestrala sa corijeze mitul. Barbata Vitoria Lipan desfide vechiul demers, rescriindu-i finalul cu baltagul. Altii (vezi primul citat) dezavueaza mitul, spargand oglinda si mutand conceptul sacramental (mioritic) de la polul plus la polul minus, spulberandu-i aura si suprimandu-i efectul hipnotic.
Nici nu era nevoie. Caci mitul se autodezavueaza, in primul rand, ca simplu subiect literar, in al doilea rand, ca adevar istoric.
Daca ne scoatem de pe ochi vechile bandaje exegetice si privim ceva mai treaz conflictul din balada vom vedea ca raportul statistic dintre antimioritici si mioritici e de 2:1. Or, Ungurean si Vrancean, antimioritici convinsi, nu sunt veniti de pe aiurea ci sunt fratii de neam ai mioriticului baci ortoman. Repet - 2:1, daca admitem ca oaia e oaie, un adevar pe dos. Elementar, statistic trebuie sa ne cautam in majoritatea negativa si nu in minoritatea pozitiva. Mitul interpretativ inversase nitel lucrurile. Dar, ma rog, sa lasam abacul statisticii si sa nu periclitam prin ea logica artistica, caci frumoasa minciuna a artei are legile ei. Eterice si ades funambulesti, dar legi. Sa mergem la adevarul istoric. Luate la intamplare, pagini din Ureche, Costin sau Neculce, mustind de conflicte fratricide, probeaza oricand ca "vocatia" mioritica pe care ne-am plasmuit-o nu e decat o imagerie baladesca si ca fluierasul de soc e doar o metafora intr-o istorie care s-a scris cu spada nu mai putin decat la vecinii nostri de geografie. Nici nu ma simt macar obligat sa vin cu exemple in acest sens. E destul sa pomenesc doar de nunta de la Rauseni (deloc mioritica!), unde Petru Aron ii zbura "frateste" capul lui Bogdan II, tatal lui Stefan, viitor Mare si viitor Sfant, care punea oarecare ordine, sangeroasa ce-i drept, in familie, ca sa ajunga la tron: il urmareste pe Petru pana in panzele albe. Caci cum scrie la letopiset Sfantul era "om razboinic si deapururea tragandu-l inima spre varsari de sange". Sa va mai amintesc de hobby-ul sau de pe la ospete, bine cunoscut prin grija lui Ureche? Dar hecatomba lui Alexandru Lapusneanu cat "mioritism" are? Cine mai vrea exemple sa deschida cronicile. Sau, ca o acolada spre modernitate, sa priveasca faptul divers la PRO TV.
Din pacate istoria s-a dezvoltat mai mult dupa cinicul precept al lui Nietzsche - vointa de putere - si nu dupa tolerantul model al contelui Tolstoi - nu te impotrivi raului prin rau. Chiar civilizatia greaca, care ne da cuvantul democratie si a ingemanat pentru prima data ideea de adevar cu cea de frumos, a iesit mai mult de sub coiful lui Pericle decat din sulurile Republicii sau Metafizicii. Istoricul William McNeill in Ascensiunea Occidentului: o istorie a comunitatii umane fundamenteaza ideea ca falanga de hopliti greci a instaurat cetatea, polisul si deci civilizatia.
Ideea lui Blaga ca balada profeteste "moartea satului romanesc" poate fi inteleasa doar in sensul ca e vorba de o moarte etica a matricei unde se naste vesnicia, de o prabusire a valorilor morale (N. Steinhardt). (Altfel ar trebui sa intelegem ca Ungurean si Vrancean au doar vile "la tera", iar viza de resedinta li-i la oras sau auirea.) Si ca - aici e sensul sensurilor - "vom pieri de mana noastra, ne vom ucide noi intre noi", afirmatie care te dezintegreaza in toate planurile si e imposibil (sau inutil?) de comentat.
Cu alte cuvinte, mamaliga ne explodeaza doar sub piciorul strainului, iar pentru ai sai este impanata pe tot perimetrul cu detonatoare.
Noi, mioritici?
Haida de!
ŻŻŻŻŻŻŻŻŻŻ
Metafora postmoderna
Vasile Garnet pentru FLUX
Poet delicat, cu un deosebit cult pentru expresia frumoasa, calofila, care il destinge in peisajul poeziei romane de astazi, Arcadie Suceveanu ramane un fidel slujitor al metaforei si in noua sa carte de versuri intitulata Marul indragostit de vierme (Editura Augusta, Timisoara, 1999). Metaforele acestui volum au insa o usor descifrabila grafie postmoderna, caracteristica ce semnaleaza o schimbare, in opinia mea, in felul de a scrie al autorului "Arhivelor Golgotei". Inzestrat cu un potential creator inepuizabil, sensibil si receptiv la evolutiile poeziei, Arcadie Suceveanu se racordeaza rapid, cu un efort abia sesizabil, la o noua sensibilitate poetica, postmoderna, cu care a cochetat in multe din cartile publicate pana acum. Formula de creatie din acest recent volum al sau semnaleaza, cred, o noua varsta poetica a lui Arcadie Suceveanu, una in care intra constient si firesc, ca o implinire pentru care au existat destule premise si disponibilitati. Dar, ca orice poet adevarat, Suceveanu nu accepta discursul postmodern doar dintr-un snobism al sincronizarii, ci il trece printr-un filtru al exigentei sale, masurandu-l - usor nostalgic si cu destule irizari ironice pe alocuri - cu discursul din totdeauna al marii poezii. Dintr-o confruntare (in planul ideii) cu modelul poetic postmodernist, "invadator si insidios" - cum ar spune cei intepeniti intr-un mioritism pagubos, rezulta un exceptional poem care se constituie, la randul sau, intr-un veritabil model al noii poetici: "Pentru a supravietui ca poet/ la sfarsitul secolului XX/ trebuie sa fii profund antiliric/ ori sa faci ceva trasnit de tot/ de exemplu, sa-ti cumperi o ghilotina// Numai asa, capul iti va sari/ tot mai spectaculos in poeme/ sangele scurs se va inchega intr-un text/ rosu postmodernist// Ajuns ruda apropiata cu revolutia franceza/ poate vei putea castiga ingaduinta/ generatiilor tinere// (nu uita sa le spui de trei ori pe zi/ ca oul de sub limba lor e chiar oul lui Columb)/ si astfel te vei putea vindeca definitiv/ de romantismul tau desuet/ de nociva floare albastra a lui Novalis/ care de atata timp impiedica noua arta/ sa se dezvolte..." (Manualul batranului neofit). Fascinat de mirajul imbinarii cuvintelor, autorul se lasa cucerit de propriul discurs. Tonul iacovin si ironia amara fac treptat loc unei impacari, iar pe suprafata bine polisata a poemului el se recunoaste intr-o noua infatisare: "...Asa va fi bine. Va fi tot mai bine/ Ghilotina va lucra necontenit/ tu iti vei uita trecutul ca pe o valiza in statia de tramvai/ iti vei alcatui din nou fata/ fara mila vei ascuti cu inima cutitele/ plin de speranta vei astepta/ resurectia sangelui pe lama albastra" (Ibidem).
Si-n aceasta carte regasim multe din caracteristicile emblematice ale poeziei lui Arcadie Suceveanu. Intai, te fascineaza un anume ceremonial - personalizat - al rostirii poetice, care imprima eleganta, as spune chiar o patina nobila versurilor. Ai impresia ca Arcadie Suceveanu poate usor poetiza, incarcand de solemnitate, orice subiect, cat de prozaic si tern ar fi acesta. Metaforele curg - a adevarata industrie - intr-un flux continuu, invadand pur si simplu pagina. Disponibilitatea aceasta de-a dreptul uimitoare de a fictiona si de a construi parabole este sustinuta de o cultura pe masura. Ea ii permite lui Arcadie Suceveanu sa practice un joc al ironiei si al grotescului pe mai multe registre, o indeletnicire nu la indemana oricui. Remarcabila este si o simultaneitate a planurilor narative, un baroc al expresiei care copleseste prin forta sa. Declansate de un artificiu al imaginatiei, versurile lui Arcadie Suceveanu ajung intotdeauna sa penetreze realul: "Flamand, am mancat din painea piramidelor/ insetat, am baut lapte de capra/ si lapte mort de eclipsa/ Mainile mele au stat la aceeasi masa/ cu axiomele - dar nu,/ nicaieri n-am putut afla sensul...// Fericirea n-am putut s-o culeg/ decat de pe buzele filozofilor/ din toate ah! n-am putut sa extrag/ decat aurul intunecat al Nimicului" (Aurul intunecat al nimicului). Sau: "...Naufragiul m-a facut in sfarsit fericit:/ proprietar al unei insule inchise intre patru pereti/ (pustie dar cu comoditati: baie, bucatarie, WC)/ ajuns un Robinson confuz/ mulgand capra de var a tavanului/ de parte de mila publica - imi cultiv in palma orezul si singuratatea/ seara valurile generoase imi aduc la tarm/ biblioteci de scoici si languste/ dimineata imi tiparesc pe coji de portocale ziarul/ ignorand cifrele, vestile, pasta de dinti si prezervativele/ impacat si fericit - fara sa aprind focuri pe tarm/ fara sa mai astept semne, scrisori/ dispus sa incep a-mi scrie/ cu degetul pe valuri/ viata din nou" (Robinson Crusoe).
Volumul de versuri Marul indragostit de vierme, incarcat de viziuni complexe, dar si de grave si frumoase gratuitati - materia prima din totdeauna a unei poezii mature, constienta de valoarea sa, il recomanda pe Arcadie Suceveanu drept un poet intr-o excelenta forma de creatie. El se simte destul de confortabil in paradigma postmoderna, dar nu uita sa ofere respectuos o scurta privire si celorlalte varste ale poeziei.
In finalul acestei scurte prezentari, as vrea sa remarc grafica inconfundabila, de mare virtuozitate tehnica a lui Ion Severin, care ilustreaza acest volum, completandu-l armonios.
ŻŻŻŻŻŻŻŻŻŻ
La inchiderea editiei
Em. Galaicu-Paun pentru FLUX
An al jubileelor (de la 50 de ani impliniti de o seama de scriitori la 500 de ani de la prima atestare documentara a localitatii Soroca si 640 de ani de la legendara descalecare a Moldovei), 1999 mai inseamna si 10 ani de la trecerea limbii noastre de la "neostenita chirilita" la "crinii latinesti", adevarata "cezura transcedentala" pentru literatura (pe-atunci sovietica) moldoveneasca. Nu ca ne-a venit s-o punem (inca) de-o aniversare, mai curand dorim sa vedem/sa aratam schimbarea la fata a literelor basarabene in primul deceniu de romanism declarat. Altfel zis, dupa articolul cu valoare de manifest "Ce vor scriitorii?", a cam venit timpul sa se raspunda prin "Ce pot scriitorii". Asa, ca pentru a ilustra frumosul distih: "Sa vrei pin' la o mie/ Sa poti pin' la o suta"... Asadar,
a) pe plan profesional: daca exista o schimbare la fata a literelor moldave - si exista! -, aceasta se traduce prin sincronizarea din mers cu procesul literar din Romania (comparatia cu perioada interbelica e justificata doar pe jumatate: mai intai ca intre 1918 si 1940 Basarabia era trup din trupul tarii, ceea ce inlesnea circulatia ideilor si oamenilor - de ex., chisinauianul George Meniuc scrie si publica la Bucuresti, bucuresteanul Alexandru Robot scrie si publica la Chisinau; apoi ca, dupa un veac de administratie tarista, procesul de integrare, inclusiv culturala, a Basarabiei interbelice decurgea mult mai lent - suficient sa ne amintim ca cea mai importanta revista a timpului, "Viata Basarabiei", pleda pentru un soi de "regionalism cultural"). Odata cazuta frontiera... lingvistica (adevarat zid berlinez intre frati, alfabetul chirilic!), cutia de rezonanta a scrisului nostru se mareste pana la dimensiunile unei literaturi europene, ceea ce ii determina pe unii condeieri sa insuseasca noi tehnici si modalitati de expresie (nu neaparat postmoderniste, dupa cum lasa sa se inteleaga acad. M. Cimpoi in O istorie deschisa...), si-i face pe alti condeieri sa se mobilizeze intru apararea "piciorului de plai" de invazia "europenilor". Banala "lupta dintre generatii" se transforma la noi intr-o confruntare de mentalitati. Sincronisti si protocronisti. Nimic nou sub soare: a se vedea dosarul de presa al polemicii din perioada de dupa "tezele din iulie 71" ale lui Ceausescu: multe nume care pledau atunci cauza protocronismului ingroasa astazi randurile PRM-ului, PSM-ului si ale altor partide de extrema stanga. In ce ne priveste, optiunea intre doua "isme" inseamna mai mult decat o optiune estetica. Alegem intre doua sisteme de referinta. Basarabia e ca si pantoful Cenusaresei: cand l-a incaltat (mai exact - l-a calcat in picioare) Rusia Sovietica, protocronistii nostri de azi (pilonii literaturii sovietice moldovenesti de ieri) fie ca s-au grabit sa slaveasca in poeme si romane minunata potrivire (majoritatea), fie ca s-au prefacut ca nu-i strange (intr-adevar, cum sa-i stranga), cand editau aproape anual la Moscova volume peste volume, capitala URSS-ului fiind totodata placa turnanta catre editurile tarilor socialiste si nu numai); astazi, cand se incearca o potrivire a Basarabiei culturale pe picior romanesc (si, implicit, european), aceiasi protocronisti fie cheama in trecut (se pare ca nu-i sperie ca anume metoda traditionalista a fost imbratisata cu atata ardoare si gelozie de defunctul realism socialist), fie bat pasul pe loc, ca pentru a pregati locul de intemeiere a unei literaturi moldovenesti independente (incercarea atat de tenace de a-i plasa bustul lui Andrei Lupan pe Aleea Clasicilor din Chisinau). Ca viitorul apartine sincronistilor, o demonstreaza chiar prezentul: majoritatea poetilor basarabeni intrati in cele cateva importante antologii scoase in ultimii ani in tara - O mie si una de poezii romanesti de Laurentiu Ulici, DU Style, 1997, Antologia poeziei romanesti culte de Florin Sindrilaru, Teora, 1998, Poezia romana actuala. O antologie comentata de Marin Mincu, Pontica, 1998, Antologia poeziei romane de la origini pana azi, Paralela 45, 1998 s.a. - sunt perfect sincronizati cu procesul literar romanesc.
b) pe plan social: frustrati, majoritatea, ca profesionisti ai scrisului, poetii au intrat in politica. Cei care in '89 formau un front unic, vorbind de la aceeasi tribuna in Piata Marii Adunari Nationale, astazi reprezinta, practic, tot spectrul politic: de la comunistii ortodocsi ai lui Vl. Voronin la nationalistii extremisti ai lui Corneliu Vadim Tudor. Randunica, Cocosul, Furnica, Acvila, Albina s.a.m.d., iata noile blazoane ale literatilor de azi. Atunci cand nu sunt chiar lideri de partid (PFD), glasul lor anevoie poate fi deslusit din corul democratic: se stie, scriitorii sunt buni doar in perioada campaniilor electorale. O subspecie noua de creatie colectiva a aparut in ultimul deceniu: scrisorile/apelurile unui grup de intelectuali intru sustinerea cutarui sau cutarui candidat, partid, referendum etc. Spre deosebire de folclorul autentic, numele semnatarilor sunt bine cunoscute. Aceleasi nomina...
"Atunci retragerea in turnul de fildes?", ne va intreba cititorul impartial. Incercand sa-i raspundem cat mai exact, acum, in anul Goethe, am dat de aceasta nota din Convorbiri cu Goethe de J.P. Eckermann, datata "martie 1832" - cu limba de moarte Goethe spune: "De indata ce un poet vrea sa se afirme pe taram politic trebuie sa se daruiasca unui partid. Trebuie sa zica ramas bun spiritului sau independent si privirii sale nepartinitoare, tragandu-si peste urechi tichia marginirii si a mintii oarbe. Poetul trebuie sa-si iubeasca patria in calitatea lui de om si de cetatean; dar patria posibilitatilor si activitatilor sale poetice e cuprinsa de notiunile Binelui, Nobilului si Frumosului, si aceasta in sensul lor pur, neconditionate si nelegate de vreo provincie sau de vreo tara anumita, notiuni carora le da forma poetica in orice parte a lumii s-ar afla ele".
Are cineva ceva de reprosat?
ŻŻŻŻŻŻŻŻŻŻ
Fluxul curent al literaturii
Iurie Bodrug pentru FLUX
Literatura nu mai este de mult o treaba a societatii, cel putin, aici, la noi. Nu mai e nevoie de literatura, asa se crede, desi nu prea multi (demnitari) o spun deschis. Si ne merge din ce in ce mai rau. Cei care au trecut de socul libertatii au de infruntat acum "splendorile" unei oranduiri primitive de consum. Lucrurile sunt din cale afara prost asezate, degradeaza in continuu si nu se face mai nimic pentru a schimba ceva. Prezentul terifiant nu inspira multe sperante pentru viitor. Omul de litere se intreaba aproape retoric, de ce mai scrie in acest haos ideatic, indeletnicirea lui pare o afacere deloc rentabila care il condamna la foame, dar literatura, asa cum e, agonizand pe unele segmente, n-a murit, si nu va muri atata timp cat el, scriitorul, inca mai scrie. Mobilul edificarii unei punti catre un public oarecare rezida in nevoia scriitorului de "comuniune spirituala" si in dorinta acestuia de a transmite cuiva mesajul sau.
In situatia in care revistele de cultura apar tot mai rar, unele dintre ele suprimandu-si activitatea, editarea unei pagini de cultura literara intr-un saptamanal de larga audienta cum este FLUXUL, este mai mult decat oportuna, e necesara. Nu stiu din care considerente, dar publicatiile saptamanale din Basarabia au cam neglijat problema in cauza. Atunci cand de fapt, tocmai in domeniul culturii noi am mai putea da ceva, am mai putea excela, scotand la suprafata si propulsand cateva personalitati de certa vocatie. Daca tinem cont de marasmul cotidian ce ne impresoara, aparitia unei pagini literare e un act de cultura.
In aceasta pagina ne propunem sa urmarim indeaproape fenomenul literar si sa punem la curent cititorul cu evolutia miscarilor artistice in voga, precum si cu cele mai importante evenimente culturale. In prim-plan va fi scoasa literatura care se scrie acum si care urmeaza sa ajunga la public si, eventual, sa-l cucereasca. Obiectivul nostru este suscitarea interesului pentru lectura si depasirea crizei de audienta prin care trec majoritatea publicatiilor de profil.
Cu toate acestea, o selectie axiologica a operelor literare, insotita de un comentariu competent, ce vine sa recomande cartea care merita sa fie citita si care nu, va inlesni evaluarea corecta a produsului literar. Vom sustine valoarea autentica acolo unde ea se manifesta si, totodata, vom semnala si vom inlatura surogatul literar.
Sigur, nu vom reusi sa satisfacem gusturile si vanitatile tuturor categoriilor de cititori, in schimb, vom aborda multiplele teme de reflectie intr-un limbaj clar si inteligibil oricui are o minima pregatire in domeniu.
Oricum, literatura merge inainte, chiar daca la noi saltul calitativ se lasa inca asteptat, functioneaza totusi un mecanism interior de autoreglare al literaturii, caci s-au modificat esential de-a lungul anilor unele notiuni consacrate: revizuirea codului literar, spectaculoasele rasturnari epistemologice si reformularea insasi a ideii de literatura. Alte modele de literatura vin sa ia locul si aceasta provocare e o stare de spirit revendicata de catre generatiile mai tinere de scriitori, iar trecerea obligatorie prin labirintul "asediat" a devenit o chestiune de principiu, ceea ce implica o mutatie de constiinta, dezinhibare, curaj, inovatie si o perfecta stapanire a mijloacelor de expresie. Faptul ca cineva gandeste altfel literatura a starnit deja reactia violenta si previzibila, balbaiala si gesturi scandaloase, care nu ajuta la nimic, in lipsa unui argument al valorii.
Nu vom face promisiuni. Poate dupa cateva numere de ziar se va contura imaginea unui public, pe care il vrem cat mai avizat. Sansa noastra e sa ne urmam chemarea - literatura e si ea o forma de libertate. Sa scriem pentru cei care si-au mai pastrat obiceiul lecturii, aceasta "zabava" anevoioasa in zilele de azi. Scriitorul, desi e aruncat la periferia societatii, mai are inca ceva de spus. Urmariti-ne.
CAPITALISTII NOSTRI
IN PRIM PLAN
O afacere in invatamant va fi rentabila in mileniul trei
Interviu cu Lidia Daucste, rectorul Universitatii de Studii Umanistice (USU) din Moldova
DESPRE LIDIA DAUCSTE
S-a nascut in satul Edec-Burnu, situat in delta Dunarii, astazi, raionul Ismail, regiunea Odesa. Numele satului sau, Edec-Burnu, in limba turca inseamna cioc de rata. In perioada sovietica, sub ocupatia ruseasca, satul s-a numit Utkonosovka. Mama, Marica, este in viata, tatal, Nicolae, de 20 de ani nu mai este. In familie au fost doi copii. Sora Lidiei Daucste locuieste in prezent in satul de bastina.
Dupa absolvirea scolii din sat Lidia Daucste si-a facut studiile la Universitatea de Stat din Moldova, la facultatea de drept.
In calitate de tanar specialist a fost repartizata la munca la Comitetul de Stat pentru Asigurare cu Resurse Materiale. Pentru ca obtinuse o astfel de repartizare, considera ca a avut noroc chiar de la inceputul carierei sale de munca.
Este casatorita. Sotul, Victor, lucreaza la o banca comerciala. Feciorul, Oleg, isi face studiile la liceul USU.
DESPRE AFACERILE DIN INVATAMANT
A. G.: Cum ati decis sa initiati o afacere in invatamant?
L. D.: Imediat dupa facultate am colaborat cu mai multe organizatii internationale. Asiguram suportul juridic. Pe atunci am cunoscut cum evolueaza sectorul privat in alte tari ale lumii. Dupa Revolutia din Romania am colaborat cu partea romana la constituirea unei scoli de business. Atunci am acumulat o experienta deosebita. Tot in acea perioada mi-a venit ideea constituirii unei universitati private. Prin deschiderea acestei institutii am vrut sa institui la noi o alta atitudine fata de invatamantul superior.
A. G.: In ce masura ati reusit sa va debarasati de experienta invatamantului sovietic in care v-ati format ca profesionist?
L. D.: In cadrul Universitatii avem si un liceu. Chiar zilele acestea am examinat planurile liceale de studii si am constatat ca stiintele exacte erau studiate mult mai profund si sistematizat in scoala sovietica. Multi ar putea sa ma contrazica, iar multi, mult mai multi, probabil, vor fi de acord cu mine. Vreau sa spun ca din acel sistem de invatamant merita sa preluam mai multe traditii...
E. C.: Ce calitati le lipsesc astazi oamenilor de afaceri?
L. D.: In primul rand cunostintele. Deseori sunt prea avizi de a obtine beneficii fara a depune prea mari eforturi si investitii. De aceea cheltuiesc nechibzuit banii in toate partile.
A. G.: Cat de rentabila e astazi o afacere in invatamant?
L. D.: Nu pot spune ca afacerea mea este una rentabila. Lucram mai mult in pierdere. In primul rand, legislatia ne-a plasat intr-o situatie stupida pe cei care am deschis institutii private de invatamant. Universitatea noastra, de Studii Umanistice, a fost prima inregistrata in calitate de universitate privata. Pe urma au aparut altele, cu statute diferite. Legislatorul ne-a permis sa ne deschidem, dar nu ne-a recomandat un statut clar. Noi ne-am deschis si fiecare a incercat sa-si gaseasca loc in conglomeratul de legi actuale. Noi ne-am inregistrat in calitate de SRL, altii au ales forma juridica de organizatie obsteasca, ceea ce e si mai rau pentru ei, altii s-au inregistrat in calitate de societate pe actiuni, cred ca acestia din urma nu au nici un succes, pentru ca astazi, actiunile din invatamant nu au nici o valoare. Nimeni nu va investi bani in procurarea acestor actiuni, pentru ca stiu ca nu pot avea un profit rezonabil.
Pe de alta parte, Legea despre invatamant stipuleaza ca institutiile private, indiferent de forma de proprietate, sunt non-profit. Tocmai aici se si contrazice legislatia. In calitate de firma juridica suntem societate cu raspundere limitata. Desi aceasta forma presupune asocierea unui grup de persoane in scopul obtinerii unui profit, Legea invatamantului ne interzice acest lucru. Legislatorul comenteaza acest lucru intr-un fel straniu: puteti avea profit, dar nu-l puteti pune in buzunar.
A. G.: Vi se interzice si acordarea salariilor?
L. D.: Nu. Doar salariile sunt o exceptie. Cu impozitele de astazi, insa, cat poate fi salariul unui rector sau al unui angajat? Cu cat este mai mare, cu atat mai mare este impozitul platit statului. In aceasta situatie, cea mai mare parte a veniturilor universitatii trec in buzunarul statului. Initial, fondatorii universitatii noastre au scris in statutul institutiei ca pe parcursul primilor 5 ani, adica pana la prima promotie, nu-si atribuie nici un profit, lasand toate veniturile la dezvoltarea universitatii. Probabil, cineva a vazut statutul nostru si l-a propus in calitate de proiect in parlament.
Daca la inceput mai multa lume credea ca invatamantul poate fi un domeniu profitabil, in scurt timp a devenit clar ca unicul profit poate fi satisfactia morala si intelectuala. Invatamantul privat ar putea aduce profit dupa cateva promotii, foarte bune, cand in institutia respectiva ar veni la studii foarte multi candidati.
A. G.: Cati studenti aveti astazi?
L. D.: 1.100.
A. G.: Care-s taxele?
L. D.: Probabil, cele mai mici din Moldova. In lei am lasat taxa veche, de anul trecut - circa 4.000. In dolari am micsorat-o de doua ori in comparatie cu anul trecut.
A. G.: Admiteti niste exceptii pentru candidatii care vor sa faca studii, dar nu au bani?
L. D.: Chiar multe, de aceea nu le mai putem numi exceptii. Foarte multi studenti isi fac studiile fara plata: copiii orfani, invalizii de gradul I care, stiu, la alte universitati nu se bucura de privilegii.
E.C.: Cate promotii a scos in lume USU ?
L. D.: Suntem la a patra.
A. G.: Institutia Dvs. a fost acreditata?
L. D.: Inca nu, pentru ca in republica nu a demarat inca procesul de acreditare. Ne pregatim. Suntem licentiati de Ministerul Stiintei si Educatiei. Diplomele de studii superioare ni le elibereaza tot ministerul. Institutiile publice trateaza universitatea noastra ca pe o institutie de stat. Exista o singura exceptie. Nu ni se da nimic, dar ni se cere tot: calitate, baza materiala, salarii la timp, coordonarea planurilor si programelor de studii, subordonare completa ministerului.
DESPRE SECURITATE SI PAZA BUNA
A. G.: Cat de dispuse sunt institutiile de stat sa angajeze la munca absolventi ai USU?
L. D.: Deja 90% din absolventii Universitatii noastre au fost incadrati in campul muncii cu mult succes. Ei lucreaza la parlament, guvern, in diverse organizatii internationale.
E.C.: Ce specialitati se studiaza la USU?
L. D.: Dreptul, economia, limbile moderne, relatii economice internationale. In acest an am deschis o facultate absolut noua: securitate, paza si detectiv. Este o facultate deschisa la comanda de stat. Vom pregati specialisti pentru Ministerul Securitatii, al Apararii si MAI.
A. G.: Aveti si studente la aceasta facultate?
L. D.: Avem o singura fata.
N. S.: Dupa introducerea studiilor prin contract, la institutiile de invatamant, de stat si private, se atesta o inflatie la specialitati dintre cele mai prestigioase: dreptul, economia, relatiile internationale. Potrivit unor date oferite de MES, din 65 mii de studenti, 22 mii, adica a treia parte, studiaza la drept. "Constribuie" universitatea Dvs. la aceasta inflatie si daca o faceti doar in scopul acumularii de finante?
L. D.: Cred ca nu contribuim, pentru ca piata reglementeaza acest fenomen. Daca mai multi ani in urma era un concurs enorm la facultatile de economie, acum situatia e alta. Acelasi concurs, stabil, se pastreaza la drept. Facultatile de limbi moderne si-au pierdut din solicitanti pentru ca si la noi s-a inteles ca nicaieri in lume nu sunt pregatiti, in exclusivitate, specialisti intr-o limba straina. Acolo tinerii studiaza o profesie plus o limba moderna.
Noua piata ne dicteaza conditiile. Anul acesta a fost concurs la stiintele exacte: fizica, matematica, programatizare. Acesti specialisti au cele mai mari sanse sa se incadreze la studii in strainatate.
A. A.: MES coordoneaza planurile de studii si de inmatriculare?
L. D.: Da. Dar nu stiu cum isi poate concepe un plan de inmatriculare o universitate privata careia statul nu-i da bani. Cati ne vin - atatia sunt. Noi muncim in favoarea calitatii. Imediat cum vom incepe a munci pentru numar sau cantitate, ne vom stirbi din nume si imagine.
N. C.: Cum credeti, cate institutii ar putea ramane dupa procesul de acreditare?
L. D.: Este greu de pronosticat. Cred ca daca consiliul national si comisiile care vor face evaluarea vor fi destul de competente si obiective, foarte multe institutii private ar putea sa nu fie acreditate. Sunt cerinte foarte drastice si nu stiu daca vor rezista acestor cerinte si unele universitati de stat.
A. G.: USU va rezista?
L. D.: Cred ca da, daca nu ne va juca cineva festa.
E. C.: Absolventii USU sunt acceptati la lucru peste hotare?
L. D.: Am studiat in profunzime atat conditiile si cerintele locale, cat si cele de peste hotare, din Italia, Germania, SUA. Ne-am oprit la sistemul de invatamant european. Cred ca absolventii nostri ar putea face fata oricaror cerinte.
DESPRE CASA SI MASA
N. C.: Daca sunteti o institutie non-profit, cum traiti, in ce masura este asigurata familia Dvs.? Care este bugetul familiei?
L. D.: In ultimul an, in special, nu ma consider destul de bine asigurata. Daca as fi fost in alt business, profesia mi-ar fi permis, probabil, as fi fost mai bine asigurata. Familia, insa, nu-i prea numeroasa, nu suntem prea pretentiosi. Calatorim din cand in cand. Mai mult eu, in scopuri de serviciu. Automobil nu avem. Din 1992 nu am mai avut concediu. Vara, la fel ca si toti rectorii, nu-mi pot permite sa ma odihnesc, pentru ca e admiterea... In toate tarile civilizate examenele de admitere sunt in septembrie. In august toata lumea se odihneste. Doar la noi, dupa examenele de licenta incep cele de admitere si noi ramanem fara vacanta.
A. G.: In aceasta situatie, cum se odihneste sotul Dvs.?
L. D.: Probabil, nu simte lipsa mea in concediu. El, fiind de la nord, nu-i place sa se odihneasca vara. Eu prefer caldura, pentru o vara as da zece ierni, de aceea iarna nu mai plec in concediu, pentru ca inghet.
A. G.: De ce n-ati pleca in Africa?
L. D.: Pentru Africa nu ma tine buzunarul. De fapt, pentru anul 2000 sunt invitata la o sesiune a societatilor stiintifice din Europa care va avea loc tocmai in Africa de Sud.
A. G.: Ce salarii au angajatii USU din Moldova?
L. D.: Este greu de numit o cifra. Cu certitudine este mai mare decat in alte sfere sau decat la alte institutii de invatamant. Pot sa va spun doar ca multi profesori au salarii mai mari decat al meu.
A. G.: Puteti afirma ca, astazi, la USU, mituirea profesorilor este exclusa?
L. D.: Eu nu pot sa fiu foarte categorica in acest sens. Un lucru pot sa vi-l comunic cu siguranta: daca aflu ca, in vreun fel, se fac niste afaceri, niste aranjamente, profesorii respectivi sunt eliberati in 24 de ore.
A. G.: Ne puteti aduce niste exemple concrete in acest sens?
L. D.: Am avut niste semnale. Desi cadourile pe care le luau profesorii erau pur simbolice, a fost o plangere din partea unor parinti, dar si a studentilor, ca li se cer cadouri pentru unele note. Am chemat profesorul si l-am intrebat: depui cerere si pleci sau initiem o ancheta. A plecat. Intotdeauna ne despartim atunci cand apar niste banuieli in acest sens, chiar daca nu l-am prins pe nimeni de mana.
DESPRE PROFESORI INFRACTORI
N. S.: Cum puteti califica, in aspect comparativ, atitudinea profesorilor actuali, fata de studenti si fata de lucru, si a celor din perioada sovietica?
L. D.: Cei care au venit in invatamantul privat, in mare parte, sunt din invatamantul de stat. Multi colaboreaza, prin cumul, in institutii de stat si private. Aici in Moldova, in ultimii ani nu s-a constituit inca o generatie exceptionala de profesori. Sunt proaspeti absolventi care acum lucreaza in institutiile private. Atitudinea multora, din pacate, ne arata ca inca nu e clar ca astazi trebuie sa muncesti foarte mult pentru a avea un salariu mare, si nu e suficient doar sa vii la lucru ca sa-ti revendici salariul. Nu-i inteleg deloc pe cei care-si permit sa intarzie la serviciu sau sa lipseasca de la ore... din pacate, acestia sunt de regula tinerii, care inteleg altfel democratia. Cei care m-au invatat pe mine nu-si permit sa incalce orarul. Iar eu cred ca este comisa o infractiune atunci cand studentul care achita taxe mari pentru studii este nevoit sa-si astepte ore in sir profesorul.
T. A.: USU face parte din vreun grup international universitar? Exista vreo colaborare intre cercetatori?
L. D.: Facem parte din EUCEN si din Asociatia universitatilor din Europa de Vest, in cadrul careea sunt 153 de universitati din 22 de tari. Prin universitatea noastra Moldova a devenit membru al acestei asociatii, toamna trecuta, la Varsovia. Colaboram cu mai multe institutii din lume. Sigur ca, fiind o universitate foarte tanara, nu ne putem compara cu Universitatea de Stat.
B. H.: Acum doi ani ati avut o problema scandaloasa cu sediul care, se spunea, fusese privatizat ilicit. In ce masura ati reusit sa solutionati problema si sa reabilitati numele universitatii?
L. D.: Nu stiu daca era cazul sa ne mai intoarcem la aceasta problema. Vreau sa spun ca n-au fost implicati in vreun fel nici Ceslav Ciobanu, nici sotia acestuia, Liliana Ciobanu. Ei nu au avut nimic din aceasta. A fost, probabil, o comanda politica. Ma gandesc ca nu familia Ciobanu a fost tinta acestui scandal, ci altcineva, de mai sus...
A. G.: In ce fel a avut de suferit universitatea?
L. D.: A suferit foarte mult. Toti incepusera sa comenteze ca se inchide universitatea. Am suferit eu si familia mea. Eram amenintata, eram santajata prin telefon. A fost chiar un caz cand mi s-a spus ca daca nu cedez si ma judec in continuare cu statul (nu stiu din partea cui veneau amenintarile, pentru ca erau anonime), s-ar putea sa nu mai ajunga fiul acasa. Am fost nevoiti, peste noapte, sa ducem copilul la tara. Nu mai vreau sa-mi amintesc. A fost un adevarat cosmar. Atunci m-a sustinut colectivul, studentii si parintii care mi-au spus ca nu trebuie sa cedam in nici un caz, pentru ca la procurarea blocului nu a fost incalcata legislatia. Sediul a fost scos la licitatie. Cumparatorii nu s-au prea aruncat sa dea bani pentru blocul respectiv: cu acoperisul distrus, fara incalzire, intr-o stare de nedescris. Noi cautam sa cumparam un sediu pentru ca universitatea era amplasata in mai multe edificii. Altii au primit pe gratis de la stat, noi am fost nevoiti sa cumparam pe bani grei aceasta cladire. Am dat 1 milion 165 de mii. Toti banii au fost transferati la bugetul statului. Toate contractele au fost corecte si legitime.
A. G.: De atunci problemele s-au mai repetat?
L. D.: In privinta blocului - nu. De alt ordin - se mai intampla. Dar cine nu are probleme?
A. G.: Daca ati fi nevoita sa acordati mita pentru solutionarea unor probleme, cum ati proceda?
L. D.: Nu dau mita. Sunt jurist si stiu cum sa ma apar.
DESPRE AUTOAPARARE
A. G.: Racketul va urmareste, va ameninta?
L. D.: Nu am fost amenintata. Uneori observ unele masini care ma urmaresc. De cand am deschis facultatea de detectivi nu ne este deloc greu sa depistam asemenea fenomene. Deseori asist chiar eu la lectii pentru a insusi mai bine niste procedee de autoaparare.
N. C.: Cat de frecvent asistati la lectii?
L. D.: Destul de des, in special la acele facultati in cadrul carora pot invata si eu ceva. Sunt obligata chiar sa asist pentru ca incepem o colaborare cu niste organizatii internationale din domeniu si eu trebuie sa fiu initiata in domeniu pentru a fi competenta la semnarea contractelor.
N. C.: In ce domenii trebuie sa mai fie versat rectorul unei universitati private?
L. D.: Trebuie sa cunoasca si contabilitate, si managament, si limbi moderne, si legislatia intenationala, dar si, uneori, specialitati din constructie sau inginerie. Eu urmaresc tot ce tine de arta negocierilor. La universitate avem chiar o specializare noua, "negocieri comerciale". Este un curs absolut necesar pentru toata lumea de afaceri. Statul azi nu solutioneaza nimic pentru noi, deci, pentru a supravietui, trebuie sa fim cat mai informati. Daca nu te descurci, investesti niste sume colosale, pentru ca azi toti vor sa te fraereasca.
A. G.: Ce limbi straine vorbiti?
L. D.: Cu parere de rau vorbesc numai franceza si aceea, in ultimul timp, foarte prost, pentru ca nu am avut timp si mediu de comunicare. Traduc, citesc, dar vorbesc cu dificultate.
N. C.: Cine sunt concurentii institutiei Dvs?
L. D.: Desi am aparut primii si, dupa cum v-am zis, avem deja trei promotii de absolventi, pana in prezent foarte multi vorbesc despre noi ca ne paste pericolul dizolvarii. Nu ma tem de concurenta, chiar daca la noi in Moldova nu putem vorbi de o concurenta civilizata pentru ca predomina una salbatica, in care rivalii isi pun bete in roate unii altora. Cel mai simplu exemplu: rectorii unor universitati le interzic profesorilor sa tina, prin cumul, lectii in cadrul altor institutii. Este o practica vicioasa. Se incalca legislatia muncii si drepturile omului care presupun ca cetateanul este liber sa faca orice in afara orelor de munca. Teama de a ramane fara studenti si, deci, fara surse de existenta, ii obliga pe unii sa recurga la asemenea actiuni.
N. C.: Presedintele republicii a acordat burse si pentru studentii USU, precum a facut-o in cazul ULIM-ului?
L. D.: Nu a acordat. Noi avem bursele universitatii pe care le acordam copiilor invalizi, celor din familii socialmente vulnerabile. Copiii profesorilor achita doar o treime din taxa.
T. A.: La USU colaboreaza si profesori de peste hotare?
L. D.: Chiar din primul an de activitate colaboram cu multe cadre didactice de peste hotare. Am avut profesori din Turcia, SUA, Marea Britanie, Romania, Germania.
N. C.: In sistemul nostru de invatamant mai exista vreun loc pentru vreo institutie privata?
L. D.: Nu stiu daca mai exista. Teoretic, cred ca da. In realitate insa este foarte greu sa poti constitui o institutie foarte bine dotata si cu posibilitati deosebite de acordare a unor salarii exceptionale profesorilor.
E. C.: Studentii de la USU pleaca la stagieri peste hotare?
L. D.: Daca pot sa suporte cheltuielile, noi avem posibilitati foarte mari. Din cei 4000 de lei, cati sunt platiti pentru studii, nu-i putem trimite. Vreau sa va mai spun ca taxele nu acopera nici pe jumatate toate cheltuielile pentru studii. Devizul de consum indica cifra de vreo 10 mii de lei cheltuieli pe an pentru fiecare student.
DESPRE ECONOMII
A. G.: Cum va descurcati in aceasta realitate?
L. D.: Din prima zi, foarte riguros, repartizam orice banut. Facem niste economii. Eu, personal, timp de patru ani nu am avut masina de serviciu. Casa in care locuiesc este aproape de universitate, astfel incat ma deplasam pe jos la serviciu. Nu puteam sa-mi permit acest lux. De asemenea, pentru rectorat folosim un spatiu foarte modest. Primul lucru de la care am inceput gestionarea noului sediu, a fost deschiderea unei statii de termoficare autonome, care ne-a adus mari economii la intretinerea blocului. Orasului am fi platit de 10 ori mai scump. Studentii invata in doua schimburi, ceea ce tot ne permite sa reducem din cheltuieli.
A. G.: Nu incercati sa desfasurati niste activitati comerciale paralele?
L. D.: Am facut niste tentative, dar nu am castigat bani, ci am obtinut loturi de carte, de la mai multe organizatii intenationale si ambasade straine. Si la Fundatia SOROS am castigat niste proiecte. Tot prin intermediul proiectelor am reusit sa trimitem la stagieri mai multi profesori. Prin intermediul unui proiect la Tempus-Tacis am obtinut tehnica de calcul pentru universitate.
A. G.: In ce relatii sunteti cu statul?
L. D.: In relatii corecte, diplomatice. Evit stilul de comunicare expansiv, agresiv. Nu cer de la nimeni nimic. In afaceri trebuie sa stii singur a-ti rezolva toate problemele. Atunci cand esti corect, de obicei ti se raspunde cu corectitudine.
N. C.: In ce masura va ajuta in afaceri intuitia de femee?
L. D.: In 80 la suta din cazuri cred ca-mi ajuta. Daca nu iei in seama atacurile barbatilor si ramai indiferenta fata de brutalitatea lor, este un mare avantaj sa fii femeie. Dezavantajele apar pentru ca barbatii se inteleg intre ei mult mai bine, la un pahar sau la o sauna... Pentru femei aceste probleme sunt mai dificile mai ales pentru ca la noi, la conducere sunt mai multi barbati. Cand ajung sa rezolv cu ei ceva tete-a-tete, pentru mine e mai greu decat ar fi pentru un barbat.
A. G.: Barbatii de la universitate nu va incurca?
L. D.: Au fost niste incercari dar nu le-au reusit.
A. G.: Nu v-ati gandit sa va lansati in politica?
L. D.: Nu, ma simt bine aici unde sunt, imi place sa fac ceea ce fac. Am o satisfactie morala deosebita, in special cand absolventii nostri vin si aduc la universitate alti studenti. Ei le recomanda rudelor, prietenilor sa mearga la noi la studii. Nu stiu daca o activitate politica ar putea sa-mi aduca o asemenea satisfactie morala. Bunastarea materiala nici odata nu m-a interesat prea mult, chiar daca imi plac lucrurile frumoase si obiectele de lux. Intotdeauna ma stradui si acasa, si la universitate sa creez o atmosfera calda, nu doar privind nivelul temperaturii.
DESPRE PASTRAREA FARFURIILOR
A. G.: Cine face menajul in casa Dvs? Aveti o casnica angajata?
L. D.: Nu. Lucrez singura, chiar daca nu prea reusesc in ultimul timp. Ma mai ajuta ai mei, de acasa, dar, oricum, mereu am mult de lucru.
A. G.: Cat de des stricati farfurii din cauza nervilor?
L. D.: Nu stric farfurii. Evit asemenea situatii.
A. G.: Faceti gimnastica de dimineata?
L. D.: Nu. chiar daca-mi apar cinci minute, le dorm. mastile si alte proceduri cosmetice le fac aproape din mers, precum fac femeile contemporane. La frizerie ajung foarte rar. Prefer sa port par lung care ma salveaza intotdeuna. Manichiura o fac tot eu, uneori chiar in birou atunci cand, timp de cateva minute, sunt singura.
A. G.: Aveti vila?
L. D.: Daca o pot numi vila, apoi avem. Am procurat-o acum patru ani, este una foarte modesta, unde, impreuna cu familia, ne gasim un refugiu in zilele libere.
A. G.: In ce relatii sunteti cu fiul Dvs?
L. D.: In relatii bune. Pedagogia o aplic din mers. Sunt sincera cu el, nu-l mint. Sunt categorica atunci cand incerc sa raspund la maximalismul lui. Invata la liceul universitatii. Nu rog profesorii sa-i puna note marite. Nu-l alint.
A. G.: El va minte vreo data?
L. D.: Nu ma minte, dar incearca, la fel ca si toti tinerii contemporani, sa fie siret, sa ocoleasca niste situatii, dar pana la urma le aflu pe toate.
N. S.: Atunci cand, de rand cu barbatii, aveti de solutionat o problema deosebita, recurgeti la argumentul ca sunteti femeie?
L. D.: Nu. Daca asi fi putut recurge la asemenea argumente as fi facut politica si nu afaceri. Desi la cursul "negocieri comerciale" le sugerez studentilor ca e bine sa recurga si la acest procedeu. Dintr-un grup de barbati, unde este si o femee desteapta si frumoasa, ea ar trebui sa poarte cele mai importante negocieri.
A. G.: Dintre tarile in care ati calatorit, unde va simtiti cel mai bine?
L. D.: In Italia ma simt ca acasa.
DESPRE DRUMUL SPRE CASA
A. G.: Familia Dvs. a trecut prin vreo criza de relatii?
L. D.: Probabil ca si toate familiile, dar cred ca le-am depasit. Crizele de 5-10 minute cred ca nu sunt importante. Uit foarte repede toate supararile. Sotul imi ajuta foarte mult. El este foarte exigent si deseori ma critica. Atunci cand are dreptate imi recunosc greselile.
A. G.: Aveti prietene?
L. D.: Am foarte putine, dar de multi ani. Chiar daca ne intalnim foarte rar, nu se intampla sa nu ne ajutam in caz de nevoie.
A. G.: Credeti ca avem capitalisti in Moldova azi?
L. D.: Putini, dar avem. Stiu cateva nume, dar nu cred ca le pot numi acum. Si acestia insa nu cred ca si-au acumulat capitalul pe cai absolut legale. Legislatia in Moldova este atat de instabila, incat te obliga sa recurgi la unele siretlicuri.
A. G.: Deseori spuneti minciuni?
L. D.: Nu spun minciuni, dar atunci cand simt ca este nevoie - sunt sireata.
N. S.: Atunci cand statul nu este onest cu tine, este corect sa-i raspunzi cu onestitate?
L. D.: Daca vrei sa prosperi, trebuie sa-i ierti statului unele neajunsuri pentru ca statul suntem tot noi.
A. G.: Daca ati avea foarte multi bani, ce ati face cu ei?
L. D.: As extinde universitatea. As construi un camin modern, as deschide un campus universitar cu centre sportive, as calatori si as procura o casa mai mare pentru familia mea. As cumpara pentru familia noastra un automobil, din lipsa caruia ne vizitam foarte rar parintii si prietenii de la tara.
In dialog cu Lidia Daucste au fost:
Nina Serban - N. S. Natalia Cojocaru - N. C. Alina Anghel - A. A. Tudor Ajder - T. A. Elena Carlig - E. C. Boris Harea - B. H. Dorian Jereghi - D. J. Natalia Costas - N. C. Rodica Trofimov - R. T. Aneta Grosu - A. G.
