|
|
EDITIA DE VINERI COTIDIAN NATIONAL
Anul V, Nr. 35 (217) 24 SEPTEMBRIE 1999
BATALII SUBIECTIVE
Suferinta solidara
Constantin Tanase
Dupa ce am publicat eseul "Anotimpul suferintelor necesare", putini m-au intrebat, de unde aceste stari de spirit negre, aceste accente apocaliptice? Cui sa raspund acum: celor putini, care m-au intrebat, sau celor multi, care nu m-au intrebat?
Nu vreau sa va invit la o lectie sangeroasa de anatomie sentimentala, dar haideti sa discutam, fiindca, in definitiv, nu e vorba despre mine, ci despre noi toti. De aceea, imi permiteti sa va intreb pe toti: dar voi nu simtiti nevoia unor asemenea accente? Nu simtiti ca ne ducem la fund? Nu vi se pare ca suntem cu totii eroii negativi ai unui film de groaza si participam, constient, la niste scene de nebunie colectiva? Nu aveti senzatia ca suntem o turma de oi care merge supusa la abator, din urma baciului ce-i canta din fluier? Cati dintre noi si-au mai pastrat capacitatea de a suferi? Nu din cauza mizeriei materiale, ci dintr-un sentiment de groaza fata de filozofia schizofrenica a propriei noastre vieti?
Tot mai des am senzatia ca omul si-a pierdut esenta si se include, resemnat, ca element biologic in ciclul prescris de natura, nu de Dumnezeu, si ca chiar lui Dumnezeu I s-a facut lehamite de noi si ne-a lasat de capul nostru. De aceea traim in lumi paralele, fiecare cu necazul lui, iar toti, luati impreuna, nu mai putem trai intr-o lume comuna, cu interese comune si suferinte comune. Mi se pare ca ne-am autodistrus ca entitate divina, nu mai suntem o comunitate umana, guvernata de sentimentul solidaritatii prin suferinta. Nu mai suntem o familie de familii, ci un conglomerat de lumi paralele, care nu mai pot suferi si iubi solidar si sunt bantuite numai de pofte si de ura. Dar o societate care are numai pofte si ura, si nu mai are suferinte, mai devreme sau mai tarziu va termina-o, autosfasiindu-se. De atata am vorbit despre "suferinta necesara".
Avem nevoie de suferinta pentru a rezista. Iar vom putea rezista in istorie numai daca fiecare in parte, in numele natiunii, ca o creatiune mistica, vom iesi din lumile paralele in care ne-am inchis si ne vom aduna intr-o singura, unica lume. Nu vom putea insa face acest lucru daca nu vom trece mai intai prin faza suferintelor necesare. Trebuie sa trecem din nebunia lumilor paralele, in lumea suferintelor comune, pentru ca numai suferinta purifica si indreapta, numai ea iti dezvaluie rosturile si iti deschide perspectivele. Hristos ne-a salvat prin dragoste si suferinta, iar noi vrem sa ne salvam prin pofte si ura. Aceasta e esenta paganismului din noi. Hristos nu si-a angajat avocati si nu a platit mita ca sa nu fie ridicat pe Cruce, El a mers constient spre suferinta, spre o suferinta necesara in primul rand noua, si apoi Lui. El a cautat aceasta suferinta, El nu avea alta arma de lupta impotriva unei lumi intrate in declin, decat iubirea si suferinta. Oare n-am ajuns si noi astazi la faza cand trebuie sa ne uitam adanc in noi, ca sa intelegem - fiecare pentru sine - ce se intampla acolo?
Suferinta inseamna insa, in primul rand, sa renunti la ceva, pentru a accepta altceva. Anume aici se si afla esenta vietii noastre - in drumul intre renuntare si acceptare. Sa renunti la Satana, dar, totodata, sa nu accepti sa-i pupi mana, in Postul mare, unui popa care ragaie a carne si a votca. Tragedia noastra, cred, consta anume in aceea ca noi nu am renuntat la nimic din lumea veche din care am iesit, dar suntem gata sa acceptam totul din lumea noua in care am intrat in acest deceniu. Asa ceva insa nu se poate intampla, iar daca se intampla, apoi iese urat de tot. Nu poti sa nu renunti la Satana, daca doresti sa-l accepti pe Dumnezeu. Ori una, ori alta, pentru ca nu e firesc ca in om sa lucreze, concomitent, si Satana, si Dumnezeu. Nu poti sa mergi la biserica, sa I te inchini lui Dumnezeu, dar sa votezi pentru comunisti. Fiecare trebuie sa decida pentru sine ce accepta si la ce renunta, iar decizia de a accepta si decizia de a renunta se face prin iubire si suferinta, dar nu prin ura.
Noi insa nu mai putem decide, am pierdut aceasta capacitate. De aceea, ne-am inchis fiecare in lumea lui si cautam sa fim fericiti prin desolidarizare umana si prin renuntare la natura noastra primara - iubirea si suferinta. Fiecare dintre noi, fiecare in parte, traieste in lumea lui si nu se intereseaza ce se face in celelalte lumi, in lumile paralele. Toate cate se intampla in jurul nostru nu ne privesc pe noi, ele se intampla in lumi straine, de care nu suntem legati prin suferinta, ci prin dusmanie. Ca urmare, le apreciem pe toate cu o singura fraza, cu celebra noastra lozinca nationala: Da-i in ma-sa! Vedem ca vecinii nostri se bat si se taie - da-i in ma-sa! Vedem ca o familie, ieri fericita, azi se destrama: da-o in ma-sa! Vedem ca ministrii fura - da-i in ma-sa! Etc., etc. (Noua ne-a intrat atat de adanc in sange acest principiu de convietuire, incat ma tem ca vom cere ca pe pietrele noastre de mormant sa fie scris: "Da-l in ma-sa"). O comunitate umana care traieste cu aceasta filozofie este pierduta. Fiindca unde exista numai "Da-i in ma-sa!", nu poate exista sentimentul solidaritatii si al suferintei. Gresim cand credem ca lumea s-a cladit si a rezistat prin violenta si prin "da-i in ma-sa". Tot ce avem mai bun, tot ce ne exprima ca esenta umana si morala, ca entitate dumnezeiasca si mistica, s-a creat prin solidaritate, iubire si suferinta. Printr-o suferinta impartita in jumatate: ne nastem prin suferinta mamei si murim prin suferinta noastra. Adica printr-o suferinta solidara. Si in drumul scurt dintre aceste doua suferinte se afla metafora metafizica a vietii noastre, acea esenta mistica si divina care nu poate, dar nici nu trebuie explicata, ci trebuie asumata ca ceva inevitabil.
Adevarata drama a zilelor noastre e ca noi cautam sa fim fericiti in mod individual, fiecare in lumea lui, prin desolidarizare si prin "da-i in ma-sa", si nu realizam ca asa ceva e imposibil. Nu neg, ca boturi de carne, incluse in ciclul biologic, ne putem alege cu iluzia fericirii in betia deliranta a instinctelor de tot felul, dar ca esenta mistica si dumnezeiasca, ca verigi spirituale in lantul generatiilor, vom supravietui numai prin solidaritate si iubire. Iar iubirea este fericirea de a putea sa imparti o suferinta in jumatate cu cineva. Adica e o suferinta solidara. Deocamdata, atat.
Premierul
Sturza joaca in criza energetica cu mai multi asi in maneca
Din "hambarele Patriei" lui Smirnov se toarna
"Alianta - buna, rea - este absolut necesara..."
Premierul Sturza joaca in criza energetica cu mai multi asi in maneca
Specialistii spun ca deocamdata importurile din Romania nu pot fi majorate
Intors de la Bucuresti dupa vizita sa oficiala din 30 si 31 august 1999, premierul Ion Sturza a facut o serie de declaratii menite sa-l linisteasca pe cetateanul agresat de santajul energetic practicat de separatisii tiraspoleni, care controleaza Centrala termoelectrica de la Cuciurgan.
Citam din acestea:
"R. Moldova ar putea, in orice moment, sa inceapa importul masiv de energie electrica din Romania prin linia de 440 de kilovolti Romania - Bulgaria - R. Moldova".
"La iarna, din lipsa de carburanti, cele sase generatoare ale Centralei de la Cuciurgan pur si simplu vor ingheta". "De acum inainte, depinde de noi daca vom spune sau nu "good bye" Centralei de la Cuciurgan".
Cu asemenea declaratii putem sa ne apropiem linistiti de iarna: nu o vom petrece pe intuneric, cu copiii facandu-si lectiile la lumanare. Desigur, problema platii energiei electrice ramane.
Pentru a fi siguri ca asa este, am intreprins o cercetare gazetareasca printre specialistii in energetica. Rezultatul este stupefiant, ridicand mai multe intrebari: sau premierul Ion Sturza este ignorant, sau, mai elegant zis, nu este bine informat; sau premierul, in cunostinta de cauza, stiind ca, din motive tehnice, nu poate importa din Romania cantitatea de energie electrica necesara, lanseaza, cu o puternica mediatizare, ideea ca exista alternativa la asigurarea energetica, respectiv cea romaneasca; atunci cand nu se vor putea importa din Romania megawatii-ora necesari, se va insinua ca Romania este vinovata, ca saboteaza R. Moldova, ca o impinge spre Est etc., dand apa la moara romanofobiei.
Afirmatiile fiind foarte grave, trebuie sa le sustinem argumentat.
Linia de 400 kV Bulgaria - Romania (Dobrogea, Isaccea) - Ucraina - Republica Moldova (Vulcanesti) este proprietatea Bulgariei
In anul 1972, Republica Socialista Romania si Republica Populara Bulgaria au semnat un acord la nivel guvernamental privind construirea unei linii de 400 kV, care traverseaza Dobrogea. Linia este proprietatea statului bulgar.
Conform acordului interguvernamental, partea romana are obligatia de a asigura intretinerea liniei si de a face interventiile de urgenta in caz de avarie, contra unei sume negociabile anual. Spre exemplu, in anul 1999, partea romana urmeaza sa primeasca de la partea bulgara suma de 715.000 USD. Portiunea de pe teritoriul romanesc va intra in proprietatea statului roman abia in anul 2003.
Din anul 1998, din lipsa oricarei sanse de a primi sau exporta energie electrica pe aceasta linie, s-au desfacut corzile de la stalpul de granita cu Romania, intrerupandu-se astfel si legatura galvanica cu Romania.
Deci, pentru a putea importa energie electrica pe aceasta linie, trebuie:
Linia de 400 kV Bulgaria - Romania (Dobrogea, Isaccea) - Ucraina - R. Moldova (Vulcanesti) nu este conectata la Sistemul Energetic National romanesc
Traversarea Bulgariei de catre energia electrica romaneasca este impusa de faptul ca linia de 400 kV Bulgaria - Romania (Dobrogea, Isaccea) - Ucraina - R. Moldova (Vulcanesti) nu este conectata la Sistemul Energetic National romanesc (S.E.N.R.)
La incheierea acordului din 1972 nu s-a avut in vedere conectarea liniei la S.E.N.R. Demersurile ulterioare ale partii romane de a se accepta de catre partea bulgara conectarea liniei la S.E.N.R. nu au avut succes, cu toate ca, in 1992, destul de palid, Bulgaria ar fi dat unele semne de accept.
Conectarea liniei Isaccea - Vulcanesti la S.E.N.R. costa circa 8 milioane USD
Daca Bulgaria isi da acordul, care, oricum, va costa, racordarea liniei de 400 kV in statiile Medgidia, respectiv Isaccea, ar costa circa 8 milioane USD. Daca, intr-o prima etapa, conectarea s-ar face numai intr-una din statii, costul s-ar reduce la jumatate, dar si siguranta in exploatare s-ar injumatati.
Se pune problema cine da acesti bani - Romania sau R. Moldova, sau impreuna - si trebuie obtinut, tot contra cost, acceptul Bulgariei si al Ucrainei.
Sugestii pentru premierul Ion Sturza
Daca ar dori realmente crearea unei sigurante energetice a R. Moldova, premierul Ion Sturza ar trebui sa tina cont de opiniile specialistilor energeticieni, pe care le sintetizam astfel:
Timpul 1.
a. Construirea unei linii de 110 kV Mitoc (Romania) - Burlanesti (R. Moldova). Discutiile au inceput din 1993, partea romana demarand chiar lucrarile, dar, deoarece partea moldoveneasca nu a actionat in nici un fel, activitatea din dreapta Prutului a incetat.
Costurile pentru R. Moldova sunt estimate la 327.000 USD, iar cele pentru Romania - la 420.000 USD. Timp tehnic necesar pentru realizare - circa 3 luni.
b. Construirea unei linii de 110 kV Falciu (Romania) - Cantemir (R. Moldova). Costul pentru R. Moldova este ceva mai ridicat, deoarece linia de 35 kV Cantemir - Contesti trebuie trecuta la tensiunea de 110 kV si sunt necesare unele amenajari mai complexe in statia de 110 kV Contesti.
Timpul 2.
Cele doua linii de 110 kV sunt necesare, deoarece se pot realiza rapid, dar ele nu pot acoperi necesarul de energie electrica al R. Moldova. Ele, impreuna cu cele trei linii de 110 kV existente, pot transporta pana la 200 MWh, respectiv, o treime din actualul consum de 600 MWh.
a. Solutia reala consta in construirea unei linii de 400 kV din Romania pana la nodul energetic Balti, lucrare pentru care exista deja facute unele studii. Proiectarea si executarea ei ar avea nevoie de 18-24 luni.
b. Concomitent sau cu un usor decalaj, trebuie construita si o alta linie de 400 kV din Romania pana la nodul energetic Chisinau, asigurandu-se astfel buclarea alimentarii. Numai liniile de 400 kV pot transporta actualii 600 MWh de care are nevoie R. Moldova si viitorii 1.500-1.700 MWh de care, speram, va avea nevoie intr-un viitor cat mai apropiat.
In numele consumatorului de energie electrica, al celui care o plateste, dar este agresat de intreruperile de furnizare, asteptam de la premierul Ion Sturza un raspuns calificat, fara iz politicianist, suspect de antiromanism.
Credem ca economistul Ion Sturza este capabil si are disponibilitatea de a aduna informatiile reale in materie energetica, pe baza carora sa poata fi luate decizii corecte. Sa speram ca si politicianul Ion Sturza o va face.
Serban Petreanu
ŻŻŻŻŻŻŻŻŻŻ
Din "hambarele Patriei" lui Smirnov se toarna
FAINA LA MOARA RAZBOIULUI DIN CAUCAZ
Munitiile stocate la depozitele din Tiraspol si Colbasna ajung pentru o armata europeana de anvergura medie sau pentru un front bun de lupta
"Gruparea de armata rusa dislocata in Caucazul de Nord nu va mai avea, pare-se, probleme cu munitiile si armamentul. Practic, toate cele necesare pentru desfasurarea unei operatii de amploare impotriva extremistilor s-au gasit in "hambarele Patriei", scrie cotidianul moscovit "Izvestia", in numarul de marti.
Autorul articolului are in vedere, prin "hambarele Patriei", "bunurile militare stocate in arsenalele din Transnistria". Dupa parerea lui, "in ultimele cateva zile s-a reusit, se pare, deblocarea acestor depozite". In acest sens, ziarul face trimitere la rezultatele intrevederii Eltin-Lucinschi, din 1-2 august, de la Moscova, potrivit carora "partea moldoveneasca a renuntat la "cota ce i se cuvine din armamentul rusesc stocat in regiunea de est a republicii". "Evident - comenteaza "Izvestia" - nu gratuit, dar contra stingerii datoriei Moldovei pentru gazul importat din Rusia".
Cotidianul moscovit citeaza afirmatiile comandantului Grupului operativ de trupe ruse (GOTR) dislocat in regiunea transnistreana, general-locotenent Valeri Evnevici, potrivit carora munitiile stocate la depozitele din Tiraspol si Colbasna "ar ajunge pentru o armata europeana de anvergura medie" sau pentru "un front bun de lupta". "Cantitatea acestor munitii constituie o cifra astronomica - 45 mii tone, incepand cu cartuse de pistol si terminand cu mine gigantice cu reactie, pentru instalatii "Tiulpan". Dupa spusele generalului Evnevici, aici se pastreaza "cateva zeci de mii de rachete antitanc ghidate si un numar enorm de munitii pentru sistemul "Uragan", diverse tipuri de bombe de aviatie". "Izvestia" mai enumera si multe alte "bunuri militare", care, in opinia ziarului, "atat de mult lipsesc acum trupelor ruse care lupta in Caucaz". In 1995, in toiul luptelor din Cecenia, de la depozitele transnistrene au fost trimise trupelor federale trei avioane militare de transport Il-76, incarcate cu rachete antitanc ghidate "Sturm".
Oficiosul tiraspolean "Pridnestrovie", care a republicat articolul din "Izvestia" moscovita, nu pregeta sa remarce, intr-un comentariu redactional, ca "folosirea armamentului de la Tiraspol si Colbasna pentru razboiul din Caucaz este o problema doar de competenta autoritatilor de la Tiraspol si Moscova, si nicidecum de la Chisinau. Potrivit comentariului, "in hambarele Patriei" ale Moldovei de mult "bate vantul", vrand sa spuna ca R. Moldova nu mai detine nici o parte din armamentul armatei a 14-a ruse.
ŻŻŻŻŻŻŻŻŻŻ
"Alianta - buna, rea - este absolut necesara..."
Ieri, legislativul s-a intrunit in prima sedinta plenara a sesiunii de toamna-iarna. "Cum apreciati programul de lucru al parlamentului, ce chestiuni vor constitui piatra de incercare pentru deputati in actuala sesiune si care sunt sansele de supravietuire ale ADR?" - i-am intrebat pe reprezentantii grupurilor parlamentare.
Alexandru Mosanu, presedintele ADR:
Este ordinea de zi fixata pentru aproape doua saptamani. Cred ca putea fi stabilita o agenda de lucru mai eficienta, dar am inclus acele proiecte care au fost prezentate de catre comisiile parlamentare. Oricum, unele proiecte prezinta interes pentru realizarea programului de guvernare pentru anii 1998-2001.
Cred ca piatra de incercare va fi discutarea initiativei presedintelui: transformarea republicii intr-un stat prezidential. Dictatura este cel mai mare pericol pentru socitatea noastra, mai mare decat toate legile. Totodata, cred ca o insemnatate principiala o va avea reorganizarea Ministerului Securitatii Nationale intr-un Serviciu National de Informatii.
Dupa parerea mea este foarte important sa pastram alianta majoritara. Buna, rea, ADR este absolut necesara.
Anatol Ciobanu, deputat BpMDP:
Cred ca agenda de lucru putea fi mai incarcata. Speram ca, imediat dupa vacanta, vom discuta noile variante ale Codului Familiei, al Muncii si al celui Penal. Asteptam, de asemenea, ca pana la 15 septembrie guvernul sa prezinte, in conformitate cu legislatia, conceptia cu privire la Bugetul pentru anul 2000.
Discutii aprinse cred ca vor provoca examinarea legii Bugetului pentru anul viitor, numirile in functiile de viceprocurori, in Colegiul Procuraturii, precum si raportul anual al Curtii de Conturi, prezentat si acesta cu intarziere. Sunt sigur, insa, ca alianta majoritara o sa reziste, si atunci va supravietui si parlamentul.
Victor Cecan, deputat PCRM:
Nu am nici o parere despre ordinea de zi. Este o chestiune de rutina. Nu stiu ce divergente s-ar putea isca in momentul discutarii proiectului Legii cu privire la folosirea si protectia emblemei Crucii Rosii...
Vladimir Ciobanu, deputat PRCM:
Proiectele incluse in agenda parlamentului sunt in context cu programul de reformare social-economica propus de guvern. In aceasta saptamana, parlamentul va mai examina in prima lectura unele schimbari la Legea bugetului pentru anul in curs, proiectul de reorganizare a Ministerului Securitatii intr-un Serviciu de Informatii.
Ce va constitui piatra de incercare in actuala sesiune, vom vedea pe parcurs. Sunt convins ca ADR va mai exista, dar fara prea mare galagie.
Eugen Garla, deputat FPCD:
Comisia pentru economie, industrie si privatizare pe care o conduc a venit la inceputul acestei sesiuni cu un set de proiecte foarte importante, care speram sa fie adoptate. In conditiile cand anumiti factori ar putea destabiliza situatia din parlament, amanarea votarii acestor legi ar putea frana procesul de privatizare in republica. Aceste 35 de chestiuni, prevazute in ordinea de zi, sunt mai putin importante, cele mai stringente urmand a fi audiate in luna octombrie.
Marul discordiei il va constitui proiectul de privatizare in domeniul tutunaritului si al vinificatiei. Nu sunt sigur ca toti deputatii din ADR vor vota pentru aceste proiecte, nemaivorbind de comunisti.
Daca majoritatea parlamentara va sustine proiectele in cauza si va aproba aderarea R. Moldova la Organizatia Mondiala a Comertului, cred ca ADR va supravietui.
Sondaj realizat de Alina Anghel, FLUX
Un tanar a luptat 3 ani cu justitia pentru un loc in camin
Viitorul nostru este cu Dumnezeu
Sectele, premergatoare ale venirii lui Antihrist pe pamant
Un tanar a luptat 3 ani cu justitia pentru un loc in camin
Un asistent medical a fost evacuat cu forta din caminul in care avea bon de repartitie. Procesele judiciare pe care le-a initiat au durat 3 ani si el a invins. Acum el a revenit "acasa", dar aici e in toi procesul de privatizare si nimeni nu-i deschide usa.
Alina Radu, FLUX
Dupa absolvirea Scolii de medicina din Orhei, Andrei Raileanu a fost repartizat, in 1992, la Institutul de Cardiologie din Chisinau. El s-a angajat la serviciu si a primit bon de repartitie pentru un loc-pat in caminul nr.11, gestionat de aceasta institutie.
In aprilie 1997, el locuia singur intr-o camera cu doua locuri. Conducerea caminului a decis ca este prea mult pentru un celibatar. In cadrul uneia dintre sedintele sindicatului s-a decis transferul lui Raileanu in alt camin, odaia lui urmand sa fie ocupata de o familie.
Hotararea Comitetului sindical al lucratorilor Institutului de Cardiologie prevedea transferul lui Andrei in caminul nr.3, pe str. Costiujeni, camera 868. Odaia cu pricina insa nu era libera, iar cladirea nu era in gestionarea institutiei care l-a angajat la lucru, de aceea Andrei nu a parasit caminul nr.11.
Cu toate acestea, lucrurile i-au fost scoase cu forta din camera, in prezenta unei comisii si a politistului de sector, care au permis familiei asistentei Marandici sa se cazeze acolo.
Ana Ababii, de la avocatura FGSM, ne-a spus ca punctul 5 al Regulamentului cu privire la camine prevede ca distribuirea unui loc in camin o face administratia institutiei gestionare impreuna cu comitetul sindical. In acest caz, administratia n-a participat nici la luarea deciziei despre instalarea familiei Marandici in odaie, nici la cea despre evacuarea lui Raileanu. Deciziile au fost luate doar de conducerea organizatiei sindicale primare si, astfel, nu au putere juridica. Ababii a mai adaugat ca art. 94 al Codulului cu privire la locuinte prevede ca evacuarea unui cetatean din spatiul locativ se face pe cale judiciara. Acelasi lucru este prevazut si de Regulamentul cu privire la camine, atunci cand locatarul nu accepta transferul.
Ana Ababii este de parere ca si politistul, si conducatorii organizatiei sindicale trebuia sa cunoasca legislatia si sa nu procedeze la evacuarea lui Raileanu fara decizia instantei de judecata, cu atat mai mult cu cat bonul de repartitie al acestuia nu fusese anulat. Astfel au fost incalcate drepturile angajatului Raileanu. El a sesizat, dupa aceasta, Ministerul Sanatatii, Sindicatul republican "Sanatatea", Procuratura si politia.
Liderii sindicatului republican i-au raspuns ca Raileanu e obligat "sa se supuna deciziilor administratiei". Reprezentantii MS i-au spus ca "incalcari la repartizarea spatiului nu s-au depistat".
In mai 1997, Andrei Raileanu, cu sustinerea avocaturii FGSM, s-a adresat in instanta de judecata pentru anularea actului de transfer si evacuare din caminul nr.11, precum si pentru evacuarea familiei care i-a ocupat camera. Fiindca lucrurile care i-au fost scoase cu forta au fost deteriorate, el a mai cerut instantei judiciare sa i se achite prejudiciile materiale cauzate.
Maria Raileanu, mama lui Andrei, ne-a spus ca si-a insotit fiul la toate sedintele judiciare. Fiindca nu a mai avut unde locui din 1997, el facea zilnic naveta Orhei-Chisinau-Orhei, cheltuind pe drumuri o groaza de bani. Si ea a mers de sute de ori, in acesti trei ani, in capitala, ca sa-si sustina fiul. Maria Raileanu ne-a marturisit ca sotul ei este invalid de gradul doi, iar familia lor are probleme financiare grave, avand si o fiica, care lucreaza invatatoare la Chisinau si sta in gazda.
Pentru taraganarea examinarii litigiului, Maria Raileanu s-a plans la Ministerul Justitiei si chiar la Consiliul superior al magistraturii (CSM). Desi Victor Puscas, presedintele CSM, i-a ascultat cu atentie plangerea despre incoerentele unor judecatori de la Tribunalul Chisinau si i-a promis sprijin imediat, raspunsul oficial de la el a venit tocmai peste 5 luni. CSM i-a declarat Mariei Raileanu ca deciziile Tribunalului au fost corecte. Ea ne-a spus ca, pe langa faptul ca CSM a incalcat Legea cu privire la petitionar, care prevede ca cetatenii pot primi raspuns la o petitie timp de o luna sau chiar 10 zile, Tribunalul, totusi nu a avut dreptate. Judecatorii de acolo au anulat hotararea Judecatoriei Centru, care era in favoarea lui Andrei Raileanu, si au remis dosarul spre reexaminare la aceeasi judecatorie. Cei de la Centru au emis o noua hotarare, identica cu prima. Ei au decis ca Raileanu a avut dreptate si paratii n-au mai contestat aceasta.
La 1 iunie curent, Curtea de Apel a luat decizia definitiva despre reinstalarea lui Andrei Raileanu la locul sau din caminul nr.11, iar peste cateva saptamani a fost pronuntata si hotararea despre incasarea prejudiciilor materiale cauzate de evacuarea fortata.
Dupa 3 ani de lupta cu judecatorii si administratia caminului pentru un loc-pat, acum familia Raileanu lupta impreuna cu avocatura FGSM pentru executarea hotararilor judiciare.
Alexandru Caraus, lider sindical la Institutul de Cardiologie, sustine ca acest litigiu este cel mai scandalos din activitatea sa. El ne-a spus ca este in primul rand medic si a comis o mica eroare atunci, in 1997, dar dupa aceste procese se poate considera si jurist si nu va mai comite greseli care sa genereze asemenea conflicte. Atunci, el a decis, fara sa consulte conducerea Institutului, ca Andrei sa treaca in alta odaie pentru a oferi spatiu familiei Marandici, cu un copil mic si un sot invalid al Cernobilului. Acum, dupa deciziile Curtii de Apel, el este nevoit sa caute alt spatiu pentru familia Marandici ca sa elibereze camera pentru Raileanu. El zice ca solutia este aproape imposibila, fiindca majoritatea caminelor au fost privatizate, iar cei care si-au privatizat camerele au si lasat Institutul de Cardiologie din cauza salariului mic. Acum si caminul nr. 11 urmeaza sa fie privatizat, de aceea locuri libere nu mai exista, caci fiecare vrea sa prinda macar o bucatica de spatiu. Desi a promis sa execute hotararile judiciare, Alexandru Caraus ne-a spus ca nu vede cum ar putea sa le respecte.
Mihail Popovici, directorul Institutului de Cardiologie, ne-a spus ca acest caz este unic in practica sa de 20 de ani de activitate in functii administrative. Directorul sustine ca lui Raileanu i s-au propus anterior alte trei variante de camere, dar el nu le-a acceptat din capriciu.
ŻŻŻŻŻŻŻŻŻŻ
Viitorul nostru este cu Dumnezeu
Dupa mai multe sperante, asteptam ca, de la Anul Nou sau, cel putin, de la 1 septembrie 2000 elevii sa studieze religia stramosilor. Complicatiile care insa au intervenit si care tin de procedura legislativa, precum si de punerea la punct a chestiunilor de ordin financiar, procedural si didactic-profesoral impiedica solutionarea rapida a problemei.
Inga Dohotaru, FLUX
Alaltaieri, alesii poporului s-au intors din vacanta si s-au apucat de lucru. Pe ordinea de zi au fost incluse un sir de chestiuni stringente. Le-a "scapat" insa o problema pe care sustineau ca o vor pune la vot, in regim prioritar, chiar in primele sedinte ale sesiunii de toamna-iarna. Este vorba despre votarea, in a doua lectura, a amendamentului la Legea invatamantului, cu privire la introducerea religiei ca obiect de studiu in scolile medii generale.
Seful Comisiei parlamentare pentru stiinta, invatamant cultura si mass-media, Gheorghe Duca, ne-a declarat ca nu e vorba de o "scapare" si ca parlamentul, indeosebi comisia, n-a uitat de amendamentul respectiv. "Noi am putea sa aducem in discutie aceasta chestiune chiar maine, dar nu trebuie sa ne grabim. Ca sa ajungem la rezolvarea pe care o dorim trebuie sa mai asteptam", ne-a spus Duca.
Pentru religie in scoli s-ar putea sa voteze si comunistii
Se taraganeaza fiindca sustinatorii repunerii in drepturi a religiei in scoli asteapta avizul Ministerului Educatiei si Stiintei si schimbarea pozitiei deputatilor "laici", a precizat Duca.
Deputatul Duca ne-a anuntat ca actualul corp legislativ are optiuni controversate privind readucerea religiei in scoala, ceea ce a generat formarea unor "curente" sau grupari de opinie. Primul - "curentul ateist", din care fac parte comunistii, - se opune cu duritate introducerii, sub orice forma sau continut, a religiei in institutiile de invatamant.
Al doilea curent - "laic" - insista asupra ideii ca aducerea religiei in salile de clasa contravine Constitutiei, care stipuleaza ca in RM invatamantul este laic, si sunt impotriva oricarei dogme.
Cel de-al treilea grup, care de fapt este un "cuplu sau un trio" "confesionist", are temerea ca studierea religiei va influenta negativ copiii care impartasesc alte confesiuni religioase decat ortodoxia.
Si al patrulea este curentul-grup care este de acord cu predarea religiei, dar cu o conditie - ca prelegerile sa fie tinute de catre profesori, si nu de catre fete bisericesti.
"Daca nu vom forta nota, amendarea Legii invatamantului poate fi sustinuta si de catre actualii oponenti, inclusiv de comunisti", crede Duca. El afirma ca, de fapt, nu se pune problema "studierii ortodoxiei in scoli, ci a bazelor crestinismului, a istoriei religiei". "Daca vom insista asupra predarii ortodoxiei, vom pierde. Vom fi acuzati de violarea drepturilor omului etc.".
Studierea religiei in scoli depinde de "dispozitii"
Ca sa impace amendamentul cu Legea Suprema, comisia a stipulat urmatoarea modificare la Legea invatamantului: "In RM invatamantul este laic. Religia constituie obiect de studiu in scoala si se studiaza obligatoriu de catre elevii claselor I-IV din scolile primare, ai caror parinti sau tutori nu vor cere sa fie scutiti de a frecventa lectiile de religie. Elevii claselor secundare sau de liceu pot invata religia la ore facultative".
Stefan Tiron, consilier la MES, ne-a declarat ca "amendamentul Comisiei parlamentare a fost avizat si inapoiat legislativului". Dar ceea ce propune parlamentul, in opinia MES, contravine Constitutiei. Cand va fi schimbat articolul din Legea Suprema cu privire la "invatamantul laic in Moldova", atunci va fi amendata si Legea invatamantului.
Totodata, parlamentul poate sa supuna votului aceasta modificare de lege, chiar daca exista avizul negativ al MES.
"Religia nu va face obiect al programei scolare nici incepand cu 1 ianuarie 2000, nici de la 1 septembrie acelasi an. Este un termen prea mic", a opinat ministrul adjunct al Invatamantului si Stiintei, Simion Musteata, facand trimitere la lipsa de cadre si manuale. La intrebarea noastra: "Cand, totusi?", Musteata a spus: "Totul depinde de "dispozitiile date de parlament si de presedintie".
Pana in 1946 am fost mai cuviosi
In Basarabia, religia a fost studiata in scoli pana in 1946. A urmat apoi perioada ateista, pana la 1992, cand problema readucerii religiei in institutiile medii de cultura generala devine stringenta. Atunci, presedintele republicii Mircea Snegur emite decretul despre infiintarea unei comisii mixte (alcatuita din fete bisericesti si specialisti ai Ministerului Invatamantului) in problema elaborarii propunerilor pentru amendarea Legii invatamantului. Propunerile s-au facut, au fost remise parlamentului, iar comisia s-a desfiintat. Dar abia vara asta, la propunerea liderului FPCD, Iurie Rosca, chestiunea a fost readusa in dezbatere.
Daca cei de la MES sunt mai putin incantati de idee, ba dimpotriva - chiar o resping cu "dezgust" -, atunci biserica ce de aceasta data s-a unit intr-o vrere comuna, priveste cu nadejde "inaintarea in problema" si, plina de smerenie, asteapta sa-si faca datoria.
Parintele Pavel de la Biserica "Sfantul Dumitru" din Chisinau, membru al comisiei respective, este de parere ca banii au putina importanta in aceasta problema. Potrivit domniei sale, corpul didactic l-ar putea alcatui preotii si profesorii laici care au facut studii aprofundate in tema la academiile teologice de la Chisinau si Bucuresti. Manualele (nu este nevoie sa redescoperim bicicleta) pot fi aduse din Romania sau poate fi folosita literatura de pana la 1946.
Invatatorii vor fi selectati intr-o testare realizata de MES. La ea vor fi admisi si pedagogi specializati intr-o alta materie, dar gata sa invete copilasii buchiile credintei ortodoxe. Acestora li se va cere o caracterizare de la preotul satului si o recomandatie de la directorul scolii.
"Facultativ" sau "obligatoriu"?
Parintele Petrache de la Biserica "Sfantul Ierarh Nicolae" (Mitropolia Basarabiei) sustine ca, "fara indoiala, studierea ortodoxiei in scoli va face copiii nostri mai cuminti si mai cuviosi, ca altadata, totusi trebuie sa chibzuim sub ce forma se va preda acest obiect". "Daca va fi insusit obligatoriu, inseamna ca am facut un lucru deplin. Daca "facultativ" - e un lucru facut pe jumatate sau chiar mai putin".
Discutii despre introducerea religiei in scoli se poarta si in alte republici ex-sovietice, cum ar fi Rusia, Ucraina, Armenia, Georgia. Se pare insa ca R. Moldova este cea mai insistenta in directia data, si acest lucru ii face cinste.
Ceea ce ar mai trebui remarcat este faptul ca o parte a curentelor de opinie existente in Parlament si in ministerul de resort, cantonate inca in mentalitatile ateiste ale trecutului nostru nu prea indepartat, incearca sa substituie fondul problemei - introducerea ca obiect de studiu in scoala nationala a CREDINTEI CRESTINE ORTODOXE, ABSOLUT MAJORITARE in R.Moldova - cu introducerea ISTORIEI religiilor sau religiei, obiect care nu are nimic in comun nici cu credinta, nici cu educatia crestina si cu atat mai putin cu Biserica Ortodoxa, care este biserica nationala in R.Moldova, indiferent ce cred despre acest lucru deputatii, guvernul, presedintia sau reprezentatii unor confesiuni si secte de peste hotare.
ŻŻŻŻŻŻŻŻŻŻ
Sectele, premergatoare ale venirii lui Antihrist pe pamant
Nenumarati "mantuitori", trimisi ai diverselor secte, vizionari si propovaduitori de tot soiul au invadat aceasta palma de pamant dintre Occident si Orient, in intentia de a-si gasi un loc sub soare si de a-si "propovadui invatatura" lor, sperand sa castige noi suflete.
Elena Carlig, FLUX
Zilele acestea, prin Chisinau a mai putut fi intalnit unul dintre acestia. Prezenta si "misiunea" sa a fost anuntata de nenumarate afise, lipite pe stalpi prin tot orasul. Unul din ele, gasit in preajma fabricii "Bucuria", ni-l infatiseaza pe Walter Kronberg, "un om pe care Dumnezeu l-a folosit intr-un mod deosebit ca sa predice Evanghelia si sa se roage pentru bolnavi". Spre deosebire de "idolii" localnici, acesta e venit tocmai din SUA.
Nu-mi ia mult timp ca sa aflu ca "mantuitorul" de peste ocean "propovaduieste", de opt zile, intr-un cort imens de vreo mie de locuri, instalat in aer liber pe str. Albisoara. Vreau sa aflu insa mai multe, de aceea merg acolo.
"Am auzit ca te ajuta - mai ales cand mori"...
De la distanta, trecatorilor le vine greu sa-si dea seama ce se intampla in acest cort alb, pazit initial de niste tineri in civil, iar mai apoi - de cativa politisti. Unii zic ca e un concert, caci tehnica ultramoderna instalata aici face ca muzica sa se auda pana hat departe; altii au sosit indemnati de cineva care le-a spus ca aici "se va da ajutor"; cea de-a treia categorie, in majoritate batrani, s-au adunat asa, sa le mai treaca din urat, "pentru ca aici arde lumina si e multa lume, se mai si canta". O femeie trecuta de cincizeci imi marturiseste ca a venit incoace imbiata de vecina, care i-a zis ca aici "te ajuta, mai ales cand mori - iti organizeaza o inmormantare pe cinste". Femeia nu are nici copii, nici rude, de aceea a ramas la "concert", "ca poate or fi fiind adevarate vorbele vecinei"...
Majoritatea publicului adunat in cort este constituita din sectanti, lucru sesizabil chiar dupa vestimentatia acestora, in majoritate - tineri, dupa cartile pe care le tin in mana, dupa fetele pe care e intiparita o expresie de deconectare de la realitate, dar si dupa traditionalele apelative: "frate" si "sora". Deci, intrand aici, ramai cu impresia certa ca ai nimerit la adunarea unei comunitati religioase. Asa este, sunt adeptii bisericii penticostale. Din start, se anunta participarea unui "dumnezeu".
Incerc sa aflu de la un credincios de alaturi cate ceva despre asa-zisul "dumnezeu". Acela ma informeaza binevoitor ca "este un om, un american. Ii zice fratele Walter si vine de la Dumnezeu". Altceva "fratele" nu-mi poate spune.
Prooroci mincinosi, imbracati in piele de oaie
Pe un monitor la care mai viseaza multe dintre cinematografele noastre sunt scrise cuvintele unui cantec interpretat de vreo patru soliste. "Canta, soro, canta-i Domnului, chiar daca e criza economica in tara...", ma indeamna nu o singura data unul dintre "frati". Imi scot blocnotesul sa iau notite. "Ce scrie?", intreaba cu ostilitate unul dintre participanti. "Se vede ca nu-i dintr-ai nostri", ii raspunde altul si sunt lasata in pace.
Desi ragusita de atatea "rugi", vocea moderatorului adunarii este amplificata pana departe: "Doamne, inmulteste-mi inzecit, insutit putinul din buzunar... Si binecuvanteaza-mi banii acestia (pe care i-a strans in doua palarii de la cei prezenti in sala pe jumatate goala)". Apoi, dupa ce face o "trecere in revista" a asistentei, o ia de la capat: "Voi, cei napastuiti, scrieti-i un biletel fratelui Walter, caci veti scrie inaintea unui Dumnezeu". Incepe forfota: intr-o clipita, niste tigani din fundul salii ajung langa scena cu biletelele gata scrise. Pixul meu cu care mi-am facut notite il descopar pentru o clipa in mainile unei vecine, apoi ii pierd urma. Il las balta si privesc la forfota din jur. Cativa tineri nu sunt preocupati de biletele, pentru ca nu si-au revenit inca din "extazul" provocat de melodia pe care o inganau ba plangand, ba razand... Cineva se intreaba: "Nu cumva-s niste fanatici?"
Iesirea in scena a fratelui Walter este intampinata cu aplauze si zambete. Ce a facut si ce a zis - n-am inteles, cert e ca dupa asta n-am vazut pe nici unul dintre bolnavii ce-si asteptau vindecarea miraculoasa sa fi iesit mai sanatos. In schimb, mai multe femei, printre care si cea care astepta "ajutor pentru inmormantare", s-au plans de niste dureri mari de cap, declarand ca "la mijloc nu e lucru curat". Pana la urma, femeii nu i-a mai trebuit nici un "ajutor".
Un locuitor al unuia din blocurile situate chiar in preajma terenului pe care a fost amplasat cortul ne-a sunat la redactie, intrebandu-ne daca asemenea "manifestari cu dumnezei" sunt autorizate si daca stie Primaria, Serviciul de stat pentru culte din cadrul Guvernului care este scopul acestora: unul religios, politic sau comercial?"
Spre deosebire de secte, Biserica Neamului nu este legiferata
I-am readresat intrebarea lui Gheorghe Armasu, seful Serviciului de stat pentru culte din cadrul Guvernului, care ne-a declarat din start ca nu este la curent cu aceasta adunare. El a mai mentionat ca, deopotriva cu alte culte, si cel al penticostalilor este inregistrat de catre serviciul amintit. Acestia au chiar si un sediu imens in oras. Armasu a mai subliniat ca serviciul nu poarta responsabilitate pentru continutul acestor adunari. Nu este exclus insa ca scopul acestora sa fie de alta natura decat unul religios, insa el crede ca "aceste secte nu prezinta nici un pericol pentru societate atata timp cat ele nu cheama populatia la complot".
La Primaria Chisinau am fost informati ca, intr-adevar, aceasta adunare a penticostalilor a fost autorizata in conformitate cu Legea cu privire la desfasurarea adunarilor. Dar si Primaria, la fel ca si Serviciul culte, nu poarta responsabilitate pentru "ideologia" acestor intruniri.
Fetele bisericesti din R.Moldova s-au pronuntat nu o singura data impotriva unor asemenea adunari religioase, care prin diferite metode atrag populatia. Or, cele peste 10.000 de secte care activeaza acum in lume au o reputatie foarte proasta. Precum spune Biblia, "acestea nu sunt altceva decat niste premergatoare ale venirii lui Antihrist pe pamant", iar sectarii nu sunt altcineva decat "niste prooroci mincinosi, imbracati in piei de oaie pentru a minti lumea".
Pe fundalul debandadei sectariste, inca din 1992, Guvernul RM refuza sa inregistreze Mitropolia Basarabiei, recunoscand, in acelasi timp, dreptul la viata al mai multor secte. Si acest lucru are loc intr-o tara unde majoritatea populatiei o constituie ortodocsii.
La inceputul acestui an, in R.Moldova erau atestate 147 de comunitati iehoviste cu un numar total de 16.000 de adepti. Multe altele, inca neinregistrate, isi cauta aici "teren de activitate".
"Un actor are nevoie de inima si nervi sanatosi pentru a-i arde in scena"
Interviu cu actrita Teatrului National "M. Eminescu" Nelly Cozaru
Desi de bastina Nelly Cozaru este din satul Stefanesti, Stefan Voda, cele mai aprinse imagini din copilaria sa sunt legate de satul Taraclia, Causeni. Este nascuta in zodia leului, anul tigrului. De mica visa sa devina actrita. In 1985, a absolvit Scoala de Teatru "Sciukin" din Moscova. A debutat la Teatrul "Luceafarul", in spectacolul "Horia" de Ion Druta, regia lui S.I. Scurea. Din 1991, este angajata in Teatrul "E.Ionesco" unde a evoluat cu succes in spectacolele "Cantareata Cheala" de E. Ionesco, "Iosif si amanta sa" de Val Butnaru, "Revizorul" de N. Gogol, "Pescarusul" de A. Cehov, "Chirita in provincie" de V. Alecsandri, "Plasatoarele" de C. Cheianu s.a. In prezent, este actrita la Teatrul National "M. Eminescu".
FLUX: Cand ti-am facut invitatia pentru acest interviu, mi-ai spus ca mai bine de un an ai refuzat sa apari in presa. Din ce cauza?
Nelly Cozaru: Aceasta tacere a fost legata de situatia delicata in care m-am pomenit la Teatrul "E. Ionesco". Cand am plecat de acolo, multa lume era curioasa sa afle de ce am facut-o si ce am de gand sa fac de acum incolo. M-am gandit ca ar fi bine sa astept o perioada mai rodnica in activitatea mea, ca sa pot vorbi despre noi realizari in scena, despre evenimente interesante in viata mea de actrita, si nu despre scandaluri si controverse care apar inevitabil in viata fiecarui teatru si a fiecarui actor.
FLUX: Totusi, de ce ai plecat de la "E. Ionesco"?
N.C.: Pentru ca "nu se iarta doua succese unul dupa altul", cum a spus cineva. Or, cu mine cam asta s-a intamplat: am luat doua premii consecutiv: la Concursul organizat de Ziua actorului si la Festivalul national de dramaturgie din 1998. A trebuit sa fiu admonestata (rade). La noi s-a mizat mult pe echipa, pe familie: toti sa fim egali. Daca e sa fim distinsi - pai toti odata. Dar e prea frumos ca sa fie si adevarat. Pana la un moment, poate, a si fost asa... Pacat ca aceasta familie acum se destrama - se destrama ceva si din mine, din amintirile mele, din visele mele, din trecutul meu.
FLUX: Nu te-ai gandit, aidoma multor colegi de-ai tai, sa pleci in Romania?
N.C.: S-ar parea ca sunt o tipa curajoasa - de fapt sunt cam timida si fricoasa. Cedam numai la gandul ca va trebui sa incep totul de la zero, sa demonstrez lumii ca sunt si eu o actrita profesionista, ca am in spate o scoala ruseasca foarte puternica (scoala sciukinista, pe vremuri, era considerata cea mai buna scoala teatrala din Europa). Consider ca, deocamdata, locul meu este aici si ca anume acasa mai pot spune si face ceva.
FLUX: Cum a fost trecerea de la teatrul de avangarda la cel academic, cum este "Luceafarul" sau Nationalul?
N.C.: A fost o trecere ghimpoasa, cu unele nedumeriri din parte mea. La "E. Ionesco" am fost distribuita si exploatata ca actrita excentrica. De fapt toate montarile noastre faceau parte din teatrul socant. Eram innebuniti dupa experiment, avangardism, uneori cu orice pret. Vroiam sa facem ceva ce nu s-a mai facut in Chisinau sau chiar in lume. In loc sa intram pe usa, intram pe geam, stateam in limba, in cot, in urechi. Imi aduc aminte ca o data, inainte de "Cantareata cheala", mi-am vopsit limba in albastru. Mi se parea o imagine zdrobitoare - o limba albastra aparand din gura vampiric-rosie...
Cu anii, am cam uitat de jocul realist, psihologic. De aceea, fiind invitata in aceasta perioada a mea de inactivitate la "Luceafarul" pentru rolul lui Mamaieva din "Inteleptul" dupa Ostrovski, credeam ca sunt solicitata anume pentru calitatile mele de actrita excentrica. Acolo, de fapt, existau toate premisele - Cleopatra Lvovna este o femeie care nu mai este tanara, dar se vrea asa si se vede amorezata de barbati tineri. M-am apucat sa-i caut si ei fitele, nebuniile, lucruri care o deosebesc de celelalte femei. Dar a fost o greseala - de la mine s-a vrut altceva.
FLUX: A existat un fel de plafonare pe care trebuia s-o depasesti?
N.C.: Da, si nu stiu daca am depasit-o, dar am sa incerc. Fiind chiar la "Ionesco", deseori ma apucau nostalgiile si sufeream dupa personaje clasice, celebre. Imi era dor de un Shakespeare, un Cehov, Ibsen, Show, unde nu este loc pentru extravagante. Acum am inteles ca trebuie sa caut si alte registre, sa ma intorc la trairile launtrice si sa nu ma limitez doar la exteriorizari. Trec printr-o perioada de tranzitie interioara. Incerc sa revin la firesc, sa rostesc simplu si clar un text, sa-l inteleg, sa-l simt si sa-l transmit personajului... autentic... viu.
FLUX: A fost o surpriza pentru public sa te vada pe scena Nationalului in piesa "O scrisoare pierduta" in rolul... doamnei Catavencu, conceput de Caragiale ca un personaj masculin.
N.C.: Si pentru mine a fost o surpriza. In toiul repetitiilor, regizorul Mihai Fusu s-a pomenit fara doua personaje masculine importante. Atunci, mi-a inaintat aceasta propunere, abia cu doua saptamani inainte de premiera. Imi dadeam seama ca este un risc foarte mare si, in caz de esec, eu voi fi cea care va primi toate loviturile. Pana la urma, mi-am zis: de ce nu? Am cautat sa creez un tip odios, o femeie fara farmec. Uneori, chiar si mie imi era oroare de personajul pe care il cream, de vocea ragusita, de felul ei intepat, rautacios de a fi.
FLUX: Reinventezi rolul de la un spectacol la altul?
N.C.: Incerc sa mai adaug anumite nuante, care uneori se vad, alteori - ba. Sunt niste interventii interioare. Fac modificari in aparatul meu launtric, in mecanismele mici si multe care exista in interiorul actorului, care il ajuta sa paseze fraza poate mai taios, mai precis, s-o improspateze, sa-i dea viata.
FLUX: Daca ar fi sa alegi din galeria ta de roluri, care iti este mai aproape?
N.C.: Toate imi sunt aproape, pentru ca fiecare personaj are ceva din mine. Chiar si oribila doamna Catavencu nu pot sa spun ca nu facea parte din fanteziile, amintirile mele - tatal meu toata viata lui a fost un activist de partid si observam in jurul meu femei de genul asta. Deci, este deja ceva al meu.
FLUX: Publicul te cunoaste ca pe o actrita talentata, iar colegii ca pe un om foarte muncitor...
N.C.: Este din cauza ca eu altceva nu pot sa fac si nu ma vad in alta postura. Mi-ar placea sa fiu translatoare sau sa pot sa procedez ca colegul meu de la "Ionesco" Boris Cremene, care din cate am inteles da ore de scrima la o scoala teatrala din Brazilia si preda limba rusa la ambasada Germaniei.
FLUX: Ce inseamna a fi un actor bun?
N.C.: Esti bun daca poti sa-ti mentii tineretea si curatenia sufleteasca, sa pastrezi acel elan si cinste in joc - sa nu-ti permiti sa trisezi. Mai este nevoie de o inima si de niste nervi sanatosi pentru a-i arde si distruge in scena.
FLUX: Iti reuseste sa intri in scena lasand in afara ei necazurile cotidiene?
N.C.: Cineva a spus ca oricine poate avea talent, mai e nevoie si de tehnica. Actorul trebuie sa posede tehnica de a se aduce in forma si de a-si crea acea buna dispozitie creatoare inainte de a iesi in scena. Este greu, dar asta-i specificul meseriei noastre. Un profesionist trebuie sa aiba destula tarie de caracter si sange rece, capacitate de a se concentra si de a strange pumnii, sa iasa in scena si sa dantuiasca, sa rada, chiar daca i s-a intamplat o tragedie. Sala este plina de spectatori pe care nu-i intereseaza ce ti s-a intamplat acasa.
FLUX: Vorbeste-mi despre familia ta.
N.C.: Sotul meu este doctor si de mai multi ani lucreaza in Romania. Asa incercam sa existam eu - aici, el - acolo. Ne vedem de sarbatori, in concedii. Initial, am crezut ca pleaca pe o perioada mai scurta. Credeam ca acasa vor veni zile mai bune si medicii vor fi pretuiti si respectati asa cum o merita. Dar nu a fost sa fie. Am un fiu, Ciprian, este licean in clasa a VIII-a.
FLUX: Ai vrea ca Ciprian sa devina actor?
N.C.: Egoista cum sunt, imi place ca se intereseaza de teatru. Pana nu de mult credeam ca merge cam incolo. Dar, intrand in varsta adolescentina, observ ca-i apar alte interese si slava Domnului.
FLUX: In scena pari dura si foarte increzuta. Vad insa o femeie fragila si sensibila. Ce fel de om esti, de fapt?
N.C.: In scena, daca e nevoie, sunt dura, daca trebuie - vulgara, ca si Zola ar rosi. Cred ca as putea fi romantica si timida, rautacioasa si generoasa. Dar in viata... sotul meu cred ca ma cunoaste cel mai bine, el trebuie intrebat.
FLUX: La ce lucrezi in prezent?
N.C.: La piesa "AFEB", in regia lui Veniamin Apostol. Voi cauta sa creez un personaj, uitand tot ce am facut pana acum. Voi sterge creta de pe tabla imaginara si, element cu element, voi picta din nou. Bineinteles, ceva al meu tot o sa strabata, dar asta va fi deja - sper mult - ceea ce exprima individualitatea actorului...
Dialog realizat de Silvia Bogdanas, FLUX
Realism obligatoriu
Dorian Jereghi, FLUX
In acest an, Zimbru a avut un parcurs fulminant in tururile preliminare ale Ligii Campionilor. Insa inainte de meciul cu Saint-Patrick nimeni nu se gandea ca Zimbru va ajunge atat de departe.
Imi aduc aminte de o declaratie facuta de Marius Lacatus dupa meciul Romaniei cu reprezentativa Cehoslovaciei in preliminariile campionatului mondial din SUA. Dominand atunci partida de o maniera categorica si ratand o multime de ocazii favorabile, nationala Romaniei nu a putut obtine decat un 1:1. Intrebat dupa meci de ziaristi care ar fi cauza esecului, Lacatus a raspuns scurt: "Prea multe au intrat cu Tara Galilor". Acel meci cu galezii, contrar pronosticurilor, a fost castigat lejer de romani cu 5:1.
Daca am face o paralela cu Zimbru, am putea spune ca "prea n-au intrat" in partidele cu Ujspest din editia precedenta a Ligii Campionilor. Astfel ca in meciul cu irlandezii de la Saint-Patrick norocul s-a revansat pe deplin in fata "zimbrilor". Cred ca nici cei mai optimisti oameni din Moldova nu s-au gandit ca Zimbru va invinge cu scorul general de 10:0.
"Dubla" cu georgienii de la Dinamo Tbilisi a fost una de principiu. Bravo jucatorilor nostri ca au reusit sa-i puna la respect pe atat de infumuratii dinamovisti. Totusi aceste meciuri ne-au demonstrat inca o data ca valoarea Zimbrului se opreste aici. Cu echipe de talia lui Dinamo putem concura de la egal la egal, de mai mult, din pacate, nu suntem in stare.
Dupa partidele cu Eindhoven se pare ca nu numai jucatorii au inceput a umbla cu capul in nori, ci chiar si o multime de sustinatori ai echipei.
Tottenham i-a readus si pe unii, si pe altii cu picioarele pe pamant. Mi se par pur si simplu stupide comentariile facute in timpul meciului la TVM, de genul "Zimbru trebuie sa-si impuna jocul", "e necesar sa incepem a construi la mijlocul terenului" etc. Dupa spusele comentatorilor, aveai impresia ca englezii joaca nu cu Zimbru, ci - pe putin - cu Real, Lazio sau Bayer.
E necesar sa fim realisti si sa nu ne pripim in declaratii cu iz de critica la adresa "zimbrilor" dupa secul 3:0 incasat la Londra. Evolutia campioanei noastre in Cupele europene nu poate fi apreciata decat ca excelenta.
Consider ca nu a ajuns fotbalul basarabean in faza, in care critica jucatorilor ar fi justificata de infrangeri in fata unor echipe de talia lui Tottenham.
inapoi la indice / acasa la ob
